GC22

Luther a înţeles pericolul de a pune teoriile omeneşti mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. A atacat fără teamă necredinţa speculativă a scolasticilor şi s-a împotrivit filosofiei şi teologiei care, timp îndelungat, avuseseră o influenţă covârşitoare asupra oamenilor. A denunţat asemenea studii ca fiind nu numai fără valoare, ci şi fatale, căutând să întoarcă minţile…

Capitolul 7 — Sepărarea lui Luther de Roma Dintre cei chemaţi să conducă biserica din întunericul papalităţii la lumina unei credinţe mai curate, cel mai de seamă a fost Martin Luther. Zelos, înfocat şi devotat, necunoscând altă frică decât frica de Dumnezeu şi nerecunoscând altă bază pentru credinţă decât Sfânta Scriptură, Luther a fost omul timpului său.…

Aşa s-au stins purtătorii credincioşi de lumină ai lui Dumnezeu. Dar lumina adevărurilor pe care le-au proclamat ei, lumina exemplului lor eroic, nu a putut fi stinsă. Oamenii ar fi putut mai degrabă să încerce să întoarcă soarele din drumul său decât să oprească zorii acelei zile care erau gata să se reverse peste lume. …

După ce a fost împodobit în felul acesta, „prelaţii au spus: «Acum predăm sufletul tău diavolului». «Şi eu», a spus Jan Hus, ridicându-şi ochii spre ceruri, «îmi încredinţez duhul în mâinile Tale, o, Doamne Iisuse, căci Tu m-ai răscumpărat»” (Wylie, vol. 3, cap. 7).  A fost predat apoi autorităţilor civile şi condus la locul de…

Dumnezeu a îngăduit ca o mare lumină să strălucească asupra minţilor acestor bărbaţi aleşi, descoperindu-le multe dintre erorile Romei, dar ei n-au primit toată lumina care trebuia dată lumii. Prin intermediul lor, Dumnezeu scotea poporul din întunericul romano-catolicismului, dar mai existau obstacole mari şi multe pe care oamenii urmau să le întâmpine. El i-a condus…

Capitolul 6 — Huss și Ieronim  Evanghelia fusese sădită în Boemia încă din secolul al IX-lea. Biblia fusese tradusă, iar slujbele religioase se ţineau în limba poporului. Dar, pe măsură ce puterea papei creştea, Cuvântul lui Dumnezeu era tot mai puţin cunoscut. Grigore al VII-lea, care îşi asumase misiunea de a umili mândria regilor, urmărea…

 Lucrarea lui Wycliffe era aproape de final. Stindardul adevărului, pe care îl purtase atât de multă vreme, urma să-i cadă în curând din mâini; dar trebuia să mai dea încă o dată mărturie pentru Evanghelie. Adevărul trebuia proclamat chiar din citadela împărăţiei rătăcirii. Wycliffe a fost somat să se prezinte înaintea tribunalului papal din Roma, care…

Într-una dintre scrierile sale, vorbind despre papă şi perceptorii lui, spunea: „Ei scot din ţara noastră hrana săracilor şi multe mii de mărci pe an din banii regelui pentru sacramente şi lucruri spirituale, fapt ce este blestemat ca erezie a simoniei, şi fac ca toată creştinătatea să aprobe şi să menţină această erezie. Cu siguranţă…

John Wycliffe Înaintede Reformă, au fost vremuri când nu au existat decât foarte puţine copii ale Bibliei, însă Dumnezeu n-a permis ca sfântul Său Cuvânt să fie distrus complet. Adevărurile Scripturii nu aveau să  rămână ascunse pentru totdeauna. Lui Dumnezeu I-a fost la fel de uşor să rupă lanţurile care ţineau ascunse cuvintele vieţii, pe…

Învăţăturile papilor şi ale preoţilor îi făcuseră pe oameni să considere caracterul lui Dumnezeu, şi chiar pe cel al lui Hristos, ca fiind aspru, întunecat şi ameninţător. Mântuitorul era descris ca fiind atât de lipsit de milă faţă de starea decăzută a omului, încât trebuia să fie invocată mijlocirea preoţilor şi a sfinţilor. Cei ale…