Mărturii pentru Comunitate Vol. 9 pp. 269-278 Ziua 474

Share this post:

270-

În smerenie și credință

[Citită la Los Angeles, California, la adunarea de tabără, 15-31 august 1907, și apoi publicată în broșura Iehova este Împăratul nostru. ]

Mi s-au dat instrucțiuni speciale pentru poporul lui Dumnezeu, deoarece sunt asupra noastră vremuri primejdioase. În lume, sporesc nimicirea și violența. În biserică, puterea omenească câștigă ascendență; aceia care au fost aleși să ocupe poziții de încredere socotesc că este dreptul lor de a domni.

Oamenii pe care Domnul îi cheamă la posturi importante în lucrarea Lui trebuie să cultive o smerită dependență de El. Ei nu trebuie să caute să cuprindă prea multă autoritate; deoarece Dumnezeu nu i-a chemat la o lucrare de domnie, ci să plănuiască și să se consfătuiască cu conlucrătorii lor. La fel, fiecare lucrător trebuie să se socotească supus cererilor și instrucțiunilor lui Dumnezeu.

Sfetnici înțelepți

Datorită importanței lucrării din California de Sud și a încurcăturilor care o confruntă acum, ar trebui să fie aleși nu mai puțin de cinci oameni înțelepți și cu experiență spre a se consfătui cu președinții Conferințelor locale și ai Uniunii de Conferințe cu privire la planurile și metodele generale. Domnul nu are plăcere de dispoziția pe care au manifesta-o unii de a domni peste cei cu mai multă experiență ca ei. Prin acest fel de purtare, unii au arătat că nu sunt calificați pentru a ocupa pozițiile importante pe care ei le dețin. Orice ființă omenească, ce se întinde pe mari proporții, și care caută să aibă control asupra semenilor săi, se dovedește a fi un om primejdios spre a i se încredința răspunderi religioase.

Nimeni să nu se agațe de ideea că, dacă nu sunt bani în mână, nu trebuie să se facă nici o mișcare care ar cere investire de mijloace. Dacă în experiența noastră trecută am fi urmat totdeauna metoda aceasta, adesea am fi pierdut avantaje speciale, așa cum am obținut la cumpărarea proprietăților școlii Fernando și la cumpărarea proprietăților sanatoriilor de la Paradise Valley, Glendale și Loma Linda.

-271-

Înaintați

A nu face nici o mișcare care cere investire de mijloace financiare, decât dacă avem banii în mână pentru a termina lucrarea ce îți propui să o faci, nu ar trebui să fie totdeauna considerat ca fiind planul cel mai înțelept. În dezvoltarea lucrării Sale, Domnul nu face totdeauna totul clar înaintea slujitorilor Săi. Uneori, El pune la încercare încrederea poporului Său, cerându-le să înainteze în credință. Adesea îi aduce în locuri strâmte și dificile, îndemnându-i să înainteze când picioarele lor par a atinge apele Mării Roșii. Tocmai în timpuri ca acestea, când rugăciunile slujitorilor Săi se înalță la El în credință arzătoare, El deschide calea înaintea lor și-i scoate la loc larg.

Domnul dorește ca poporul Său din zilele acestea să creadă că El va face lucruri la fel de mari pentru ei, cum a făcut pentru copiii lui Israel în călătoriile lor din Egipt spre Canaan. Trebuie să avem o credință educată, care nu va ezita să urmeze instrucțiunile Lui în cele mai dificile experiențe. “Înaintați” este porunca lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Este nevoie de credință și de o ascultare voioasă pentru a face ca planurile Domnului să se împlinească. Când El arată necesitatea de a înființa lucrarea în locuri unde ea va avea influență, poporul urmează să meargă și să lucreze prin credință. Prin purtarea lor evlavioasă, prin smerenia lor, prin rugăciunile și eforturile lor zeloase, ei ar trebui să se străduiască să-i facă pe oameni să aprecieze lucrarea cea bună, pe care Domnul a înființat-o. A fost planul Domnului ca Sanatoriul Loma Linda să devină proprietatea poporului nostru, și El a făcut lucrul acesta într-un timp când râurile dificultăților erau pline și dădeau peste maluri.

-272-

Realizarea unor interese particulare pentru împlinirea unor scopuri personale este un lucru. În privința aceasta, oamenii pot urma propria lor judecată. Dar ducerea mai departe a lucrării Domnului pe pământ este cu totul altceva. Când El stabilește ca o anumită proprietate să fie cumpărată pentru înaintarea lucrării Sale și dezvoltarea ei, fie că este vorba de sanatoriu, de școală sau de oricare altă ramură, El va face cu putință realizarea lucrării aceleia, dacă aceia care au experiență vor dovedi credința și încrederea lor în intențiile Lui și vor înainta prompt pentru a pune stăpânire pe avantajele pe care El le arată. În timp ce nu trebuie să căutăm să smulgem proprietatea de la nimeni, totuși, atunci când sunt oferite avantaje, noi trebuie să fim treji pentru a vedea avantajul, ca să putem face planuri pentru dezvoltarea lucrării. Și când am făcut aceasta, noi trebuie să exercităm orice energie pentru a asigura darurile de bunăvoie ale poporului lui Dumnezeu pentru sprijinirea acestor noi întreprinderi.

Adesea, Domnul vede că lucrătorii Lui se îndoiesc cu privire la ceea ce ar trebui să facă. În situații ca acestea, dacă își vor pune încrederea în El, Acesta le va descoperi voia Sa. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să înainteze acum repede și, dacă poporul Său va răspunde la chemarea Lui, El va face pe posesorii de proprietăți să fie dispuși să doneze din mijloacele lor, și, în felul acesta, să facă cu putință ca lucrarea Lui să fie adusă la îndeplinire pe pământ. “Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare în lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11, 1.) Credința în Cuvântul lui Dumnezeu va pune pe poporul Său în posesia proprietății care-i va face în stare să lucreze în orașele cele mari care așteaptă solia adevărului.

-273-

Modul rece, formalist, lipsit de credință, în care unii dintre lucrători își fac lucrarea, constituie o profundă ofensă adusă Duhului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur cu voi toți”. (Filipeni 2, 14-17.)

Noi trebuie să încurajăm unul în celălalt acea credință vie, pe care Hristos a făcut cu putință să o aibă fiecare credincios. Lucrarea trebuie să fie adusă la îndeplinire așa cum Domnul pregătește calea. Când El aduce pe poporul Său în locuri strâmte, atunci este privilegiul lor acela de a se aduna la rugăciune, amintindu-și că toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Aceia care n-au gustat încă din toate experiențele grele, care însoțesc lucrarea în aceste zile de pe urmă, în curând va trebui să treacă prin situații care vor pune în mod sever la încercare încrederea lor în Dumnezeu. Tocmai într-un timp când poporul Său nu vede nici o cale pentru a înainta, când Marea Roșie este în fața lor și oștile urmăritoare înapoia lor, atunci Dumnezeu îi îndeamnă: “Mergeți înainte!” În felul acesta, El lucrează pentru a pune la încercare credința lor. Când ajungeți în astfel de experiențe, mergeți înainte, încrezându-vă în Hristos. Mergeți pas după pas pe cărarea pe care o trasează El. Încercări vor veni, … dar mergeți înainte. Aceasta vă va da o experiență care va întări credința voastră în Dumnezeu, și vă va pregăti pentru cea mai credincioasă slujire.

-274-

Exemplul lui Hristos

Poporul lui Dumnezeu urmează să aibă o experiență mai profundă și mai cuprinzătoare în cele religioase. Hristos este exemplul nostru. Dacă prin credință vie și printr-o ascultare sfințită de Cuvântul lui Dumnezeu, noi dăm pe față iubirea și harul lui Hristos, dacă arătăm că avem o concepție adevărată, reală, despre providențiala călăuzire a lui Dumnezeu în lucrare, vom duce lumii o putere convingătoare. O poziție înaltă nu ne dă preț înaintea lui Dumnezeu. Omul este măsurat după consacrarea și credincioșia lui în aducerea la împlinire a voinței lui Dumnezeu. Dacă rămășița poporului lui Dumnezeu va umbla înaintea Lui în smerenie și credință, El va îndeplini prin ei planul Său veșnic, făcându-i în stare să lucreze în mod armonios la ducerea în lume a adevărului, așa cum este el în Isus. El îi va folosi pe toți — bărbați, femei și copii — pentru a face ca lumina să strălucească înaintea lumii, și la chemarea unui popor care va fi credincios față de poruncile Lui. Prin credința pe care poporul Său o exercită în El, Dumnezeu va face cunoscut lumii că El este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

“Numai, purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos”, îndeamnă apostolul Pavel, “pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh, și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El….”

“Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină, și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși.

-275-

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare, a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Astfel dar, prea iubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea”. (Filipeni 1, 27-30; 2, 1-13.)

Am fost instruită să prezint aceste cuvinte ale poporului nostru din California de Sud. Ele sunt trebuincioase în orice loc unde se înființează o comunitatea, o biserică, deoarece o experiență străină s-a furișat în rândurile noastre.

Este timpul acum ca oamenii să-și smerească inimile înaintea lui Dumnezeu, și să învețe să lucreze în felul Lui. Aceia care au căutat să domnească peste conlucrătorii lor, să caute să cerceteze spre a cunoaște de la ce fel de duh sunt. Ei ar trebui să-L caute pe Domnul cu post, rugăciune și cu sufletul smerit.

Hristos, în viața Sa pământească, a dat o pildă pe care toți o pot urma fără a da greș. El Își prețuiește turma și nu dorește ca vreo putere să fie pusă asupra lor, care să le restrângă libertatea în slujirea Lui. El n-a pus niciodată pe om ca domnitor peste moștenirea Sa. Adevărata religie biblică va duce la stăpânire de sine, nu la stăpânirea unuia asupra altuia. Ca popor, avem nevoie de o mai mare măsură de Duh Sfânt, ca să putem duce solia solemnă pe care ne-a dat-o Dumnezeu, fără înălțare de sine.

-276-

Fraților, păstrați pentru voi înșivă cuvintele de critică, de condamnare. Învățați turma lui Dumnezeu să privească la Hristos, nu la oamenii supuși greșelii. Fiecare suflet care devine un învățător al adevărului trebuie să aducă în propria sa viață roada sfințeniei. Privind la Hristos și urmându-L pe El, el va prezenta sufletelor de sub răspunderea sa un exemplu de ceea ce va fi un creștin viu, un creștin care învață. Lăsați ca Dumnezeu să vă învețe calea Sa. Întrebați-L zilnic, ca să cunoașteți voia Lui. El va da sfat fără de greș tuturor acelora care Îl caută cu inimă sinceră. Umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, lăudând pe Dumnezeu în umblarea voastră de toate zilele, ca și în rugăciunile voastre. În felul acesta, ținând sus Cuvântul Vieții, veți determina și alte suflete să devină urmași ai lui Hristos.

277-

Către lucrătorii din California de sud

[Publicat pentru prima dată în Special Testimonies, Seria B, nr. 10, Iehova este Împăratul nostru. ]

În dimineața aceasta, nu mă pot liniști. Mintea mea este frământată cu privire la situația din California de Sud. Dumnezeu a dat fiecărui om lucrul său; dar acolo sunt unii care nu iau în considerare, cu rugăciune, răspunderea lor individuală.

Când un lucrător este ales pentru o slujbă, slujba aceea nu-i aduce de la sine puterea capacității pe care n-a avut-o mai înainte. O slujbă înaltă nu dă caracterului virtuți creștine. Omul care presupune că mintea lui individuală este în stare a plănui și a gândi pentru toate ramurile lucrării, dă pe față o mare lipsă de înțelepciune. Nici o minte omenească nu este în stare a purta multele și feluritele răspunderi ale unei conferințe care cuprinde mii de oameni și multe ramuri ale lucrării.

Dar o primejdie și mai mare decât aceasta mi-a fost arătată în simțământul ce s-a dezvoltat la mulți dintre lucrătorii noștri, cum că deservenții cultici și alți lucrători ai cauzei ar trebui să depindă de mintea anumitor lucrători de frunte, conducători, pentru a le preciza îndatoririle lor. Mintea și judecata unui singur om nu trebuie să fie considerate capabile de a controla și modela o conferință. Persoana, în mod individual și biserica au răspunderi personale. Dumnezeu a dat fiecărui om un talent sau talanți spre a-i folosi și înmulți. Folosind acești talanți, el sporește capacitatea de a sluji. Dumnezeu a dat fiecărei persoane în parte judecata, și darul acesta El dorește ca lucrătorii Săi să-l folosească și să-l sporească. Președintele unei conferințe nu trebuie să considere că judecata lui personală trebuie să controleze judecata tuturor.

-278-

În nici o conferință nu ar trebui ca propunerile să fie trecute cu grabă, fără a se lua timp de către frați spre a cântări cu grijă toate laturile problemei. Pentru că președintele unei conferințe a sugerat anumite planuri, uneori s-a considerat ca nemaifiind necesar a-L consulta pe Domnul cu privire la ele. În felul acesta, au fost acceptate propuneri care nu erau spre folosul spiritual al credincioșilor și care cuprindeau în ele mult mai mult decât era aparent la prima cercetare neatentă. Asemenea procedee nu sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Multe, foarte multe probleme au fost primite și votate, care au cuprins în ele mult mai mult decât se anticipase și mult mai mult decât ar fi fost dispuși să admită aceia care votaseră, dacă și-ar fi luat timp să cerceteze problema pe toate laturile.

În vremea aceasta, nu ne putem îngădui să fim nepăsători sau neglijenți în lucrarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm cu râvnă pe Domnul în fiecare zi, dacă trebuie să fim pregătiți pentru experiențele cu care ne confruntăm. Inimile noastre trebuie să fie curățite de orice sentiment de superioritate și principiile vii ale adevărului să fie sădite în suflet. Tineri și vârstnici și cei de vârstă mijlocie ar trebui să practice acum virtuțile caracterului lui Hristos. Ei ar trebui să experimenteze zilnic o dezvoltare spirituală, pentru ca să poată deveni vase de cinste în slujba Domnului.

“Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui i-a zis: ‘Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii Lui’.” (Luca 11, 1.) Rugăciunea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi ca răspuns la această cerere nu este alcătuită dintr-un limbaj bombastic, ci exprimă în cuvinte simple nevoile sufletului. Ea este scurtă și se ocupă de nevoile zilnice.

Fiecare suflet are privilegiul de a spune Domnului propriile și deosebitele sale nevoi, și să ofere mulțumirea sa personală pentru binecuvântările pe care le primește zilnic. Dar multe rugăciuni lungi și fără viață, fără credință, care se aduc lui Dumnezeu, în loc de a fi o bucurie pentru El, sunt o povară. Avem nevoie, o, atât de multă nevoie avem, de inimi curate, pocăite. Avem nevoie să fim întăriți în credința noastră. “Cereți și vi se va da” a făgăduit Mântuitorul, “căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.” (Matei 7, 7.) Avem nevoie să ne educăm pe noi înșine, să ne încredem în acest cuvânt și să aducem lumina și harul lui Hristos în lucrările noastre. Avem nevoie să ne prindem de Hristos, și să nu-I dăm drumul până când nu cunoaștem că puterea harului Său transformator se dă pe față în noi. Trebuie să avem credință în Hristos, dacă trebuie să reflectăm caracterul divin.

Va continua.

Share this post:

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment