Cunoștința primită prin Cuvântul lui Dumnezeu
Întreaga Biblie este o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Primită, crezută și ascultată, ea este o unealtă puternică în transformarea caracterului. Și este singurul mijloc sigur al culturii intelectuale.
Motivul pentru care tinerii, și chiar și cei în vârstă, sunt așa ușor duși în ispită și păcat este acela că nu cercetează Cuvântul lui Dumnezeu și nu meditează asupra lui așa cum ar trebui. Lipsa unei ferme și hotărâte puteri a voinței, care se vădește în viață și în caracter, este urmarea neglijării din partea lor a îndrumării sacre a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu-și îndreaptă mintea, printr-un serios efort, către lucrurile care ar inspira gânduri curate și sfinte, și nu o îndepărtează de la ce este necurat și neadevărat. Puțini sunt cei care aleg partea cea bună, care stau la picioarele lui Isus, ca Maria, să învețe de la divinul Învățător. Puțini strâng cuvintele Lui în inimă și le pun în practică în viață.
Adevărurile Bibliei, primite, vor înălța mintea de la cele pământești și josnice. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi apreciat așa cum trebuie, atât tinerii, cât și cei în vârstă ar avea un spirit lăuntric al dreptății și o tărie a principiilor care i-ar face în stare să se împotrivească ispitei.
Fie ca oamenii să învețe și să scrie lucrurile prețioase ale Sfintelor Scripturi. Gândul, destoinicia, agera activitate a puterii creierului să fie consacrate studierii cugetelor lui Dumnezeu. Nu cercetați filozofia părerilor omului, ci studiați filozofia Celui care este Adevărul. Altă literatură este de mică valoare în comparație cu aceasta.
Mintea care este lumească nu găsește plăcere în contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu; însă, pentru mintea renăscută prin Duhul Sfânt, de pe paginile sacre vor străluci frumuseți divine și lumină cerească. Ceea ce pentru mintea omenească era o pustie aridă, pentru mintea spirituală devine un pământ cu ape de viață.
-320-
Să fie dată copiilor noștri
Cunoașterea lui Dumnezeu, descoperită în Cuvântul Său, este cunoștința ce trebuie dată copiilor noștri. De la primele licăriri ale judecății, ei trebuie familiarizați cu numele și viața lui Isus. Prima învățătură ce trebuie să le fie dată să fie că Dumnezeu este Tatăl lor. Prima lor deprindere trebuie să-i învețe să asculte din iubire. Cu respect și cu blândețe, să le fie citit și repetat Cuvântul lui Dumnezeu în părticele potrivite înțelegerii lor, adaptate trezirii interesului lor. Mai presus de toate, faceți-i să învețe despre iubirea Sa, descoperită în Hristos, și marea ei învățătură.
“Dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.” (1 Ioan 4, 11.) Tinerii să facă din Cuvântul lui Dumnezeu hrana minții și a sufletului. Crucea lui Hristos să devină știința oricărei educații, miezul oricărei învățături și oricărui studiu. În felul acesta, Mântuitorul va ajunge pentru tineri un tovarăș și un prieten zilnic. Fiecare gând va fi făcut rob ascultării de Hristos. Ei vor putea spune împreună cu apostolul Pavel: “Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume.” (Galateni 6, 14.)
-321-
O cunoaștere din experiență
Astfel, prin credință, ei vor ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu din experiență. Ei au făcut personal proba realității Cuvântului Său, a adevărului făgăduințelor Sale. Ei au gustat și știu că Domnul este bun.
Ioan, ucenicul iubit, avea o cunoaștere dobândită prin experiența proprie. El putea mărturisi:
“Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții — pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; — deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1, 1-3.)
Astfel, fiecare să fie în stare, prin propria sa experiență, să poată adeveri “că Dumnezeu spune adevărul” (Ioan 3, 33.) El poate da mărturie despre ceea ce el însuși a văzut, auzit și simțit, cu privire la puterea lui Hristos. El poate mărturisi:
“Am avut nevoie de ajutor și l-am găsit în Isus. Fiecare nevoie mi-a fost împlinită, foamea sufletului a fost potolită; pentru mine, Biblia este descoperirea lui Hristos. Eu cred în Isus, deoarece El îmi este un Mântuitor divin; Eu cred în Biblie, deoarece am constatat că este glasul lui Dumnezeu pentru sufletul meu.”
Posibilități minunate
Avem privilegiul de a atinge culmi mai înalte și tot mai înalte în ajungerea la descoperiri tot mai clare ale caracterului lui Dumnezeu. Când Moise s-a rugat: “Arată-mi slava Ta!” (Exod 33, 18), Domnul nu l-a mustrat, ci i-a împlinit ruga. Dumnezeu i-a spus servului Său: “Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea și voi chema Numele Domnului înaintea ta.” (Exod 33, 19.)
-322-
Păcatul este cel care ne întunecă mințile și ne slăbește discernământul. Când păcatul este curățit din inimile noastre, lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu de pe fața lui Isus Hristos, iluminând Cuvântul Său și reflectată de pe fața naturii, Îl va declara din ce în ce tot mai cu putere ca fiind “plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie.” (Exod 34, 6.)
În lumina Sa, vom vedea lumină, până ce mintea, inima și sufletul sunt transformate după chipul sfințeniei Sale.
Minunate posibilități sunt la îndemâna celor care se prind de asigurările divine ale Cuvântului lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu i se vor descoperi mărețe adevăruri. Privilegii și datorii despre care ei nici nu își închipuiau că se găsesc în Biblie vor fi prezentate înaintea lor. Umblând pe calea umilei ascultări, împlinind voia Sa, ei vor cunoaște mai mult și tot mai mult din tainele lui Dumnezeu.
Fie ca cel ce studiază să ia Biblia drept călăuză a lui și să stea pentru principii ca o stâncă și atunci va putea năzui la atingerea celei mai înalte destoinicii. Toate filozofiile naturii omenești au dus la confuzie și rușine atunci când Dumnezeu nu a fost recunoscut ca totul în tot. Însă prețioasa credință, inspirată de Dumnezeu, dă tărie și noblețe de caracter. Cu cât se stăruie mai mult asupra bunătății și harului Său, cu atât va fi mai clară și tot mai clară înțelegerea adevărului; va fi tot mai înaltă, mai sfântă dorința după curăția inimii și limpezimea gândirii. Sufletul care trăiește în atmosfera curată a cugetării sfinte este transformat prin legătura cu Dumnezeu, prin studiul Cuvântului Său. Adevărul este atât de mare, atât de mult cuprinzător, atât de adânc, atât de larg, încât eul dispare. Inima este înmuiată și supusă în umilință și iubire.
-323-
Și puterile naturale sunt extinse datorită sfintei ascultări. Din studiul cuvintelor vieții, cei ce studiază pot dobândi minți dezvoltate, luminate, înnobilate. Dacă, asemenea lui Daniel, aud și împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu, ei vor putea înainta ca și el în orice ramură de învățătură. Fiind caractere curate, vor deveni caractere tari. Va fi înviorată fiecare facultate intelectuală. Ei se pot educa și forma, așa încât toți cei dinăuntrul sferei influenței lor să poată vedea ce poate fi și ce poate face un om când este în legătură cu Dumnezeul înțelepciunii și al puterii.
Urmările primirii Cuvântului lui Dumnezeu
Aceasta a fost experiența dobândită de psalmist prin cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. El spune:
“Ferice de cei fără prihană în calea lor, Care umblă totdeauna după Legea Domnului! Ferice ce cei ce păzesc poruncile Lui, Care-L caută din toată inima lor O, de-ar ținti căile mele La păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roși de rușine, La vederea tuturor poruncilor Tale!”
(Psalmii 119, 1-6.)
“Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Aleg calea adevărului, Pun legile Tale sub ochii mei. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, Ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Voi umbla în loc larg, Căci caut poruncile Tale.”
(Psalmii 119, 9.30.11.45.)
“Deschide-mi ochii, ca să văd Lucrurile minunate ale Legii Tale Învățăturile tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei. Mai mult prețuiește pentru mine Legea gurii Tale Decât o mie de lucruri de aur și de argint.”
(Psalmii 119, 18-24.72.)
-324-
“Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, În casa pribegiei mele. Învățăturile Tale sunt minunate: De aceea le păzește sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, Dă pricepere celor fără răutate. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei, Căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, Căci mă gândesc la învățăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii Căci păzesc poruncile Tale Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, De aceea urăsc orice cale a minciunii.”
(Psalmii 119, 97.54.129.130.98-104)
“Cuvântul tău este cu totul încercat, Și robul Tău îl iubește. Temelia Cuvântului tău este adevărul, Și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice.”
(Psalmii 119, 140.160.)
“Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, Și nu li se întâmplă nici o nenorocire. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, Și împlinesc poruncile Tale. Sufletul meu ține învățăturile Tale, Și le iubesc mult de tot.”
(Psalmii 119, 165-167.)
“Suspin după mântuirea Ta, Doamne, Și Legea Ta este desfătarea mea. Să-mi trăiască sufletul și să Te laude, Și judecățile Tale să mă sprijine! Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, Căci ele sunt bucuria inimii mele.”
(Psalmii 119, 174.175.111.)
Un ajutor în studiul naturii
Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și Cuvântul Său prin experiență personală este pregătit să pornească la studiul științelor naturale. Despre Hristos este scris: “În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” (Ioan 1, 4.) Când și-au pierdut în Eden veșmintele sfințeniei, Adam și Eva au pierdut lumina care iluminase natura. Ei nu o mai puteau înțelege cum se cuvenea. Dar, pentru cei care primesc lumina vieții lui Hristos, natura este din nou iluminată. În lumina ce strălucește de la cruce, putem tâlcui cum se cuvine tot ce ne învață natura.
-325-
Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și cunoaște Cuvântul Său are o credință întemeiată pe divinitatea Sfintelor Scripturi. El nu probează Biblia prin ideile despre știință ale omului. El aduce aceste idei spre a fi probate prin măsurătoarea cea fără greș. El știe că tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, și adevărul nu se poate contrazice niciodată; tot ceea ce, în învățătura așa-numitei științe, contrazice adevărul descoperirii lui Dumnezeu este simplă lucrare omenească, de nimereală.
Celor cu adevărat înțelepți, cercetările științifice le deschid câmpuri vaste de gândire și informare. Căile lui Dumnezeu, așa cum sunt ele descoperite în lumea naturală și în modul în care El S-a purtat cu omul, constituie o comoară din care poate primi fiecare elev din școala lui Hristos.
O dovadă reală despre un Dumnezeu viu nu este o simplă teorie; ea constă în convingerea pe care Dumnezeu a scris-o în inimile noastre, luminată și lămurită prin Cuvântul Său. Ea constă din puterea de viață, aflată în cele create de El, văzută de ochiul luminat de Duhul Sfânt.
Cei care Îl judecă pe Dumnezeu după lucrările mâinilor Lui, nu după presupunerile oamenilor mari, văd prezența Sa în orice lucru. Ei văd zâmbetul Său în vesela strălucire a soarelui și iubirea, cum și grija Sa pentru om, în bogăția ogoarelor toamna. Chiar și podoabele pământului, iarba de un verde viu, florile plăcute, colorate în toate nuanțele, copacii măreți și feluriți ai pădurii, pârâiașul jucăuș, râul nobil, lacul liniștit, mărturisesc despre grija duioasă și părintească a lui Dumnezeu și despre dorința de a-i face fericiți pe copiii Săi.
-326-
Natura, cheia tainelor divine
Când contemplă astfel lucrurile naturii, cel ce studiază primește o nouă înțelegere a adevărului. Învățăturile din marea carte a lui Dumnezeu, care este natura, dau mărturie despre adevărul Cuvântului scris.
În planul mântuirii, sunt taine pe care mintea omenească nu le poate pătrunde, multe lucruri pe care înțelepciunea omenească nu le poate lămuri; însă natura ne poate învăța multe despre taina evlaviei. Fiecare arbust, fiecare pom ce dă roade, întreaga vegetație au învățături care ne cer să le studiem. În creșterea seminței, se pot citi tainele Împărăției lui Dumnezeu.
Soarele, luna, stelele, pomii, florile câmpului rostesc cuvinte de sfătuire inimii îmblânzite de harul lui Dumnezeu. Semănarea seminței duce mintea la semănarea spirituală a seminței. Pomul dă de știre că un pom bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate aduce roade bune. “Îi veți cunoaște după roadele lor.” (Matei 7, 16.) Chiar și neghina dă o învățătură. Ea este semănătura lui Satana și, dacă nu este împiedicată, păgubește grâul prin îmbelșugata ei rodire.
Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Puterea Lui se dezvăluie în fiecare plantă, în fiecare pom ce aduce roade. Duceți-i pe copii în grădină și explicați-le cum face El să crească sămânța. Gospodarul își ară ogorul și aruncă sămânța, dar nu poate face ca sămânța să crească. El depinde de Dumnezeu, pentru ca El să facă ceea ce nu stă în puterea omenească. Domnul Își pune propriul Său Spirit în sămânță, făcând-o să răsară la viață. Prin grija Sa, germenele sparge învelișul seminței și apare spre a se dezvolta și a aduce rod.
În vreme ce copiii vor studia marele manual al naturii, Dumnezeu le va influența mințile. Spunându-li-se despre lucrarea pe care o face El pentru sămânță, ei învață secretul creșterii în har. Înțelese cum trebuie, aceste lecții ne îndrumă la Creator, învățând acele adevăruri simple și sfinte, care aduc inima într-un strâns contact cu Dumnezeu.
-327-
O lecție a ascultării
Natura ascultă de legile pe care i le-a dat Dumnezeu. Nori și furtună, soare și ploaia torențială, rouă și burniță, toate sunt sub controlul lui Dumnezeu și dau ascultare poruncii Lui. Ascultător de legea lui Dumnezeu, firul de grâu răzbate prin pământ, “întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.” (Marcu 4, 28.) Fructul se vede întâi în mugure, iar Domnul îl dezvoltă la timpul cuvenit, deoarece nu se împotrivește lucrării Lui. La fel, păsările împlinesc planurile lui Dumnezeu în lungile lor migrații, pe care le fac din țară în țară, fiind conduse prin spațiul fără urme, de mâna nemărginitei puteri.
Oare se poate ca numai omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, dotat cu minte și grai, să nu prețuiască darurile Lui și să nu asculte de legile Lui? Cei care ar putea fi înălțați și înnobilați, făcuți demni a fi conlucrători cu El, oare să se mulțumească să rămână nedesăvârșiți în caracter și să pricinuiască o confuzie în lumea noastră? Oare trupurile și sufletele moștenirii răscumpărate de Dumnezeu să fie ferecate de obiceiurile și deprinderile nesfinte ale atașării de obiceiurile lumii? Oare să nu reflecte frumusețea Aceluia care a făcut toate lucrurile bune, pentru ca, prin harul Său, omul nedesăvârșit să poată auzi la urmă binecuvântarea Sa: “Bine, rob bun și credincios … intră în bucuria stăpânului tău”? (Matei 25, 21.)
Dumnezeu dorește ca noi să învățăm de la natură lecția ascultării.
“Întreabă dobitoacele și te vor învăța, Păsările cerului și îți vor spune; Vorbește pământului și te va învăța, și peștii mării îți vor povesti. Cine nu vede în toate acestea Dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; Sfatul și priceperea ale Lui sunt.”
(Iov 12, 7-9.13.)
-328-
“Ferice de omul care își găsește plăcerea în Legea Domnului El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, Care își dă rodul la vremea lui, Și ale cărui frunze nu se veștejesc: Tot ce începe duce la bun sfârșit.”
(Psalmii 1, 1-3.)
Cartea naturii și Cuvântul scris își aruncă lumină una asupra alteia. Amândouă ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, prin aceea că ne învață despre caracterul Său, cum și despre legile prin care lucrează El.
Educația în viața viitoare
Educația începută aici nu se va încheia în viața aceasta; ea va continua în veșnicie — progresând continuu, niciodată terminându-se. Zi de zi, lucrările minunate ale lui Dumnezeu, dovezile uimitoarei Lui puteri în crearea și susținerea universului se vor dezvălui minții într-o nouă frumusețe. În lumina care strălucește de la tronul lui Dumnezeu, tainele vor dispărea și sufletul se va umple de uimire, văzând simplitatea lucrurilor care niciodată mai înainte nu fuseseră înțelese.
Acum vedem în chip întunecos, ca într-o oglindă; dar atunci vom vedea față în față; acum cunoaștem în parte; dar atunci vom cunoaște așa cum am fost cunoscuți și noi.