Lecturi Biblice
Ori de câte ori lucrul acesta este cu putință, fiecare predică mai importantă ar trebui să fie urmată de un studiu biblic. Aici se pot face aplicații cu privire la punctele care au fost prezentate, se pot pune întrebări și se pot fixa idei drepte. Mai mult timp ar trebui să fie consacrat educării cu răbdare a oamenilor, dându-le prilej să se exprime. Oamenilor le trebuie învățătură, rând după rând și precept după precept.
De asemenea, ar trebui să se țină adunări speciale, pentru aceia care sunt interesați în adevărurile prezentate și care au nevoie să fie instruiți. La aceste adunări, oamenii ar trebui să fie invitați și toți, atât credincioși, cât și necredincioși, ar trebui să aibă ocazia să pună întrebări cu privire la punctele care nu au fost înțelese pe deplin. Dați-le tuturor ocazia de a vorbi despre lucrurile care-i neliniștesc, căci vor avea din acestea. În toate predicile și în toate studiile biblice, oamenii trebuie să vadă că, la fiecare punct, un lămurit “Așa zice Domnul” este dat pentru credința și doctrinele pe care noi le susținem.
-69-
Aceasta era metoda Domnului Hristos de a da învățătură. Când vorbea poporului, ei se întrebau ce anume vrea El să le spună. Celor care căutau cu umilință lumina, El era totdeauna gata să le explice cuvintele Sale. Dar Hristos nu încuraja critica și luarea în râs și nici noi nu ar trebui să le încurajăm. Când oamenii încearcă să provoace o discuție cu privire la punctele de credință controversate, spuneți-le că adunarea n-a fost rânduită pentru scopul acesta.
Când răspundeți la o întrebare, fiți siguri că ascultătorii văd și recunosc că s-a răspuns la ea. Nu lăsați ca o întrebare să fie trecută cu vederea, spunându-le să o mai pună cu o altă ocazie. Luați pulsul lucrării voastre pas cu pas și căutați să știți cât de mult ați câștigat.
În asemenea adunări, aceia care înțeleg solia pot pune întrebări care vor aduce lumină asupra punctelor adevărului. Dar unii poate că nu vor avea înțelepciunea să facă acest lucru. Când unii pun întrebări care servesc numai pentru a tulbura mintea și a semăna semințele îndoielii, ei ar trebui sfătuiți să se abțină de la asemenea întrebări. Noi trebuie să învățăm când să vorbim și când să tăcem, să învățăm să semănăm semințele credinței, să răspândim lumină, și nu întuneric.
Un cuvânt la timp
Aceia care se mențin într-o dispoziție continuă de rugăciune vor fi în stare să spună un cuvânt la timp celor care sunt aduși în cercul sferei lor de influență; căci Dumnezeu va da înțelepciunea pe temeiul căreia ei să poată servi Domnului Isus. “Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfășurarea sufletului tău; chibzuința va veghea asupra ta; priceperea te va păzi”. (Proverbe 2, 10-11.) Vei deschide gura cu înțelepciune și pe limba ta va fi legea bunătății.
-70-
Dacă aceia care pretind a fi creștini vor lua seama la Cuvântul lui Hristos, toți cei care vin în contact cu ei vor recunoaște că ei au fost cu Isus și au învățat de la El. Ei vor reprezenta pe Hristos și cele veșnice vor fi tema lor. Realitățile veșnice vor fi aduse aproape. Ei vor veghea asupra sufletelor ca unii care au să dea socoteală. Aceasta înseamnă mult mai mult decât par să gândească unii. Aceasta înseamnă a pleca și a căuta oaia pierdută.
Adunarea de fonduri
Nimeni nu trebuie să speculeze adunările în tabără atunci când poate fi atinsă cea mai mare audiență, pentru a prezenta anumite lucrări sau a strânge bani pentru diferite scopuri de binefacere, care devin din ce în ce mai numeroase. Obiectivele care ar trebui să fie prezentate poporului la adunările de tabără sunt: lucrarea lui Dumnezeu în slujirea Cuvântului, vestirea adevărului în ținuturile îndepărtate, marele interes pentru educație în câmpurile noi și înființarea de sanatorii, care să fie în legătură cu lucrarea de vestire a Evangheliei.
Rezultatele lucrării în tabără
O mare lucrare trebuie să fie adusă la îndeplinire la adunările noastre în tabără. Domnul a onorat în chip deosebit aceste adunări, pe care El le-a numit adunări sfinte. La adunările acestea vin mii de oameni, mulți numai din curiozitate, să vadă și să audă ceva nou. Dar atunci când aud solia adevărului și vin în contact cu aceia care-l cred, mulți sunt impresionați. Ei văd că poporul acesta nu este așa cum s-a spus despre el. Prejudecata, opoziția, și nepăsarea sunt înlăturate, și ei ascultă cu interes sincer la cuvântul rostit.
Domnul are reprezentanții Săi în toate bisericile. Acestor persoane nu li s-au prezentat adevărurile speciale de punere la probă pentru zilele de pe urmă, în împrejurări care să aducă convingerea inimii și a minții; de aceea, ei nu au tăiat, prin lepădarea luminii, legătura lor cu Dumnezeu. Sunt mulți aceia care au umblat credincioși în lumina care a strălucit pe cărarea lor. Ei doresc cu foame să cunoască mai mult cu privire la căile și faptele lui Dumnezeu. Pe întreaga față a pământului, bărbați și femei privesc cu dor spre cer. Rugăciuni, lacrimi și cereri se înalță de la sufletele care tânjesc după lumină, după har, după Duhul Sfânt. Mulți sunt chiar la marginea împărăției, așteptând doar să fie chemați înăuntru.
-71-
Atunci când învățăturile lui Hristos, adevărurile Bibliei în simplitatea lor, sunt puse înaintea acestor suflete, ele recunosc lumina și se bucură în ea. Îngrijorările lor pier dinaintea luminii adevărului ca roua dinaintea soarelui de dimineață. Concepțiile lor cu privire la adevărul biblic se fac mai cuprinzătoare și descoperirea lui Dumnezeu în Hristos ajunge la ei, arătându-le adâncimea, lărgimea și înălțimea tainei divine, spirituale, pe care mai înainte nu o înțelegeau și care nu poate fi explicată, ci doar exemplificată într-un caracter asemenea lui Hristos.
Mulți din cei care n-au nici o legătură cu nici o biserică, și care par a nu ține seamă de cerințele lui Dumnezeu, nu sunt în inima lor chiar atât de nepăsători pe cum s-ar părea. Chiar și cei mai nereligioși au momentele lor de convingere, când le vine dorul după ceva ce ei nu au. În fiecare târg și oraș sunt mulți oameni care nu merg la nici o biserică. Mulți dintre aceștia sunt atrași de adunările în tabără. Vin mulți care sunt sclavi ai păcatului, victime neajutorate ale obiceiurilor rele. Mulți sunt convinși și convertiți. Atunci când prin credință primesc făgăduința lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor, robia obiceiurilor este înfrântă. Părăsindu-și plăcerile lor păcătoase, ei ajung liberi în Hristos Isus și se bucură de libertatea copiilor lui Dumnezeu. Aceasta e lucrarea ce trebuie făcută la adunările noastre în tabără. Prin aceste mijloace, mii de suflete vor fi câștigate la Hristos.
72-
După adunarea în tabără
Prin adunările în tabără ținute în orașe, mii de oameni vor fi chemați să audă invitația la serbare: “Veniți, căci iată că toate sunt gata”. (Luca 14, 17.) După ce s-a trezit interesul poporului, noi nu trebuie să întrerupem brusc adunările, să strângem toate corturile, și să dăm impresia că adunarea s-a terminat. Exact atunci când sute de persoane au început să se intereseze, binele cel mai mare se poate realiza prin muncă credincioasă și sârguincioasă. De aceea adunările trebuie să fie în așa fel conduse, încât interesul public să fie menținut.
După una din adunările noastre în tabără, s-a pus problema continuării adunărilor în cort. Am povestit fraților un vis pe care-l avusesem. În visul meu, am văzut o clădire terminată numai în parte. Lucrătorii însă își adunau uneltele, pregătindu-se să plece și să o lase neterminată; dar eu am stăruit pe lângă ei să reconsidere situația. “Clădirea nu e terminată”, am spus eu, “veniți înapoi și continuați să lucrați până ce îi puneți acoperișul”. Atunci ei s-au întors și au continuat lucrarea. Așa că frații mei au ținut seama de sfatul meu de a rămâne și continua lucrul la adunarea în tabără. Ca rezultat, mai multe persoane au primit adevărul.
Nu e nevoie de atât de multe înfrângeri în eforturile costisitoare, făcute cu prilejul adunărilor în tabără sau al adunărilor în cort; nu e nevoie să fie atât de puțini snopi pentru a-i aduce la Domnul. În locurile unde stindardul adevărului prezent nu a fost niciodată înălțat, mai multe suflete ca oricând mai înainte vor fi acum convertite, ca rezultat al unei mari cantități de lucru. Pentru toți aceia ale căror mâini par să slăbească și să dea drumul, am un cuvânt: “Apucați steagul cu și mai multă tărie”. Credința zice: “Înaintați”. Voi nu trebuie să vă lăsați și nici să nu fiți descurajați. Nu există credință slabă, care înaintează în mod stăruitor.
-73-
Uneori, după o adunare în tabără, ar putea fi dificil să-i reții pe vorbitorii principali timp de mai multe săptămâni, pentru a spori interesul trezit. Poate va fi costisitor să păstrezi mai departe terenul și un număr îndestulător de corturi de familie în picioare pentru a menține aparența unei adunări în tabără. S-ar putea ca numai cu sacrificiu să rămână pe teren câteva familii pentru a ajuta pe predicatorii și lucrătorii biblici să stea de vorbă și să țină lecturi biblice cu cei care vin la adunări, să-i viziteze pe oameni în căminurile lor și să le vorbească despre binecuvântările primite la adunări. Fără îndoială va fi greu să se asigure un număr îndestulător de lucrători pentru a face lucrarea cu succes. Dar rezultatele vor îndreptăți efortul. Numai prin astfel de eforturi sârguincioase și energice ca acestea au ajuns unele din adunările în tabără să fie instrumentul prin care s-au înființat comunități puternice și active. Și numai printr-o astfel de lucrare plină de zel solia îngerului al treilea trebuie să fie dusă oamenilor din orașele noastre.
Uneori, un mare număr de vorbitori participă la o adunare în tabără timp de câteva zile, și, exact atunci când interesul poporului este pe deplin trezit, aproape toți se găsesc să meargă la o altă adunare, lăsând în urmă doi sau trei vorbitori, pentru a lupta cu influența deprimantă a demontării și îndepărtării corturilor de familie. Ar fi cu mult mai bine dacă adunările ar continua un timp mai îndelungat, dacă ar veni persoane de la fiecare comunitate, pregătite pentru a rămâne o lună sau mai mult, ajutând la adunări și învățând cum să lucreze în mod acceptabil. Ei ar putea să ducă o experiență valoroasă în comunitățile lor, atunci când revin acasă. Va fi cu atât mai bine dacă unii dintre aceiași vorbitori, care au trezit interesul oamenilor în timpul celei mai masive participării la o adunare, ar rămâne pentru a continua lucrarea printr-un efort prelungit, perfect organizat. Pentru a conduce adunările în acest fel, s-ar cere să aibă loc mai multe adunări de felul acesta, neîngăduind ca numai câteva persoane să participe la toate adunările. Dar noi trebuie să ne aducem aminte că lucrarea trebuie să fie săvârșită, “nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, — zice Domnul oștirilor”. (Zaharia 4, 6.)
-74-
Lucrarea nu trebuie să înceteze atunci când adunările de pe terenurile taberei se sfârșesc. Doctrine noi și necunoscute au fost prezentate oamenilor. Cei care au fost convinși și care doresc să primească adevărul vor avea de dat piept cu opoziția cea mai subtilă și mai hotărâtă. Deservenți cultici, prieteni și cunoștințe vor face orice efort pentru a smulge semințele adevărului semănate în inimă. Noi nu trebuie să lăsăm ca sămânța să fie smulsă în felul acesta. Nu trebuie să îngăduim ca ea să se ofilească din lipsă de umezeală.
Schimbările tind să slăbească influența adunărilor. Continuați adunările pe terenul taberei ori de câte ori lucrul acesta este cu putință. Dar atunci când pare că e necesar să se facă mutarea, cortul cel mare să fie mutat într-un loc favorabil, iar serviciile să se continue acolo. Să se înființeze o misiune. Achiziționați un loc potrivit, și un număr de lucrători să se unească pentru a forma o familie misionară. Aceasta să fie sub grija unui bărbat și a soției sale, care sunt persoane destoinice și consacrate și a căror influență va da tărie lucrării.
Urmărind interesul manifestat după o adunare în tabără, sunt necesare ajutoare în diferite ramuri de lucrare, și ocaziile acestea ar trebui să fie ca niște școli pentru formarea de lucrători. Tineri să lucreze împreună cu lucrători cu experiență, care se vor ruga cu ei și-i vor învăța cu răbdare. Femei consacrate ar trebui să se angajeze în lucrarea biblică din casă în casă. Unii dintre lucrători ar trebui să facă colportaj, vânzând literatură și dăruind cu chibzuință celor care nu pot să cumpere.
Unii dintre lucrători să participe la adunările religioase din alte comunități atunci când se prezintă ocazia să participe la ele. Isus, când era numai de doisprezece ani, S-a dus la școala preoților și rabinilor de la templu și le-a pus întrebări. În această școală de la templu, se țineau zilnic studii, cam în felul în care conducem noi studiile biblice. Isus punea întrebări ca unul care vrea să învețe, dar întrebările Lui furnizau material nou pentru preoții aceia învățați, ca ei să cugete asupra lor. Astăzi, s-ar putea face o lucrare asemănătoare. Tineri cu judecată ar trebui să fie încurajați să participe la adunările “Asociației Tinerilor Creștini”, nu cu scopul de a da naștere la dezbateri, ci pentru a cerceta Scripturile cu ei și a le sugera idei ajutătoare.
-75-
Dacă lucrarea s-ar fi făcut cu râvnă și vigoare în aceste feluri diferite și după toate adunările noastre în tabără, mult mai multe suflete s-ar fi adunat ca rod al seminței semănate la adunări.
Lucrătorii să facă cunoștință cu poporul și să le citească cuvintele prețioase ale lui Hristos. Înălțați în mijlocul lor pe Isus cel răstignit și în curând cei care au auzit avertizare din partea predicatorilor la cort, și au fost convinși, vor fi atrași pentru a pune în continuare întrebări. Acesta este timpul când să se prezinte motivele credinței noastre, și aceasta cu blândețe și cu teamă, nu o teamă de sclav, ci o teamă plină de grijă, ca nu cumva să vorbim neînțelepțește. Prezentați adevărul în toată frumusețea lui, în simplitate și sinceritate, dând hrana la timp și dând fiecăruia partea lui de hrană.
Lucrarea aceasta cere ca voi să vegheați asupra sufletelor, ca unii care aveți să dați seama. Duioșia lui Hristos trebuie să stăpânească inima lucrătorului. Dacă aveți iubire față de suflete, veți da pe față o grijă gingașă pentru ele. Veți înălța rugăciuni smerite, zeloase, din inimă, pentru aceia pe care-i vizitați. Mireasma iubirii lui Hristos va fi descoperită în lucrarea voastră. Acela care și-a dat propria Sa viață pentru viața lumii va colabora cu lucrătorul neegoist pentru a face impresie asupra inimii omului.
-76-
Lucrarea unui evanghelist
Ținerea de lecturi biblice, rugăciunea în familii — constituie lucrarea unui evanghelist și lucrarea aceasta trebuie să fie împletită cu aceea de predicare. Dacă lucrarea aceasta este omisă, predicarea, în cea mai mare măsură, va fi un eșec. Apropiați-vă de oameni prin lucrarea personală. Învățați-i că iubirea lui Dumnezeu trebuie să pătrundă în sanctuarul vieții de familie.
Nu vă asumați nici un fel de glorie. Nu lucrați cu sufletul împărțit, căutând în același timp să serviți și eului, și lui Dumnezeu. Eul să dispară. Cuvintele voastre să-i conducă pe cei obosiți și împovărați să-și aducă poverile la Isus. Lucrați ca unii care-L vedeți pe Acela care stă la dreapta voastră, gata să vă dea destoinicia și toată puterea Sa în orice primejdie. Domnul este Sfetnicul vostru, Călăuza voastră, Căpetenia mântuirii voastre. El merge înaintea voastră, biruitor și ca să biruiască.
La drumuri și la garduri
Porunca lui Hristos pentru poporul Său este: “Ieși la drumuri și la garduri și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să Mi se umple casa”. (Luca 14, 23.)
Chemarea la ospățul Evangheliei trebuie să fie dusă mai întâi la drumuri. Ea trebuie să fie prezentată acelora care pretind că se află pe drumurile vieții creștine: membrilor diferitelor biserici. “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 2, 7.) În bisericile acestea sunt închinători adevărați și sunt închinători falși. Trebuie făcută o lucrare pentru aceia care au căzut de la iubirea lor dintâi, care și-au pierdut râvna și interesul pentru cele spirituale. Noi trebuie să-i avertizăm pe aceia care se dau drept creștini, dar care sunt călcători ai Legii lui Dumnezeu. Lor trebuie să li se dea solia.
-77-
Domnul zice: “Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: “Știu faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, ce e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine”.’” (Apocalipsa 3, 1-3.)
Avertizarea pentru ultima biserică trebuie, de asemenea, să fie vestită la toți cei care pretind a fi creștini. Solia laodiceană, ca o spadă ascuțită, cu două tăișuri, trebuie să fie dusă tuturor bisericilor: “Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece nici în clocot, am să te vărs din gura Mea! Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic’, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3, 15-19.) Lucrarea noastră este aceea de a vesti solia aceasta. Depunem noi toate eforturile pentru ca bisericile să fie avertizate?
Noi avem o lucrare de făcut pentru deservenții celorlalte biserici. Dumnezeu dorește ca ei să fie mântuiți. Și ei, ca și noi, pot avea nemurirea numai prin credință și ascultare. Noi trebuie să lucrăm pentru ei cu râvnă, pentru ca să o poată obține. Dumnezeu dorește ca ei să aibă o parte de îndeplinit în lucrarea Lui specială pentru acest timp. El dorește ca ei să fie printre aceia care dau casei Sale hrană la timp. Pentru ce nu s-ar angaja ei la această lucrare?
-78-
Predicatorii noștri ar trebui să caute să se apropie de deservenții celorlalte denominațiuni. Rugați-vă pentru și împreună cu oamenii aceștia, pentru care mijlocește Hristos. Ei au o răspundere solemnă. Ca soli ai lui Hristos, noi ar trebui să dăm pe față un interes profund și plin de zel pentru acești păstori ai turmei.
Invitația, care trebuie să fie adresată celor de la “drumuri”, să fie adresată tuturor acelora care au o parte activă în treburile lumii, învățătorilor și conducătorilor poporului. Acelora care poartă răspunderi grele în viața publică — medici și învățători, juriști și judecători, funcționari publici și oameni de afaceri — ar trebui să li se adreseze o solie clară și distinctă. “Ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37.)
Noi vorbim și scriem foarte mult despre săracii trecuți cu vederea; dar n-ar trebui oare să se dea o oarecare atenție și bogaților trecuți cu vederea? Mulți privesc la clasa aceasta ca fiind fără nădejde și fac prea puțin pentru a le deschide ochii acelora care, orbiți și zăpăciți de puterea lui Satana, au pierdut veșnicia din socotelile lor. Mii de oameni bogați au intrat în mormintele lor neavertizați, deoarece au fost judecați după aparențe și au fost trecuți cu vederea, ca fiind persoane pentru care nu mai e nici o nădejde. Dar oricât ar părea ei de nepăsători, mi s-a arătat că cea mai mare parte din grupa aceasta sunt cu sufletul împovărat. Sunt mii de oameni bogați care sunt pe moarte din lipsă de hrană spirituală. Multe dintre oficialități simt nevoia după ceea ce nu au. Puțini dintre ei merg la biserică, deoarece simt că nu au nici un folos din aceasta. Învățătura pe care o aud nu le mișcă sufletul. Să nu facem oare nici un efort personal în favoarea lor?
Unii vor întreba: Am putea ajunge la ei prin publicații? Sunt mulți la care nu se va ajunge în felul acesta. Ceea ce le trebuie este efortul personal. Trebuie să piară ei fără o avertizare specială? În vremurile trecute, n-a fost așa. Servii lui Dumnezeu au fost trimiși să spună celor din locurile înalte că ei pot afla odihnă și pace numai în Domnul Isus Hristos.
Va continua.