Continuare.
Maiestatea cerului a venit în lumea noastră pentru a mântui ce era pierdut, neamul omenesc căzut. Eforturile Lui cuprindeau nu numai pe cei lepădați, ci și pe cei din locurile de cinste. În chip iscusit, El a lucrat pentru a găsi acces la sufletele din clasele de sus, care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și nici nu țineau poruncile Lui.
Aceeași lucrare s-a continuat după înălțarea lui Hristos la cer. Inima îmi este înduioșată atunci când citesc despre interesul arătat de Domnul față de Corneliu. Corneliu era un om dintr-o poziție înaltă, un ofițer în armata romană, dar trăia într-o strictă armonie cu toată lumina pe care o primise. Domnul i-a trimis din cer o solie specială și, printr-o altă solie, l-a îndrumat pe Petru să-l viziteze și să-i aducă lumină. Ar fi o mare încurajare pentru noi, în lucrarea noastră, dacă ne-am gândi la mila și iubirea duioasă a lui Dumnezeu pentru aceia care caută lumină și se roagă pentru ea.
Sunt mulți care mi-au fost arătați ca fiind la fel ca și Corneliu, oameni pe care Dumnezeu dorește să-i pună în legătură cu biserica Sa. Simpatiile lor sunt cu poporul Domnului, păstrător al poruncilor. Dar firele care-i leagă cu lumea îi țin tare. Ei nu au curajul moral de a lua poziție alături de cei smeriți. Noi trebuie să facem eforturi speciale pentru aceste suflete, care au nevoie de o atenție specială datorită răspunderilor și ispitelor lor.
Din lumina dată mie, știu că un lămurit “Așa zice Domnul” ar trebui să fie spus acum oamenilor care au influență și autoritate în lume. Ei sunt ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredințat răspunderi importante. Dacă ar accepta chemarea Lui, Dumnezeu i-ar folosi în lucrarea Sa.
-80-
Sunt în lume oameni cărora Dumnezeu le-a dat putere de organizare, care este necesară pentru ducerea mai departe a lucrării pentru aceste zile de pe urmă. Sunt necesari oameni care pot prelua administrarea instituțiilor, oameni care pot să lucreze ca educatori și conducători în conferințele noastre. Dumnezeu invită oameni care pot să privească înainte și să-și dea seama de lucrarea care urmează să fie făcută, care pot să lucreze ca financiari credincioși, bărbați care vor sta tari ca stânca la principii, în orice primejdie și criză s-ar ivi.
Lucrarea are nevoie acum, așa cum a avut nevoie și în anii trecuți, de talentele care erau în planul lui Dumnezeu să le aibă. Dar atât de mult egoism a fost întreținut în instituțiile noastre, încât Domnul nu a intervenit să-i aducă în lucrarea Sa pe aceia care ar fi trebuit să fie legați de ea. El a văzut că ei nu ar fi fost recunoscuți și apreciați după cum se cuvenea.
Dumnezeu caută lucrători zeloși și smeriți, care vor duce adevărul la clasele cele mai înalte. Nu prin contacte întâmplătoare, accidentale, pot fi atrași la Hristos cei bogați, cei iubitori de lume și cei care se închină lumii. Un efort personal, hotărât, trebuie să fie făcut de către bărbați și femei, plini de duh misionar, persoane care nu se vor lăsa și nu vor fi descurajate.
Noi ar trebui să ținem adunări de rugăciune, cerând ca Domnul să deschidă calea, pentru ca adevărul să pătrundă în cetățuile în care Satana și-a așezat tronul și să împrăștie umbra pe care el a aruncat-o de-a curmezișul cărării celor pe care el caută să-i înșele și să-i distrugă. Noi avem asigurarea: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Iacov 5, 16.)
Solicitați rugăciuni pentru sufletele pentru care lucrați; prezentați-le înaintea bisericii ca subiecte pentru rugăciunile ei. Va fi exact ceea ce au nevoie membrii bisericii — ca mintea lor să fie abătută de la micile lor necazuri, să simtă o mare povară, un interes personal, pentru un suflet care e gata să piară. Alegeți un alt suflet și încă unul, căutând zilnic călăuzire de la Dumnezeu, așezând totul înaintea Lui în rugăciune călduroasă, și lucrând cu înțelepciune dumnezeiască. Când faceți lucrul acesta, Dumnezeu vă va da Duhul Sfânt pentru a convinge și converti sufletul.
-81-
Sunt unii care sunt pregătiți în mod deosebit pentru a lucra pentru clasele de sus. Aceștia ar trebui să-L caute zilnic pe Dumnezeu, făcând un studiu din modul în care trebuie să se apropie de aceste persoane, nu numai să facă o cunoștință întâmplătoare cu ele, ci să se prindă bine de ele prin efort personal și prin credință vie, manifestând o adâncă iubire pentru suflete, o adevărată preocupare și grijă, ca acestea să aibă o cunoaștere a adevărului, așa cum este în Dumnezeu.
Pentru ca să ajungă la clasele acestea, credincioșii înșiși ar trebui să fie epistole vii, “cunoscute și citite de toți oamenii”. (2 Corinteni 3, 2.) Noi nu reprezentăm atât de deplin, cum am putea, caracterul înnobilator al adevărului. Noi suntem în primejdia de a deveni mărginiți și egoiști. Cu frică și cutremur de a nu greși, ar trebui să ne aducem zilnic aminte de lucrul acesta.
Aceia care lucrează pentru clasele mai de sus trebuie să se poarte ei înșiși cu adevărată demnitate, amintindu-și că îngerii sunt însoțitorii lor. Ei trebuie să păstreze comoara minții și a inimii bine umplute cu: “Stă scris”. Agățați în sălile memoriei cuvintele scumpe ale lui Hristos. Ele trebuie să fie prețuite cu mult mai mult decât aurul și argintul.
Noi nu trebuie să ascundem faptul că suntem adventiști de ziua a șaptea. Adevărul poate să se rușineze de noi, datorită faptului că felul nostru de purtare nu este în armonie cu principiile lui curate; dar niciodată noi nu trebuie să ne rușinăm de adevăr. Când aveți prilejul, mărturisiți credința voastră. Când cineva vă întreabă, arătați motivele nădejdii care este în voi, dar cu blândețe și cu teamă.
Ceea ce ne face în stare să atragem atenția altora la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii este faptul de a ne da totdeauna seama de valoarea deosebită a jertfei ispășitoare a Domnului Hristos. Noi trebuie să devenim exponenți ai eficacității sângelui lui Hristos, prin care păcatele noastre au fost iertate. Numai în felul acesta putem ajunge la clasele mai înalte.
-82-
În lucrarea aceasta se vor ivi multe descurajări, se vor face multe descoperiri sfâșietoare de inimă. Hristos a spus că este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului decât pentru un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Dar la Dumnezeu totul este cu putință. El poate lucra și va lucra prin instrumente omenești asupra minții celor bogați a căror viață a fost devotată câștigului de bani.
Universul ceresc a așteptat multă vreme să conlucreze cu instrumentele omenești în lucrarea aceasta, pe care ei au evitat-o și au neglijat-o. Mulți care au încercat să facă lucrarea aceasta s-au lăsat de ea plini de descurajare, când, dacă ar fi stăruit, ar fi avut cel mai mare succes. Aceia care fac cu credincioșie lucrarea aceasta vor fi binecuvântați de Dumnezeu, neprihănirea Domnului Hristos va merge înaintea lor și slava Domnului va fi ariergarda lor.
Urmează să se săvârșească minuni de adevărată convertire, minuni care acum nu sunt observate. Cei mai mari bărbați ai omenirii nu sunt dincolo de puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt împreună lucrători cu El vor fi oameni care știu să folosească ocaziile, făcându-și datoria cu curaj și credincioșie, Dumnezeu va converti oameni care ocupă locuri de răspundere, oameni inteligenți și cu influență. Prin puterea Duhului Sfânt, mulți vor accepta principiile divine. Privindu-L pe Isus în frumusețea Lui, în lepădarea și sacrificiul de Sine, bogatul plin de sine se va vedea, prin contrast, că este nenorocit, sărac, orb și gol și va ajunge atât de mic în ochii săi, încât Îl va prefera pe Hristos propriei sale persoane și va apuca viața veșnică.
Convertit la adevăr, el va deveni un instrument în mâna lui Dumnezeu, pentru a duce lumina mai departe. El va avea o povară specială pentru alte suflete din clasa aceasta neglijată. El va simți că i s-a încredințat o dispensațiune a Evangheliei pentru aceia care au făcut din lumea aceasta totul pentru ei. Timp și bani vor fi consacrați lui Dumnezeu, mijloace vor fi aduse în tezaur, talente și influențe vor fi convertite la adevăr și o nouă eficiență și putere se vor adăuga bisericii.
-83-
Hristos spune solilor Săi să meargă, de asemenea, și la cei de la drumuri și garduri, la cei săraci și smeriți de pe pământ. Mulți dintre aceștia nu înțeleg ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți. Mulți sunt afundați în păcat. Mulți sunt în mizerie. Tot felul de boli îi fac să sufere, atât trupește, cât și sufletește. Ei doresc să afle o alinare pentru necazurile lor, și Satana îi ispitește să o caute în plăceri și pofte care-i duc la ruină și moarte. Ei își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu e pâine, și munca lor pentru ce nu satură. Sufletele acestea nu trebuie trecute cu vederea.
Cu lucrarea de apărare a poruncilor lui Dumnezeu și de dregere a spărturii care a fost făcută în Legea Sa, noi trebuie să împletim mila pentru omenirea suferindă. Trebuie să dăm pe față cea mai mare iubire pentru Dumnezeu; trebuie să înălțăm monumentul Lui de aducere aminte, care a fost călcat în picioare de … picioare nesfinte; și împreună cu lucrarea aceasta trebuie să dăm pe față îndurare, bunătate și cea mai duioasă milă pentru cei suferinzi și păcătoși.
În orice loc unde este prezentat adevărul, trebuie să se facă de la început eforturi pentru a predica Evanghelia celor săraci și a-i vindeca pe cei bolnavi. Lucrarea aceasta, făcută cu credincioșie, va adăuga la biserică multe suflete ale celor ce urmează să fie mântuiți.
Cei care se angajează în lucrarea din casă în casă vor găsi prilej de a servi în multe feluri. Ei urmează să se roage pentru bolnavi și să facă tot ce pot pentru a-i scăpa de suferințele lor. Ei ar trebui să lucreze printre cei umili, săraci și apăsați. Noi ar trebui să ne rugăm cu cei și pentru cei neajutorați, care n-au tăria și voința de a-și stăpâni poftele pe care patima le-a degradat. Trebuie să se facă eforturi serioase, stăruitoare, pentru mântuirea celor în a căror inimă s-a trezit un interes. La mulți se poate ajunge numai prin fapte de bunătate dezinteresată. Mai întâi, trebuie să li se dea un ajutor în nevoile lor trupești. Atunci când au dovezi ale unei iubiri neegoiste din partea noastră, va fi mai ușor pentru ei să creadă în iubirea lui Hristos.
-84-
Asistenții medicali sunt cel mai bine calificați pentru lucrarea aceasta; dar ar trebui ca și alții să fie uniți cu ei. Aceștia, deși nu sunt special învățați și formați pentru îngrijirea bolnavilor, pot învăța de la conlucrătorii lor modul cel mai bun de a lucra.
Vorbăria, fariseismul și lauda de sine abundă; dar acestea în nici un caz nu vor câștiga sufletele la Hristos. Iubirea curată și sfințită, o iubire de felul celei manifestate în activitatea lui Hristos este un parfum sacru. Ca și vasul de parfum pe care Maria l-a spart, iubirea va umple întreaga casă cu mireasma ei. Elocvența, cunoașterea adevărului, talente rare, amestecate cu iubire, sunt toate înzestrări prețioase. Dar numai îndemânarea, numai cele mai alese talente, ele singure nu pot lua locul iubirii.
Iubirea aceasta trebuie să fie manifestată de lucrătorii lui Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu și pentru aceia pentru care a murit Hristos va săvârși o lucrare pe care greu o putem pricepe. Aceia care nutresc și cultivă iubirea aceasta pot fi misionari cu succes.
Toți cei care se hotărăsc de partea lui Hristos trebuie să fie puși la lucru pentru alții, care sunt morți în abaterile și păcatele lor. Ori de câte ori s-a proclamat adevărul și oamenii au fost treziți și convertiți, credincioșii a trebuit să se unească îndată în facerea de bine, în manifestarea iubirii. Ori de câte ori a fost prezentat adevărul biblic, a trebuit să înceapă o lucrare a evlaviei practice. Ori de câte ori se înființează o comunitate, trebuie să se facă o lucrare misionară pentru cei neajutorați și suferinzi.
-85-
Îngrijirea de proprii noștri săraci
Ni se poruncește ca, atâta vreme “cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință”. (Galateni 6, 10.) În lucrarea noastră de binefacere, ar trebui să se dea ajutor deosebit acelora care, prin prezentarea adevărului, sunt convinși și convertiți. Noi trebuie să avem grijă de aceia care au curajul moral de a accepta adevărul și care, ca o consecință, își pierd poziția lor socială și nu li se mai dă de lucru pentru a-și putea întreține familiile. Ar trebui să se ia măsuri pentru a-i ajuta pe săracii merituoși și a procura de lucru acelora care-L iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui. Ei nu trebuie lăsați fără ajutor spre a avea impresia că sunt forțați să lucreze în Sabat sau să moară de foame. Aceia care iau poziție de partea Domnului trebuie să vadă în adventiștii de ziua a șaptea un popor cu inima caldă, cu lepădare de sine și jertfire de sine, care, cu bucurie și voie bună, îi ajută pe frații lor în nevoie. Despre clasa aceasta vorbește îndeosebi Domnul atunci când spune: “Adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost”. (Isaia 58, 7.)
Slujbași și lucrători ai comunităților
Trebuie să se exercite multă grijă în alegerea slujbașilor pentru comunitățile noi. Aceștia să fie bărbați și femei temeinic convertiți. Să fie aleși aceia care sunt cel mai bine calificați pentru a da învățătură, care pot servi atât în cuvânt, cât și în faptă. E o profundă nevoie de a se lucra în toate ramurile.
Nu lăsați ca interesul să vă moleșească. Găsiți metode care vor aduce un adânc și viu interes în comunitățile noi. Toți cei care sunt legați de biserică ar trebui să lucreze cu toată capacitatea lor pentru a întări biserica și a face adunările atât de pline de viață, încât cei din afară să fie atrași și interesați. Toți ar trebui să considere drept un păcat faptul de a lăsa ca interesul să scadă când avem adevărurile atât de sfinte și solemne din Scripturile Sfinte pe care să le repetăm iar și iar. Imprimați în inima tuturor nevoia botezului cu Duhul Sfânt, a sfințirii membrilor bisericii, așa încât ei să fie vii, să crească și să aducă rod, fiind plantați de Dumnezeu.
-86-
Dumnezeu caută lucrători plini de lepădare de sine, plini de jertfire de sine. Aceia care își consacră timpul dat lor de Dumnezeu în căutarea de suflete, în lucrarea chinuitoare pentru suflete, în a veghea pentru suflete, ca unii care trebuie să dea socoteală, vor obține o experiență bogată. Atunci când comunică altora adevărurile prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu, propria lor inimă se va deschide pentru pătrunderea Cuvântului. Ei vor fi învățați de Marele Învățător.
Hristos a deschis un izvor pentru lumea păcătoasă, suferindă, și glasul îndurării dumnezeiești se aude spunând: “Veniți suflete însetate, veniți și beți”. Puteți bea din apa vieții, fără plată. Cine aude să zică: “Vino; și cine vrea, să vină”. Fiecare suflet, femei și bărbați, să facă să rămână solia lor. Atunci lucrarea va fi dusă în locurile pustii ale pământului. Se va împlini cuvântul Scripturii: “În ziua aceea Domnul va face să se arate izvoare prin văi și râuri prin pustie”, și “veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii”. (Isaia 41, 18; 43, 19-20; 12, 3.)
-87-
Mai puțină predicare, mai multă învățare
La adunările noastre în tabără, nu ar trebui să fie solicitați ca numai unul sau doi lucrători să facă toată lucrarea de predicare și învățare a adevărului biblic. Uneori, se poate face mai mult bine prin împărțirea participanților în mai multe secțiuni. În felul acesta, învățătorul adevărurilor biblice poate veni mai aproape de oameni decât în marile întâlniri.
La adunările noastre în tabără este mult mai multă predicare decât ar trebui să fie. Lucrul acesta aduce o povară grea asupra predicatorilor și, drept urmare, se neglijează multe lucruri care au nevoie de o atenție deosebită. Multe lucruri mărunte, care deschid însă ușa pentru cele serioase, sunt trecute cu vederea. Predicatorul este jefuit de puterea fizică și e lipsit de timpul care-i trebuie pentru meditație și rugăciune, pentru a-și păstra propriul său suflet în iubire față de Dumnezeu. Și atunci când se grămădesc atât de multe piedici, unele după altele, oamenii nu au timpul necesar să-și însușească ceea ce aud. Mintea le devine confuză și serviciile divine li se par plicticoase și obositoare.
Ar trebui să fie mai puțină predicare și mai multă învățare. Sunt persoane care au nevoie de mai multă și de o mai clară lumină decât primesc prin auzirea de predici. Pentru a înțelege cele prezentate, unii au nevoie de mai mult timp decât alții. Dacă adevărul prezentat ar putea fi făcut puțin mai lămurit, atunci ei l-ar vedea, și l-ar însuși, și ar fi ca un cui bătut într-un loc sigur.
Mi-a fost arătat că adunările noastre în tabără trebuie să sporească în interes și succes. Pe măsură ce ne apropiem de sfârșit, am văzut că în adunările acestea va fi mai puțină predicare și mai multă studiere a Bibliei. Vor fi grupe mici pretutindeni pe teren, cu Biblia în mână, și diferite persoane îi vor conduce la o studiere deschisă, și sub formă de conversație, a Scripturilor.
-88-
Aceasta a fost metoda pe care Domnul Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi să o folosească. Când mulțimile se adunau în jurul Mântuitorului, El dădea învățături atât ucenicilor, cât și mulțimii. Apoi, după cuvântare, ucenicii se amestecau printre oameni și le repetau ceea ce spusese Hristos. Adesea, cei care auzeau aplicau greșit cuvintele lui Hristos, și ucenicii le spuneau atunci ce spuneau Scripturile și ce-i învățase Hristos despre ele.
Dacă omul care consideră că este chemat de Dumnezeu spre a fi un predicator se va smeri și va învăța de la Hristos, el va deveni un adevărat învățător. Ceea ce ne trebuie nouă, la adunările noastre în tabără, este o grupă de predicatori făcuți vii prin Duhul Sfânt. Trebuie să fie mai puțină predicare și mai mult tact pentru a-i învăța pe oameni cu privire la religia practică. Trebuie să li se imprime în suflet faptul că Hristos este mântuirea tuturor celor care cred. “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Sunt subiecte de o mare importanță de care trebuie să se ocupe predicatorul Evangheliei. Hristos a spus: “Cine crede în Mine are viața veșnică”. (Ioan 6, 47.)
Dacă buzele predicatorului sunt atinse cu cărbune de pe altar, El va înălța pe Isus ca unica speranță a păcătosului. Când inima vorbitorului este sfințită prin adevăr, atunci cuvintele lui vor fi realități vii pentru sine și pentru alții. Aceia care-l aud vor cunoaște că el a fost cu Dumnezeu și că s-a apropiat de El prin rugăciune arzătoare și lucrătoare. Duhul Sfânt a căzut asupra lui, sufletul lui a simțit focul ceresc, o necesitate vitală, și el va fi în stare să compare cele spirituale între ele. Predicatorului i se va da putere pentru a dărâma cetățuile lui Satana. Inimi vor fi zdrobite prin prezentarea din partea lui a iubirii lui Dumnezeu și mulți vor întreba: “Ce să fac ca să fiu mântuit?”