Continuare.
Apostolului Ioan, pe insula Patmos, i-au fost descoperite lucrurile pe care Dumnezeu dorea ca el să le transmită oamenilor. Studiați descoperirile acestea. Aici se găsesc teme vrednice de contemplare din partea noastră; învățături largi și cuprinzătoare, pe care toată oastea îngerească caută acum să le facă cunoscut. Priviți la viața și caracterul lui Hristos și studiați lucrarea Lui de mijlocire. Aici e înțelepciune veșnică, iubire veșnică, dreptate veșnică și îndurare veșnică. Aici sunt adâncimi și înălțimi, lungimi și lărgimi pe care să le cercetăm. Nenumărate condeie au fost folosite pentru a prezenta lumii caracterul și lucrarea de mijlocire a lui Hristos și, cu toate acestea, fiecare minte prin care a lucrat Duhul Sfânt a prezentat temele acestea într-o lumină proaspătă și nouă.”
Noi dorim să-i conducem pe oameni ca să înțeleagă ceea ce este Hristos pentru ei și care sunt răspunderile pe care ei sunt chemați să le primească în El. Ca reprezentanți și martori ai Lui, noi înșine trebuie să ajungem la o deplină înțelegere a adevărurilor mântuitoare, câștigate printr-o cunoaștere experimentală.
Învățați-i pe oameni marile adevăruri practice, care trebuie să fie imprimate în suflet. Învățați-i cu privire la puterea salvatoare a lui Isus, “în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. (Coloseni 1, 14.) La cruce s-au întâlnit mila și adevărul, acolo neprihănirea și adevărul s-au sărutat. Fiecare student și fiecare lucrător trebuie să studieze iar și iar lucrul acesta, pentru ca ei, înfățișându-L pe Domnul răstignit în mijlocul nostru, să poată face din acesta un subiect proaspăt pentru oameni. Arătați-le că viața lui Hristos descoperă un caracter de o nemărginită desăvârșire. Învățați-i că “tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.) Spuneți lucrul acesta iar și iar. Noi putem deveni fii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei împărătești, copii ai Împăratului Ceresc. Să se știe că toți aceia care-L acceptă pe Isus Hristos și păstrează cu tărie încrederea lor, de la început până la capăt, vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, “la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi”. (1 Petru 1, 4-5.)
-60-
Ultima avertizare
Solia îngerului al treilea trebuie vestită cu putere. Puterea proclamării primei și celei de-a doua solii este intensificată în cea de-a treia. În Apocalips, Ioan spune cu privire la solul ceresc care se unește cu îngerul al treilea: “Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava Lui. El a strigat cu glas tare” (Apocalipsa 18, 1-2.) Noi suntem în primejdie de a prezenta solia îngerului al treilea într-un chip atât de imprecis, încât să nu-i impresioneze pe oameni. Atât de multe alte lucruri sunt introduse, încât însăși solia care ar trebui să fie proclamată cu putere ajunge să fie slabă și fără putere, fără glas. La adunările noastre în tabără s-a făcut o greșeală. Problema Sabatului a fost atinsă, dar nu a fost prezentată ca marea probă a vremurilor noastre. În timp ce bisericile pretind a crede în Hristos, ele calcă Legea pe care Hristos Însuși a proclamat-o pe Sinai. Domnul ne îndeamnă: “Vestește poporului Meu nelegiuirile Lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58, 1.) Trâmbița trebuie să dea un sunet lămurit.
-61-
Când aveți o adunare înaintea voastră numai pentru două săptămâni, nu amânați prezentarea problemei Sabatului până când orice altceva este prezentat, presupunând că în felul acesta pregătiți calea pentru el. Înălțați standardele, poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Faceți ca aceasta să fie tema cea mai importantă. Apoi, prin argumentele voastre puternice, faceți ca ea să aibă o forță și mai mare. Stăruiți mai mult asupra Apocalipsului. Citiți, explicați și dați putere învățăturilor lui.
Lupta noastră este agresivă. Înaintea noastră stau lucruri înspăimântătoare, ba ele au și sosit. Rugăciunile noastre trebuie să se înalțe la Dumnezeu pentru ca cei patru îngeri să mai poată ține cele patru vânturi, ca ele să nu bată pentru a nimici, până ce ultima solie de avertizare nu a fost prezentată lumii. Apoi, să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre. Nimic să nu slăbească puterea adevărului pentru timpul acesta. Adevărul prezent trebuie să fie sarcina noastră. Solia îngerului al treilea trebuie să-și facă lucrarea de a separa din biserici un popor care va lua poziție pe temelia adevărului veșnic.
Solia noastră este o solie de viață sau moarte, și noi trebuie să o lăsăm să se prezinte așa cum este — puterea cea mare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să o prezentăm în toată puterea ei de exprimare. Atunci Domnul o va face să aibă efect. E privilegiul nostru de a aștepta lucruri mari, și anume chiar manifestarea Spiritului lui Dumnezeu. Aceasta e puterea care va convinge și va converti sufletul.
Primejdiile zilelor de pe urmă sunt asupra noastră, și în lucrarea noastră trebuie să-i avertizăm pe oameni cu privire la pericolul în care se află. Să nu lăsăm ca scenele solemne pe care le-a descoperit profeția să rămână nemenționate. Dacă poporul nostru ar fi pe jumătate treaz, dacă și-ar da seama de apropierea evenimentelor înfățișate în Apocalips, în comunitățile noastre s-ar face o reformă, și mult mai mulți ar crede în solie. Nu avem timp de pierdut; Dumnezeu ne invită să veghem pentru suflete ca unii care avem să dăm socoteală. Prezentați principiile noi și aduceți cu bogăție adevărul curat. El va fi ca o sabie cu două tăișuri. Dar nu vă prea grăbiți să luați o atitudine de controversă. Sunt timpuri când trebuie să stăm liniștiți și să vedem mântuirea lui Dumnezeu. Lăsați să vorbească Daniel, lăsați să vorbească Apocalipsul și să spună ce este adevărul. Dar oricare ar fi subiectul pe care-l prezentați, înălțați-L pe Isus ca centru al nădejdii; “Rădăcina și sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”. (Apocalipsa 22, 16.)
-62-
Adunări de mulțumire
La serviciile de la adunările noastre în tabără ar trebui să fie muzică vocală și instrumentală. Instrumentele muzicale au fost folosite pe vremuri la serviciile religioase. Închinătorii lăudau pe Dumnezeu cu harpa și țimbalul, și muzica instrumentală ar trebui să-și aibă locul ei la serviciile noastre. Ea va face ca interesul să sporească. și ar trebui să aibă loc în fiecare zi o adunare de laudă și mulțumire, un serviciu simplu de mulțumiri la adresa lui Dumnezeu. Ar fi mult mai multă putere în adunările noastre în tabără, dacă am avea o adevărată înțelegere a bunătății, milei și îndelungii răbdări a lui Dumnezeu și dacă de pe buzele noastre s-ar revărsa mai multe laude pentru onoarea și slava Numelui Lui. Avem nevoie să cultivăm mai multă căldură în suflet. Domnul zice: “Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește”. (Psalmii 50, 23.)
Lucrarea lui Satana este aceea de a vorbi despre cele care-l privesc pe el, și el e încântat ca oamenii să vorbească despre puterea, despre lucrarea lui prin copiii oamenilor. Prin dedare la asemenea convorbiri, mintea se întunecă, devine nemulțumită și respingătoare. Noi putem deveni canale de transmisie ale lui Satana, prin care se revarsă cuvinte care nu aduc lumina soarelui în nici o inimă. Dar să ne hotărâm să nu fie așa. Să ne hotărâm să nu fim canale prin care Satana să transmită gânduri întristătoare, neplăcute. Cuvintele noastre să nu fie o mireasmă de moarte spre moarte, ci de viață spre viață.
-63-
Prin cuvintele pe care le spunem oamenilor și prin rugăciunile pe care le înălțăm, Dumnezeu dorește să dăm o dovadă de netăgăduit că avem o viață spirituală. Noi nu ne bucurăm de plinătatea binecuvântării pe care Domnul a pregătit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu credință. Dacă am exercita credința în Cuvântul viului Dumnezeu, am avea cele mai bogate binecuvântări. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa noastră de credință; de aceea nu putem împărtăși altora viață, aducând o mărturie vie și înălțătoare. Noi nu putem da ceea ce nu avem.
Dacă vom umbla smeriți cu Dumnezeu, dacă vom lucra în Spiritul lui Hristos, nimeni dintre noi nu va purta poveri grele. Noi le vom pune asupra Marelui purtător de poveri. Atunci putem să așteptăm biruința în prezența lui Dumnezeu, în comuniunea iubirii Sale. De la început până la sfârșit, fiecare adunare în tabără poate fi un praznic al dragostei, datorită prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Tot cerul e interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, mii de mii și de zece mii de ori zece mii, sunt însărcinați să servească celor care vor moșteni mântuirea. Ei ne feresc de rău și dau înapoi puterile întunericului care caută nimicirea noastră. Nu avem noi oare motive să fim recunoscători în fiecare clipă, să fim recunoscători chiar și atunci când în mod aparent se ivesc greutăți pe cărarea noastră?
Domnul Însuși este sprijinul nostru. “Strigă de bucurie fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!”… “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, și nu va mai putea de veselie pentru tine”. (Țefania 3, 14.17.) Aceasta este mărturia pe care Domnul dorește să o prezentăm lumii. Lauda Lui să fie pururea în inimile noastre și pe buzele noastre.
-64-
O asemenea mărturie va avea influență asupra altora. Atunci când căutăm să-i întoarcem pe oameni de la plăcerea îngăduințelor egoiste, de a-și asigura fericirea, trebuie să le arătăm că noi avem ceva mai bun decât ceea ce caută ei. Când Isus a vorbit cu femeia samariteancă, El n-a mustrat-o că a venit să scoată apă din fântâna lui Iacov, ci i-a prezentat ceva de o nespus de mare valoare. În comparație cu fântâna lui Iacov, El i-a prezentat fântâna apelor vii. “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu”, a zis El, “și Cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie…. Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viață veșnică”. (Ioan 4, 10-14.)
Biserica are nevoie de o experiență proaspătă, vie, a membrilor, care au deprinderea de a fi în legătură cu Dumnezeu. Mărturii și rugăciuni seci, fără viață, lipsite de manifestarea lui Hristos în ele, nu sunt un ajutor pentru oameni. Dacă toți aceia care se pretind a fi copii ai lui Dumnezeu ar fi plini de credință, de lumină și de viață, ce mărturie minunată s-ar da acelora care vin să asculte adevărul! Și cât de multe suflete s-ar putea câștiga la Hristos!
Eforturi de redeșteptare
La adunările noastre în tabără se fac mult prea puține eforturi de redeșteptare. E o prea slabă căutare a Domnului. Ar trebui să se țină adunări de redeșteptare de la începutul și până la sfârșitul adunării. Ar trebui să se facă cele mai hotărâte eforturi pentru a trezi poporul. Să se vadă de către toți că sunteți plini de zel pentru că aveți o solie minunată din cer. Spuneți-le că Domnul vine, aducând cu El judecata, și că nici împărații, nici cârmuitorii, nici bogăția, nici influența nu vor izbuti să abată judecățile care urmează să cadă în curând. La încheierea fiecărei adunări, ar trebui să se facă apel pentru luare de hotărâri. Ocupați-vă stăruitor de cei interesați, până ce aceștia sunt bine întăriți în credință.
-65-
Noi trebuie să fim mai categorici în râvna noastră. Trebuie să vorbim despre adevăr atât în particular, cât și în public, prezentând fiecare argument, stăruind asupra fiecărui motiv de o greutate infinită, pentru a-i atrage pe oameni la Mântuitorul cel înălțat pe crucea crudă. Dumnezeu dorește ca fiecare om să obțină viața veșnică. Vedeți cum prin tot Cuvântul lui Dumnezeu se manifestă spiritul urgenței, al implorării bărbaților și femeilor să vină la Hristos, să se lepede de poftele și patimile stricăcioase, care corup sufletul. Noi trebuie să-i zorim cu toate puterile noastre, să vină la Isus și să primească viața Lui de tăgăduire de sine și sacrificiu. Trebuie să arătăm că îi așteptăm să facă bucurie inimii lui Hristos, folosind fiecare dar al Lui pentru cinstirea Numelui Său.
Mulți din cei care vin la adunare sunt obosiți și împovărați de păcat. Ei nu se simt siguri în credința lor religioasă. Ar trebui să se ofere ocazia celor care sunt neliniștiți și care doresc odihnă în spirit să găsească ajutor. După o predică, cei ce doresc să-L urmeze pe Hristos ar trebui să fie invitați să facă cunoscută dorința lor. Invitați-i pe toți aceia care nu sunt mulțumiți de starea lor să se pregătească pentru venirea Domnului, și toți cei care se simt împovărați și apăsați să vină la o parte. Cei spirituali să stea de vorbă cu sufletele acestea. Rugați-vă cu ele și pentru ele. Să se folosească mult timp în rugăciune și în studierea amănunțită a Cuvântului lui Dumnezeu. Toți să primească realitățile credinței în sufletul lor, prin credința că Spiritul Sfânt le va fi dat, deoarece ei au o adevărată foame și sete după neprihănire. Învățați-i cum să se predea lui Dumnezeu, cum să creadă, cum să ceară împlinirea făgăduințelor. Iubirea profundă a lui Dumnezeu trebuie să fie exprimată în cuvinte de încurajare, în cuvinte de rugăciune și mijlocire.
-66-
Să se dea pe față mult mai multă luptă împreună cu Dumnezeu pentru salvarea sufletelor. Lucrați dezinteresat, dar în mod hotărât, cu gândul de a nu scăpa nimic. Determinați sufletele să vină la ospățul de nuntă al Mielului. Să fie mai multă rugăciune, mai multă credință și primire și mai multă împreună lucrarea cu Dumnezeu.
Se dă pe față cea mai întristătoare nepăsare și neglijență în ceea ce privește marea mântuire. Cei nepăsători trebuie să fie treziți, altfel vor fi pierduți. Întrucât Dumnezeu a dat pe unicul Său Fiu pentru a mântui pe păcătosul vinovat, El intenționează ca prin uneltele Sale să strice lucrarea agenților omenești și satanici, care s-au unit pentru a distruge sufletul. Domnul a luat toate măsurile pentru ca Mântuitorul cel înălțat să fie făcut cunoscut păcătoșilor. Deși sunt morți în nelegiuire și păcate, atenția lor trebuie să fie trezită prin predicarea lui Hristos cel răstignit. Oamenii trebuie să fie convinși de răul care se află în păcat. Ochii vinovatului trebuie să fie luminați. Toți cei care au fost atrași la Hristos trebuie să povestească despre iubirea Lui. Oricine a simțit puterea aducătoare de pocăință a lui Hristos asupra propriului său suflet, să facă tot ce poate în Numele Domnului.
Valoarea infinită a jertfei cerute pentru răscumpărarea noastră dă pe față faptul că păcatul este un rău îngrozitor. Dumnezeu ar fi putut să șteargă această pată urâtă de pe creațiunea Lui, distrugând pe păcătos de pe fața pământului. Dar, “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Pentru ce nu caută toți aceia care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu să-i lumineze pe semenii și asociații lor, pentru ca ei să nu mai neglijeze această mare mântuire?
Hristos S-a dat pe Sine la o moarte rușinoasă și chinuitoare, care a arătat marele Său chin sufletesc pentru a mântui ceea ce era pierdut. Da, Hristos poate, Hristos vrea, Hristos dorește să mântuiască pe toți aceia care vin la El! Vorbiți sufletelor care sunt în primejdie și faceți-le să privească la Isus pe cruce, murind pentru a face cu putință pentru El să ierte. Din inima voastră prea plină de iubirea duioasă și îndurătoare a lui Hristos, vorbiți păcătosului. Dați pe față un zel profund; dar de la cel care se străduiește să câștige sufletele, pentru a privi și a trăi, să nu se audă nici o notă stridentă și aspră. Mai întâi căutați să aveți propriul vostru suflet consacrat lui Dumnezeu. Atunci când priviți la Mijlocitorul vostru în ceruri, inima voastră să fie zdrobită. Atunci, domoliți și supuși, puteți să vă adresați păcătoșilor care se pocăiesc, ca unii care vă dați seama de puterea iubirii răscumpărătoare. Rugați-vă împreună cu sufletele acestea, aducându-le prin credință la piciorul crucii, duceți gândul lor împreună cu gândul vostru și fixați-le ochiul credinței acolo unde priviți voi, la Isus, purtătorul de păcat. Faceți-le să-și îndepărteze privirea de la biata lor ființă păcătoasă și să se uite la Mântuitorul, și biruința e câștigată. Ei privesc personal la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Ei văd Calea, Adevărul și Viața. Soarele neprihănirii își revarsă razele strălucitoare în inimă. Fluxul bogat al iubirii răscumpărătoare se va revărsa în sufletul ars și însetat, păcătosul fiind salvat pentru Isus Hristos.
-67-
Hristos, și El răstignit; vorbiți despre aceasta, puneți aceasta în rugăciunile voastre, cântați despre aceasta și veți zdrobi și câștiga inimi. Aceasta e puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu pentru a aduna sufletele pentru Hristos. Frazele formale, alcătuite mai dinainte, prezentarea de subiecte simple, numai din dorința de controversă, produc puțin bine…. Iubirea înduioșătoare a lui Dumnezeu din inima lucrătorilor va fi recunoscută de către aceia pentru care ei lucrează. Sufletele însetează după apa vieții. Nu fiți cisterne crăpate. Dacă dați pe față iubirea lui Dumnezeu înaintea lor, atunci îi puteți conduce pe cei flămânzi și însetați la Isus, și El le va da pâinea vieții și apa mântuirii.
-68-
Lucrarea personală
Servii lui Dumnezeu trebuie nu numai să predice Cuvântul de la amvon, ci să vină în contact personal cu oamenii. Când se ține o predică se seamănă sămânță prețioasă. Dar, dacă nu se fac eforturi personale pentru a cultiva solul, sămânța nu prinde rădăcină. Dacă inima nu este înmuiată și supusă de către Duhul lui Dumnezeu, atunci mare parte din predică se pierde. Observați-i pe aceia din adunare, care par să fie interesați, și vorbiți-le după terminarea serviciului divin. Câteva cuvinte rostite în particular vor face adesea mai mult bine decât a făcut întreaga predică. Întrebați-i pe ascultători cum li se par subiectele prezentate, dacă problema este clară pentru mintea lor. Prin bunătate și prietenie, arătați că voi aveți un interes real pentru ei și o grijă pentru sufletele lor. Mulți au fost făcuți să creadă că noi, ca popor, nu credem în convertire. Atunci când facem apel la ei să vină la Hristos, inimi vor fi mișcate și prejudecata va fi înlăturată.