Dumnezeu te-a pus în legătură cu ajutoarele hotărâte de El în biserica Sa, ca să te poată ajuta. Fosta legătură pe care ai avut-o cu spiritismul face ca primejdia în care te afli să fie mai mare decât ar fi în mod obișnuit, pentru că judecata, înțelepciunea și discernământul tău au fost pervertite. Nu poți spune întotdeauna, prin puterile tale, cu ce fel de duhuri ai de-a face și nici nu le poți deosebi; căci Satana este foarte viclean. Dumnezeu te-a pus în legătură cu biserica Sa pentru ca aceasta să te poată ajuta.
Ești uneori prea formal, prea rece și lipsit de compasiune. Trebuie să-i accepți pe oameni așa cum sunt, să nu te pui pe tine însuți prea mult deasupra lor și să ceri prea mult de la ei. Ai nevoie să fii îmblânzit și calmat de Duhul lui Dumnezeu în timp ce predici poporului. Ar trebui să te educi pentru a lucra în modul cel mai bun, ca să asiguri finalul dorit. Lucrarea ta trebuie să fie caracterizată de iubirea lui Isus, care să-ți umple inima, să dea căldură cuvintelor tale, să-ți modeleze temperamentul și să-ți înalțe sufletul.
Vorbești adesea prea mult, când nu ai influența însuflețitoare a Duhului Sfânt. Îi obosești pe cei care te ascultă. Mulți fac o greșeală în predica pe care o țin, neoprindu-se când interesul este mare. Ei continuă să peroreze, până când interesul stârnit în mintea ascultătorilor se stinge și oamenii sunt realmente obosiți prin cuvinte ce nu au vreo greutate sau valoare deosebită. Să te oprești înainte de a ajunge în acest punct. Să te oprești când nu ai de spus ceva cu adevărat important. Să nu continui cu acele cuvinte seci care nu fac decât să stârnească prejudecata și nu înmoaie inima. Ai nevoie să fii într-o comuniune atât de intimă cu Hristos, încât cuvintele tale să topească și să ardă, făcându-și drum către suflet. Numai vorbe anoste nu sunt de-ajuns pentru acest timp. Sunt bune argumentele; dar s-ar putea să fie prea multă argumentație și prea puțin din spiritul și viața lui Dumnezeu.
Fără puterea deosebită a lui Dumnezeu, care să sprijine eforturile tale, fără un duh supus și smerit în Dumnezeu, fără o inimă îmblânzită, fără cuvinte care să izvorască dintr-o inimă plină de iubire, lucrările tale vor fi obositoare și nu vor aduce rezultate binecuvântate. Slujitorul lui Hristos ajunge la un punct dincolo de care cunoașterea și priceperea omenească sunt neputincioase. Ne luptăm cu rătăciri catastrofale și cu rele pe care nu suntem în stare să le remediem sau să-i facem pe oameni să le vadă și să le înțeleagă; căci noi nu putem schimba inima. Nu putem da vigoare sufletului ca să înțeleagă păcătoșenia păcatului și să simtă nevoia unui Mântuitor. Dacă lucrările noastre poartă însă amprenta Duhului lui Dumnezeu, dacă o putere mai mare, divină, însoțește eforturile noastre de a semăna sămânța Evangheliei, vom vedea roadele muncii noastre spre slava lui Dumnezeu. Numai El poate uda sămânța semănată.
-420-
Așa este și cu tine, frate A. Nu trebuie să te lași cuprins de o grabă prea mare și să aștepți prea mult de la niște minți întunecate. Trebuie să nutrești nădejdea plină de umilință că Dumnezeu va împărtăși, în bunăvoința Sa, influența tainică, înviorătoare, a Duhului Său, singura prin care lucrările tale nu vor fi zadarnice în Domnul. Ai nevoie să te prinzi de Dumnezeu printr-o credință vie, dându-ți seama în orice clipă de slăbiciunea ta și de primejdiile care te pândesc și căutând necurmat acea putere și acea energie pe care numai Dumnezeu le poate da. Oricât te-ai strădui, singur nu poți face nimic.
Ai nevoie să te educi în așa fel, încât să poți avea înțelepciunea de a lucra cu mintea oamenilor. Ar trebui să arăți compasiune față de unii, tratându-i diferențiat, în vreme ce pe alții i-ai putea salva cu teamă, trăgându-i afară din foc. Tatăl nostru ceresc ne lasă adesea în incertitudine în ce privește eforturile noastre. Avem datoria de a ne arunca sămânța pe lângă toate apele, fără să știm ce va izbuti, aceasta sau aceea. Ne putem spori credința și puterile din Izvorul tăriei noastre și ne putem sprijini în totală dependență de El.
Frate A., ai nevoie să lucrezi cu cea mai mare sârguință pentru a controla eul și a dezvolta un caracter în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Ai nevoie să te educi și să te pregătești pentru a deveni un păstor eficient. Ai nevoie să cultivi o fire blândă — trăsături de caracter străbătute de bunătate, voioșie, optimism, generozitate, milă, politețe, compasiune. Ar trebui să învingi un spirit posomorât, intolerant, îngust, cicălitor și tiranic. Dacă ești legat de lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te lupți crâncen cu tine însuți și să-ți formezi caracterul după Modelul divin.
-421-
Fără un efort constant din partea ta, sub influența unei minți corupte, vor apărea unele situații care îți vor închide calea, neajunsuri pe care tu vei fi înclinat să le pui pe seama unei alte cauze decât celei adevărate. Ai nevoie de autodisciplină. Evlavia noastră nu trebuie să se înfățișeze ca fiind acră, rece și nesociabilă, ci atrăgătoare și dispusă să se lase învățată. Un spirit înclinat spre critică îți va îngrădi calea și va închide inimile față de tine. Dacă nu vei depinde cu umilință de Dumnezeu, îți vei bloca adesea singur drumul cu obstacole, și pentru acest lucru vei da vina pe umblarea altora.
Trebuie să veghezi asupra propriei persoane, ca să nu predici adevărul sau să te achiți de îndatoriri într-un spirit intolerant, care va stârni prejudecata. Ai nevoie să studiezi cum te poți înfățișa astfel încât să fii aprobat de Dumnezeu, un lucrător de care nu trebuie să se rușineze. Întreabă-te singur care este dispoziția ta firească, ce caracter ți-ai format. Ar trebui să te studiezi pe tine însuți, așa cum ar trebui s-o facă fiecare slujitor al lui Hristos, pentru a veghea cu cea mai mare grijă să nu îndrăgești obiceiuri sau tendințe mintale și morale pe care nu ai dori să le vezi apărând printre cei pe care-i luminezi în ce privește adevărul.
Pastorii lui Hristos sunt îndemnați să fie exemple în turma lui Dumnezeu. Influența unui pastor poate face mult în direcția modelării caracterului poporului său. Dacă pastorul este indolent, dacă nu are o inimă și o viață curate, dacă este tăios, critic și cicălitor, egoist, independent și dacă îi lipsește stăpânirea de sine, va avea într-o mare măsură de întâmpinat și va trebui să facă față acelorași elemente neplăcute în poporul lui; și este o lucrare grea aceea de a pune lucrurile în ordine acolo unde influențele rele au provocat confuzie. Ceea ce se vede în pastorul lor va conta mult în ce privește desăvârșirea virtuții creștine în popor. Dacă viața lui este o combinație de calități, cei pe care îi aduce prin eforturile lui la cunoștința adevărului vor reflecta într-o mare măsură, dacă Îl iubesc într-adevăr pe Dumnezeu, exemplul și influența sa; căci el este un reprezentant al lui Hristos. Astfel, pastorul ar trebui să simtă răspunderea pe care o are de a înfrumuseța în toate lucrurile învățătura Dumnezeului nostru, Mântuitorul.
-422-
Cele mai mari eforturi ale slujitorului Evangheliei ar trebui să fie de a-și consacra toate talentele în lucrarea de salvare a sufletelor; atunci va avea succes. Disciplina atentă și înțeleaptă îi este necesară oricui a luat asupră-i Numele lui Hristos; ea este însă într-un sens mult mai înalt importantă pentru un slujitor al Evangheliei, care este un reprezentant al lui Hristos. Mântuitorul nostru i-a umplut pe oameni de o teamă respectuoasă prin puritatea și moralitatea Sa înaltă, în timp ce iubirea și blândețea Sa gingașă îi entuziasma. Cei mai săraci și mai umili nu se temeau să se apropie de El; chiar și copilașii erau atrași de El. Le plăcea mult să urce în poala Sa și să sărute acea față gânditoare, radiind de iubire. De această gingășie iubitoare ai nevoie. Ar trebui să cultivi iubirea. Dovezile de simpatie și actele de politețe și respect față de alții nu-ți vor scădea nici un dram din demnitate, ci vor face să se deschidă multe inimi care acum sunt închise față de tine.
Hristos a fost exact ceea ce fiecare pastor ar trebui să se străduiască să fie. Ar trebui să învățăm să-I imităm caracterul și să combinăm dreptatea strictă cu puritatea, integritatea morală, dragostea și generozitatea nobilă. O față plăcută, care reflectă iubirea, împreună cu un comportament blând și amabil vor face mai mult, fără eforturile de la amvon, decât poate face predicarea lipsită de acestea. Se cuvine să cultivăm respectul față de judecata altora când, într-o măsură mai mare sau mai mică, depindem în mod categoric de ei. Ar trebui să cultivăm adevărata amabilitate creștină și o simpatie plină de gingășie, chiar și pentru ipostazele umane cele mai dificile, grosolane. Isus a venit din curțile curate ale Cerului pentru a salva tocmai asemenea persoane. Îți închizi inima prea repede față de mulți care în mod aparent nu manifestă nici un interes pentru solia pe care o porți, dar care sunt totuși sub oblăduirea harului și scumpi înaintea Domnului. “Cel care câștigă suflete este înțelept.” Pavel s-a făcut tuturor totul, pentru ca, dacă ar fi fost posibil în vreun fel, să salveze pe unii. Tu trebuie să fii într-o poziție asemănătoare. Trebuie să te rupi de independența ta. Îți lipsește o smerenie a minții. Ai nevoie de influența liniștitoare a harului lui Dumnezeu asupra inimii tale, ca să nu iriți, ci să-ți croiești drum către inimile oamenilor topind gheața, deși aceste inimi pot fi atinse de prejudecăți.
-423-
Cauza lui Dumnezeu are mare nevoie de oameni sinceri — oameni plini de zel, nădejde, credință și curaj. Nu oamenii încăpățânați pot satisface nevoile acestui timp, ci aceia care sunt devotați. Avem prea mulți pastori sensibili, care sunt firavi în experiență, deficienți în ce privește calitățile creștine, cărora le lipsește consacrarea și se descurajează cu ușurință; care sunt plini de sârg în satisfacerea propriei lor voințe și perseverează în eforturile lor de a-și împlini propriile scopuri egoiste. Asemenea oameni nu se vor ridica la nivelul cerințelor acestui timp. În aceste ultime zile avem nevoie de bărbați care să vegheze neîncetat. Este nevoie de ostași gata să intre în acțiune, care sunt sinceri în dragostea lor de adevăr și dispuși să lucreze, sacrificându-se, dacă pot face să înainteze cauza lui Dumnezeu și să salveze suflete prețioase. În această lucrare este nevoie de bărbați care să nu murmure și să se plângă de greutăți sau încercări, știind că aceasta este o parte a moștenirii pe care le-a lăsat-o Hristos. Ei ar trebui să fie dispuși să iasă din tabără, să rabde batjocura și să poarte poverile ca niște buni soldați ai lui Hristos. Aceștia vor duce crucea lui Hristos fără să se plângă, fără cârtire sau irascibilitate, și vor fi răbdători în strâmtorare.
Adevărul solemn pentru aceste ultime zile, care îi pune la probă pe oameni, ne-a fost încredințat nouă, iar noi ar trebui să-l facem să devină realitate. Frate A., ar trebui să eviți să te faci pe tine însuți etalon. Te rog fierbinte, evită să recurgi la propriile sentimente. Tot ce putem îndura și tot ce s-ar putea să ni se ceară să îndurăm de dragul adevărului ni se va părea prea neînsemnat pentru a fi comparat cu ceea ce a suportat Mântuitorul nostru pentru noi, păcătoșii. Nu trebuie să te aștepți că vei fi întotdeauna judecat sau înfățișat în mod corect. Hristos spune că în lume vom avea strâmtorări, dar că în El vom avea pace.
Ai cultivat un spirit combativ. Când ți se taie calea, ocupi imediat pozițiile de apărare; și chiar dacă te-ai afla printre frații tăi, care iubesc adevărul și și-au oferit viețile pentru cauza lui Dumnezeu, te justifici în timp ce îi critici, devii neîncrezător în cuvintele pe care le rostesc și bănuitor în ce privește motivațiile lor, pierzând astfel mari binecuvântări pe care este privilegiul tău să le câștigi prin experiența fraților tăi.