Discuții care trebuie evitate
Ți-a plăcut mult să susții polemici legate de adevăr și ai îndrăgit discuțiile; dar aceste întreceri nu ți-au favorizat formarea unui caracter creștin armonios; căci prin ele se creează o ocazie favorabilă chiar pentru dezvăluirea trăsăturilor de caracter pe care trebuie să le birui dacă vrei să intri odată în Cer. Discuțiile nu pot fi evitate întotdeauna. În unele cazuri, împrejurările sunt de așa natură, încât dintre două rele trebuie ales acela mai mic, care este discuția. Însă, ori de câte ori se poate, acestea ar trebui evitate; căci rezultatul este rareori onorarea lui Dumnezeu.
Oameni cărora le place nespus să vadă adversari combătându-se pot pretinde cu putere discuțiile. Alții, care au dorința de a auzi dovezile aduse de ambele părți, pot cere discuția cu toată sinceritatea motivației pe care o au; însă, oricând este posibil, ele ar trebui evitate. Acestea întăresc în general spiritul de combativitate și slăbesc acea dragoste curată și compasiune sacră care ar trebui să existe întotdeauna în inimile creștinilor, chiar dacă aceștia ar putea avea opinii diferite.
Discuțiile în acest veac al istoriei lumii nu constituie dovezi reale ale unei dorințe sincere din partea oamenilor de a cerceta adevărul, ci se produc din cauza iubirii de inedit și a stării de surescitare care însoțește în general disputele. Rareori este Dumnezeu glorificat sau înaintează adevărul în aceste lupte. Adevărul este prea solemn, prea important în rezultatele sale pentru a considera că este un fleac dacă este primit sau respins. A discuta adevărul de dragul de a arăta împotrivitorilor îndemânarea combatanților este întotdeauna o politică proastă; căci ea nu face decât foarte puțin pentru înaintarea adevărului.
Împotrivitorii adevărului vor arăta îndemânare în reprezentarea greșită a spuselor oponentului lor. Ei vor face din cele mai solemne și sacre adevăruri un subiect de batjocură. În general, vor glumi și își vor bate joc de adevărurile prețioase, sfinte, și le vor înfățișa într-o lumină atât de falsă înaintea oamenilor, încât mințile întunecate de rătăcire și murdărite de păcat nu vor deosebi motivațiile și scopurile pe care le au acești oameni șireți când ascund și falsifică în acest fel adevărul prețios și important. Din cauza oamenilor care se angajează în ele, există numai puține discuții care este posibil să fie conduse după principii corecte. Împunsături acute vin prea des din ambele părți, se îngăduie ca disputa să capete un aspect personal și în mod frecvent ambele părți se coboară la sarcasm și glume. Iubirea de suflete este pierdută în dorința mai mare de a fi învingător. Prejudecata profundă și amară este adesea rezultatul discuțiilor.
-425-
Am văzut îngeri îndurerați că nestematele cele mai prețioase ale adevărului au fost aduse înaintea unor oameni cu totul incapabili să aprecieze dovezile în favoarea adevărului. Întreaga lor ființă era în război cu principiile adevărului; firile lor le urau. Obiectul urmărit de ei în discuție nu era acela de a putea să cuprindă ei înșiși dovezile adevărului sau ca oamenii să poată avea o bună înțelegere a adevăratei noastre poziții, ci de a întuneca priceperea, punând adevărul într-o lumină greșită înaintea oamenilor. Sunt persoane care s-au autoeducat ca luptători. Este politica lor aceea de a reprezenta eronat declarațiile unui oponent și de a acoperi argumente clare cu subtilități necinstite. Ei și-au consacrat puterile lor date de Dumnezeu în această lucrare neonestă, căci nu există nimic în inimile lor care să fie în armonie cu principiile curate ale adevărului. Ei se prind de orice argument le este cu putință, cu care să-i zdrobească pe apărătorii adevărului, când nici ei înșiși nu cred în lucrurile pe care le aruncă asupra acestora. Se întăresc în poziția pe care au ales-o, indiferent de dreptate și de adevăr. Nu țin seama că înaintea lor este judecata și că atunci triumful lor, câștigat în mod necinstit, cu toate rezultatele lui dezastruoase, va apărea în adevărata sa lumină. Rătăcirea, cu toate tacticile ei amăgitoare, cu toate întoarcerile, răsucirile și ocolișurile ei pentru a schimba adevărul într-o minciună, va apărea atunci în toată diformitatea sa. Nici o biruință nu va conta în ziua lui Dumnezeu în afară de aceea pe care adevărul, curatul, înălțatul, sacrul adevăr, o va câștiga spre slava lui Dumnezeu.
Îngerii plâng atunci când văd adevărul ceresc prețios, aruncat înaintea porcilor pentru a fi apucat de aceștia și călcat în picioare în tină și murdărie. “… Să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă.” Acestea sunt cuvintele Răscumpărătorului lumii.
-426-
Slujitorii lui Dumnezeu să nu considere ocazia de a se angaja în discuții ca fiind un mare privilegiu. Nu toate punctele credinței noastre trebuie aduse în față și prezentate înaintea mulțimilor atinse de prejudecată. Isus a vorbit înaintea fariseilor și saducheilor în pilde, ascunzând claritatea adevărului sub simboluri și ilustrații, pentru că ei ar fi folosit în mod greșit adevărurile pe care le prezenta înaintea lor; ucenicilor Săi însă le vorbea lămurit. Ar trebui să învățăm din metoda de propovăduire a lui Hristos și să fim atenți să nu-i jignim pe oameni, prezentând adevăruri pe care, nefiind deplin explicate, nu sunt deloc pregătiți să le primească.
Trebuie să ne ocupăm mai întâi cu adevărurile pe care le susținem și unii, și alții și să câștigăm încrederea ascultătorilor; apoi, în măsura în care oamenii pot fi aduși mai aproape de miezul problemei, putem înainta încet cu chestiunea prezentată. Este nevoie de mare înțelepciune pentru a prezenta adevărul nepopular în modul cel mai prudent înaintea unor oameni dominați de prejudecăți, astfel încât să se poată câștiga accesul la inimile lor. Discuțiile pun înaintea oamenilor, care nu sunt luminați în privința poziției noastre și sunt ignoranți în ce privește adevărul biblic, o grupare de argumente ridicate cu măiestrie și dispuse atent pentru a acoperi punctele clare ale adevărului. Unii oameni au socotit că este de datoria lor să ascundă declarații clare, fără echivoc, din Cuvântul lui Dumnezeu prin teoriile lor amăgitoare, pe care le fac să pară plauzibile celor care nu au cercetat personal.
Acești agenți ai lui Satana sunt greu de înfruntat și este dificil să-ți păstrezi răbdarea cu ei. Însă calmul, răbdarea și stăpânirea de sine sunt elemente pe care trebuie să le cultive orice slujitor al lui Hristos. Cei care combat adevărul s-au autoeducat pentru lupta intelectuală. Ei sunt pregătiți să prezinte la suprafață sofisme și afirmații neîntemeiate ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ei seamănă confuzie în mintea nebănuitoare și plasează adevărul în întuneric, în timp ce oamenilor li se prezintă povești plăcute în locul adevărului biblic curat.
Mulți aleg întunericul mai degrabă decât lumina, pentru că faptele lor sunt rele. Dar sunt și dintre aceia cărora, dacă li s-ar fi putut prezenta adevărul într-un mod diferit, în împrejurări diferite, dându-li-se șansa cuvenită de a cântări cu mintea lor argumentele și de a compara verset cu verset, ar fi fost fermecați de claritatea lui și s-ar fi prins de acesta.
-427-
A fost un lucru foarte nechibzuit din partea pastorilor noștri de a publica pentru lume sofismele viclene ale rătăcirii, aduse de oameni șireți pentru a ascunde și a face fără putere adevărul solemn, sacru al lui Iehova. Acești oameni vicleni, care stau la pândă pentru a-i înșela pe cei neprevăzători, își dăruiesc puterea intelectului pentru a denatura Cuvântul lui Dumnezeu. Cei lipsiți de experiență și nebănuitori sunt amăgiți spre ruina lor. A fost o mare greșeală de a publica răspunsul la toate argumentele cu care împotrivitorii luptă împotriva adevărului lui Dumnezeu; căci, făcând așa, mintea tuturor categoriilor de oameni se umple cu argumente la care nu se gândiseră niciodată. Cineva trebuie să dea socoteală pentru această conducere neînțeleaptă a ostilităților.
Argumentele împotriva adevărului sacru, subtile în influența lor, afectează mințile care nu sunt bine informate în ce privește tăria adevărului. În cea mai mare parte, percepția morală a membrilor comunității este tocită din pricina familiarității cu păcatul. Egoismul, necinstea și diferitele păcate care se găsesc pretutindeni în acest veac degenerat au amorțit calitatea de a sesiza lucrurile veșnice, astfel încât adevărul lui Dumnezeu nu este înțeles. Făcând publicitate argumentelor eronate ale adversarilor noștri, adevărul și rătăcirea sunt plasate la același nivel în mintea lor, când, dacă ar putea avea în fața ochilor adevărul în claritatea sa, suficient de mult timp încât să-i vadă și să-i înțeleagă sfințenia și importanța, ar fi convinși de argumentele puternice care stau în favoarea sa și ar fi gata atunci să înfrunte argumentele aduse de adversari.
Cei care caută să cunoască adevărul și să înțeleagă voia lui Dumnezeu, care sunt credincioși luminii și sârguincioși în îndeplinirea îndatoririlor zilnice, vor deosebi fără îndoială învățătura curată; căci ei vor fi călăuziți în tot adevărul. Dumnezeu nu făgăduiește ca, prin lucrările meșteșugite ale providenței Sale, să-i aducă într-un mod irezistibil pe oameni la cunoștința adevărului Său, când ei nu caută adevărul și nu au nici cea mai mică dorință de a-l cunoaște. Oamenii au puterea de a stinge Duhul lui Dumnezeu; lor le este lăsată puterea alegerii. Li se îngăduie libertatea de acțiune. Ei pot fi ascultători prin Numele și harul Răscumpărătorului nostru sau pot fi neascultători, suportând consecințele. Omul este răspunzător pentru primirea sau respingerea adevărului sacru și veșnic. Duhul lui Dumnezeu provoacă neîncetat remușcări, iar sufletele hotărăsc dacă să fie pentru sau împotriva adevărului. Comportamentul, cuvintele și faptele slujitorului lui Hristos pot hotărî un suflet pentru sau împotriva adevărului. Cât de important este ca fiecare faptă din viață să fie de o așa natură, încât să nu fie nevoie de pocăință pentru ea. Lucrul acesta este important mai cu seamă pentru ambasadorii lui Hristos, care acționează în locul Său.