Ar fi foarte mult în interesul fratelui D. să cultive simplitatea în scrierile lui. El trebuie să evite stăruirea asupra unui punct care nu este de o importanță vitală; și chiar cele mai importante adevăruri evidente, cele care sunt prin ele însele clare și lămurite, pot fi acoperite complet prin cuvinte spre a le face să fie confuze și întunecate.
Fratele D. poate fi logic în toate punctele adevărului prezent și totuși să nu fie calificat să prezinte motivele speranței noastre, în scris, celor care vorbesc franceza. În această lucrare, el poate să ajute. Dar subiectul trebuie să fie pregătit de mai mult de una sau de două minți , ca aceasta să nu poarte pecetea vreunei particularități. Adevărul la care s-a ajuns, care a fost pregătit de mai multe minți, și care, la timpul socotit de Dumnezeu, a fost scos la iveală, verigă cu verigă într-un lanț unit, de către serioși cercetători după adevăr, trebuie să fie dat poporului și el va fi adaptat spre a face față nevoilor multora. Trebuie avută în vedere scurtimea pentru a-l interesa pe cititor. Articolele lungi, cu o mulțime de cuvinte, sunt o vătămare a adevărului pe care scriitorul și-l propune să-l prezinte.
Fratele D. trebuie să-și ocupe mai puțin mintea cu sine însuși, și să vorbească mai puțin despre sine. El ar trebui să dispară din vedere și, în conversație, să evite să facă referire la sine și să facă din particularitățile vieții lui un model pentru alții, spre a-l imita. Trebuie să încurajeze adevărata smerenie. El este în primejdie de a crede că viața și experiența lui sunt superioare față de ale celorlalți.
-672-
Fratele D. poate fi de valoare pentru cauza lui Dumnezeu, dacă există și armonie în caracterul străduințelor lui. Dacă poate să vadă și să corecteze nedesăvârșirile organismului lui deosebit, care au tendința de a-i vătăma utilitatea, Dumnezeu îl poate accepta să fie folosit. El trebuie să evite predicile lungi și plictisitoare și rugăciunile lungi. Acestea nu-i fac bine nici lui, nici altora. Folosirea îndelungată și violentă a organelor vocale i-a iritat gâtul și plămânii și i-a făcut rău sănătății lui generale, mai mult decât i-a folosit respectarea cu strictețe a regulilor pentru mâncare și odihnă. O supraexcitare sau încordare a organelor vocale pot să nu se refacă curând și să-l coste pe vorbitor viața. O manieră de vorbire calmă, negrăbită, dar serioasă, va avea asupra adunării o influență mai bună decât a lăsa ca simțămintele să fie excitate și să controleze glasul și manierele. Pe cât este posibil, vorbitorul trebuie să păstreze tonul natural al vocii. Adevărul prezentat este cel care afectează inima. Dacă vorbitorul face o realitate din aceste adevăruri, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, el va fi în stare să-i impresioneze pe ascultători de faptul că el este serios, fără să obosească peste măsură delicatele organe ale gâtului și ale plămânilor.
Fratele D. este profund interesat de viața lui de familie; totuși, există o primejdie: să cultive, în conversație, obiceiul de a-și concentra mintea asupra lucrurilor care îl interesează pe el în mod deosebit, dar care nu pot interesa sau nu aduc profit altora. El încearcă să păstreze un sistem care, în sine, este corect; dar și aici se va vedea că acele lucruri care sunt folositoare în sinea lor pot deveni obositoare și chiar apăsătoare, dacă se stăruie prea mult asupra lor și dacă se caută a le îndeplini în orice împrejurare. Există primejdia de a neglija problemele mai dificile.
-673-
Fratele D. trebuie să evite a fi plictisitor în străduințele sale. În ansamblu, influența lui a fost bună. Fratele D. este din fire un bun administrator în lucrurile vremelnice. Instruirea și exemplul lui au fost, în această privință, de ajutor celor care au fost destul de smeriți, ca să se lase sfătuiți. Dar invidia, neîncrederea, răzvrătirea, tânguirea și murmurarea, care există în comunitate, au fost descurajatoare. Acest frate ar trebui să se păzească spre a nu fi prea exigent.
Pentru a desăvârși caracterul creștin, noi nu trebuie să cultivăm numai o viață de rugăciune retrasă și liniștită, și nici o viață cu totul de zel formal și cuprins de emoții, în timp ce evlavia personală este neglijată. Dar timpul de față ne cere să fim așteptători ai revenirii Domnului și să fim vigilenți în lucrarea pentru salvarea semenilor noștri. “În sârguință fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul, slujiți Domnului.” (Romani 12, 11.) Dumnezeu nu va accepta nici cele mai înflăcărate servicii, dacă ei nu sunt mai întâi consacrați prin supunerea sufletului față de El și iubirea Lui. La o anumită grupă de persoane există primejdia de a îndepărta sistematic atât Duhul lui Dumnezeu, cât și vitalitatea religiei lui Hristos, și de a prezenta în schimb o serie de îndatoriri și ceremonii obositoare.
Noi trăim în mijlocul unei generații înguste și perverse, iar planurile noastre frumoase și exacte nu pot fi aduse la îndeplinire spre avantajul tuturor. Dacă ne coborâm demnitatea, nu vom reuși să-i ajutăm pe cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Slujitorii lui Hristos trebuie să se adapteze la condițiile diferite ale oamenilor. Ei nu pot pune în aplicare reguli exacte, dacă au de-a face cu cazurile tuturor. Lucrarea trebuie să fie variată spre a veni în întâmpinarea oamenilor acolo unde se află ei. “Mustrați pe cei ce se despart de voi; căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de sânge.” (Iuda 21, 22.)
Apostolul îi sfătuiește pe frații lui din Corint: “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiți pricină de păcătuire, nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu. După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți.” (1 Corinteni 10, 31-33.) “Căci măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți.” (1 Corinteni 9, 19.) “Am fost slab cu cei slabi ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9, 22.) “Noi care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci și Hristos nu și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocăresc pe Tine, au căzut peste Mine’.” (Romani 15, 1-3.)
-674-
Fratele și sora L. din Canada își pierd treptat sprijinul pe Dumnezeu și iubirea pentru sfintele lucruri cerești, în timp ce au căutat tot mai mult să se prindă de comorile lumești. Ei au slăbit legătura cu cele cerești și s-au legat tot mai hotărât de această lume. Cu câțiva ani în urmă, le plăcea să aibă un oarecare interes în înaintarea adevărului și a lucrării lui Dumnezeu. Dar mai recent, iubirea lor de câștig a crescut și n-au mai fost interesați să-și facă partea în salvarea oamenilor. Viața lor n-a mai fost caracterizată de lepădare de sine și binefacere din iubire pentru Hristos. Ei au făcut doar puțin pentru cauza lui Dumnezeu. Ce au făcut ei cu talanții lor? I-au îngropat în pământ, investindu-i în țarine. Ei nu i-au dat la zarafi, ca atunci când va veni, Stăpânul să-și poată primi ce este al Lui, cu dobândă.
Ei au o lucrare importantă de făcut pentru a-și pune în ordine inimile și casa. “Strângeți-vă comori în cer.” (Matei 6, 20.) Inimile lor au fost cu lucrurile acestei vieți, iar preocupările veșnice au fost puse pe planul al doilea. Ei trebuie să lucreze serios pentru a scoate afară din inima lor iubirea de lume și pentru a o înlocui cu afecțiunile lor pentru lucrurile de sus, nu pentru cele de pe pământ. Dacă slujitorii lui Dumnezeu ar ține minte că lucrarea lor este să facă tot ce le stă în putere, cu influența și mijloacele lor, ca să salveze sufletele pentru care a murit Hristos, ar exista mai puțin efort egoist și necredincioșii ar fi mișcați; ei ar fi convinși că există o realitate în adevărul astfel prezentat și susținut prin exemplu.
-675-
Fratele și sora L. ar trebui să aibă încredere în lucrare pentru aceste zile de pe urmă și să-și desăvârșească un caracter creștin, pentru ca la venirea lui Isus să poată primi răsplata cea veșnică. Fratelui L. îi lipsește vigoarea fizică și mintală. El a devenit incapabil să poarte multă răspundere. Ar trebui să se sfătuiască cu frații lui care sunt chibzuiți și credincioși.
Fratele L. este un ispravnic al lui Dumnezeu. Lui i s-au încredințat mijloace și ar trebui să se trezească la datoria sa de a-I reda lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Sale. El ar trebui să înțeleagă pretențiile lui Dumnezeu asupra lui. Cât trăiește și are puterea de a judeca, el trebuie să folosească ocazia de a-și însuși proprietatea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, în loc să o lase altora, ca să o folosească și s-o însușească după încheierea vieții lui.
Satana este întotdeauna gata să profite de slăbiciunile și neputințele oamenilor pentru a urmări propriile sale planuri. El este un adversar viclean și i-a biruit pe mulți dintre cei ale căror scopuri erau bine intenționate în ceea ce privește averea lor pentru folosul cauzei lui Dumnezeu. Unii au neglijat lucrarea pe care le-a dat-o Dumnezeu în legătură cu propriile lor mijloace. și în timp ce ei sunt neglijenți în asigurarea cauzei lui Dumnezeu cu mijloacele pe care El le-a dat cu împrumut, Satana intervine și le aduce în rândurile lui.
Fratele L. ar trebui să acționeze mult mai atent. Persoane care nu sunt de credința noastră obțin bani de la el cu diferite pretexte. El se încrede în ei, crezând că sunt cinstiți. Va fi imposibil pentru el să mai ia înapoi toți banii care s-au pierdut din mâinile lui în rândurile vrăjmașului. El putea să facă cu banii lui o investiție sigură prin ajutorarea cauzei lui Dumnezeu, strângându-și astfel o comoară în cer. Adesea, el nu este în stare să ajute când ar vrea, pentru că este neputincios și nu poate dispune de bani să facă astfel. Atunci când Domnul solicită banii lui, aceștia sunt cel mai adesea în mâinile celor cărora le-a dat cu împrumut, dintre care unii n-au de gând să-i înapoieze niciodată, iar alții nu simt nici o îngrijorare față de problemă. Satana își va împlini scopul pe deplin, prin cei necinstiți, care iau cu împrumut, ca și pe oricare altă cale. Aceasta pentru că tot ceea ce intenționează vrăjmașul adevărului și al neprihănirii este să împiedice înaintarea Împărăției Răscumpărătorului nostru. El lucrează prin agenți spre a-și îndeplini scopurile. Dacă poate să împiedice ca banii să intre în vistieria lui Dumnezeu, el are succes în una din ramurile lucrării lui. Acele mijloace care ar fi putut să fie folosite spre a ajuta marele plan de salvare de suflete, el le-a reținut spre a ajuta lucrarea sa.
-676-
Fratele L. trebuie să aibă ocupația lui cinstită și să nu rămână fără lucru. Este privilegiul lui să fie bogat în fapte bune și să pună o temelie bună pentru viitor spre a apuca viața veșnică. Nu este prudent pentru el să urmeze judecata lui greșită. El ar trebui să se sfătuiască cu frații care au experiență și să caute înțelepciunea lui Dumnezeu, ca să-și poată îndeplini bine lucrarea lui. Ar trebui să fie acum cu adevărat serios și să-și facă “rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri.” (Luca 12, 33.)
Fratele M. a făcut o greșeală în viața lui de familie. El n-a exprimat, în cuvinte, acea afecțiune pentru soția lui, pe care era dator s-o exprime. N-a reușit să cultive adevărată curtoazie și politețe creștină. El n-a reușit să fie tot timpul așa de amabil și să țină seama de dorințele și confortul ei, precum era datoria lui. Neunirea ei în credință cu el a dus la multă nefericire pentru amândoi. Fratele M. n-a respectat sfatul și judecata soției sale cum ar fi trebuit să facă. În multe privințe, judecata și discernământul ei erau mai bune decât ale lui. Dacă ar fi fost consultată, ea ar fi putut, prin intuiția ei mai clară și discernământul ei mai profund, să-l ajute mai ales în problemele de afaceri, pe care le avea cu semenii săi. El n-ar fi trebuit să stăruie în greșeala de amor propriu, socotind că le înțelege el însuși pe toate. Dacă ar fi fost sfătuit de soția lui, și dacă, prin acțiunile lui amabile, ar fi arătat respect față de ea și o dorință de a-i fi pe plac, el nu și-ar fi făcut nimic mai puțin decât datoria. Dacă sfatul ei era în conflict cu datoria lui față de Dumnezeu și pretențiile Lui asupra sa, atunci putea alege să se deosebească, și în cea mai liniștită manieră posibilă să-i prezinte ca motiv că nu poate să sacrifice credința sau principiile sale. Ar fi fost în interesul fratelui M. să aibă, în problemele vremelnice, judecata și sfatul soției sale.
-677-
Atâta timp cât este jignitor, aspru și încăpățânat, el nu poate avea nici o influență spre a o câștiga pe soția lui la adevăr. El trebuie să facă o reformă. Trebuie să devină înțelegător, să fie tandru, delicat și iubitor. Trebuie să lase să pătrundă în inima lui soarele bucuriei și al mulțumirii fericite, și apoi să lase ca razele ei să strălucească în familia sa. El și-a adus în familie pe cei a căror influență avea să se dovedească pentru soția lui mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Făcând astfel, el a adus asupra ei poveri care puteau fi evitate. Ea trebuia să fie consultată și dorințele ei respectate atât cât este posibil, fără compromiterea religiei lui.
Fratele M. și-a ales propria cale și a avut o voință fermă, care era mai mult încăpățânare. Adesea era neînduplecat. Nu trebuia să fie așa. El mărturisea a crede un adevăr care are o influență sfințitoare, îngăduitoare și curățitoare, pe care soția lui nu-l are. Trebuia să arate că adevărul exercită o putere asupra firii lui perverse, că îl face răbdător, amabil, îngăduitor, tandru, afectuos și iertător. Calea cea mai bună pentru fratele M. de a fi un misionar viu în familia lui, este ca el să exemplifice în viața lui viața scumpului nostru Răscumpărător.