Talanții banilor, fie că sunt cinci, doi sau unul, trebuie să fie înmulțiți. Cei care au o mare sumă de bani sunt responsabili pentru un mare număr de talanți. Dar, prin comparație, cei care sunt săraci nu sunt scutiți de răspundere. Cei care au doar puțin în această lume sunt reprezentați ca având un talent. Totuși, ei sunt într-un pericol tot atât de mare de a avea prea multă iubire pentru acel puțin, și, din egoism, pot să rețină ceea ce este pentru cauza lui Dumnezeu, cum sunt cei mai bogați. Ei nu-și simt primejdia și aplică mișcătoarele mustrări, adresate în Cuvântul lui Dumnezeu iubitorilor lumii acesteia, numai celor bogați, în timp ce ei înșiși pot fi într-un pericol și mai mare decât cei mai bogați. Fie că au mult sau puțin, fiecăruia i se cere să-și pună talanții lui la schimbător, ca, atunci când vine Stăpânul, El să poată primi ceea ce este al Lui, împreună cu dobânda. De asemenea, li se cere să păstreze consacrare față de Dumnezeu și un interes neegoist față de cauza și lucrarea Lui. Căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, ei trebuie să creadă făgăduința Lui, că toate celelalte li se vor da pe deasupra. În comparație cu oricare alte considerente, mântuirea sufletelor semenilor lor trebuie să aibă prioritate, dar acesta nu este cazul, în general. Dacă undeva există o neglijență, cea care trebuie să sufere este cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu a împrumutat oamenilor talanți nu pentru a le întreține mândria, sau pentru a trezi în ei invidie, ci pentru a fi folosiți pentru slava Sa. El i-a făcut pe acești oameni agenți spre a trimite mijloace prin care să înainteze lucrarea de mântuire a oamenilor. Hristos le-a dat un exemplu prin viața Lui. El a părăsit bogățiile Sale cerești și splendoarea, și de dragul nostru S-a făcut sărac, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să ne putem îmbogăți. Nu este planul lui Dumnezeu să plouă bani din cer pentru a fi susținută cauza Lui. El a încredințat și a depozitat la oameni mijloace abundente, ca să nu fie lipsă în nici unul dintre departamentele lucrării Sale. El îi încearcă pe aceia care mărturisesc că Îl iubesc, punând bunuri în mâinile lor, și apoi îi probează să vadă dacă iubesc mai mult darul decât pe Dătător. Dumnezeu va descoperi la timp adevăratele simțăminte ale inimii.
-660-
Pentru ca să înainteze cauza lui Dumnezeu, banii sunt necesari. Dumnezeu i-a dat pentru această necesitate din belșug, punând în mâinile agenților Săi mijloace spre a le folosi în orice departament al lucrării pentru câștigarea de suflete. Fiecare suflet salvat este un talant câștigat. Dacă este convertit cu adevărat, cel adus la cunoștința adevărului, la rândul lui, va folosi talanții influenței și ai mijloacelor date lui de Dumnezeu, lucrând pentru salvarea altor semeni de-ai lui. El se va angaja cu seriozitate în marea lucrare de lămurire a celor care sunt în întuneric și rătăcire. El va fi unul care va contribui la salvarea de suflete. În felul acesta, talanții influenței și ai mijloacelor sunt puși continuu la schimbător și la creștere permanentă. Când vine Stăpânul, servul cel credincios este pregătit să-i dea înapoi atât capitalul, cât și dobânda. Prin roadele lui, el poate dovedi înmulțirea talanților pe care i-a câștigat pentru a-i reda Stăpânului. Servul credincios își va fi făcut pe atunci lucrarea, și Stăpânul, a cărui răsplată este cu El, ca să dea fiecăruia după cum va fi fapta lui, va da înapoi servului credincios atât capitalul, cât și dobânda.
În cuvântul Său, Domnul a descoperit clar voința Sa celor care au bogății. Dar din cauză că poruncile Lui directe au fost disprețuite, El le prezintă primejdiile din fața lor prin “Mărturii.” El nu dă lumină nouă, ci le atrage atenția la lumina care a fost deja descoperită în Cuvântul Său. Dacă cei care mărturisesc că iubesc adevărul se țin tare de bogățiile lor, nereușind să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, și nu caută ocazii să facă binele cu ceea ce le-a încredințat El, atunci Domnul Se va apropia și va împrăștia bunurile lor. El Se va apropia de ei cu judecată. Pe diferite căi, le va risipi idolii. Vor suferi multe pierderi. Sufletele egoiste nu vor fi binecuvântate. Dar “sufletul binefăcător va fi săturat.” (Proverbe 11, 25.) Pe cei care-L onorează pe Dumnezeu, El îi va onora.
-661-
Domnul a făcut legământ cu Israel că, dacă vor asculta de poruncile Lui, El le va da ploaie la vreme potrivită, va înmulți rodul pământului și pomii de pe câmp vor produce roadele lor. El a făgăduit că treieratul se va întinde până la culesul viilor și culesul viilor până la vremea semănatului, și că vor mânca pâinea lor pe săturate și vor locui în țara lor, în siguranță. El va face ca vrăjmașii lor să piară. Nu va avea oroare față de ei, ci va merge împreună cu ei și va fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Dar, dacă vor nesocoti poruncile Sale, El îi va trata exact invers. Blestemul Lui va rămâne asupra lor, în locul binecuvântării Lui. Va frânge mândria puterii lor și va face cerurile de deasupra lor ca fierul și pământul ca arama. “Vi se va istovi puterea fără de folos; pământul vostru nu-și va da roadele, și pomii de pe pământ nu-și vor da roadele. și dacă și după aceasta vă veți împotrivi, Mă voi împotrivi și Eu vouă.” (Leviticul 26, 20.21.24.)
Cei care rețin în mod egoist mijloacele date lor nu trebuie să fie surprinși dacă mâna lui Dumnezeu le risipește. Ceea ce ar fi trebuit să fie consacrat pentru înaintarea lucrării și a cauzei lui Dumnezeu, poate fi încredințat unui fiu nesăbuit, iar el poate să cheltuiască banii nebunește. Un cal frumos, mândria unei inimi vanitoase, poate fi găsit mort în grajd. Din când în când, poate muri o vacă. Pot să urmeze pierderi de fructe sau alte recolte. Dumnezeu poate împrăștia mijloacele pe care El le-a împrumutat ispravnicilor Lui, dacă ei refuză să le folosească spre slava Sa. Am văzut că unii pot să n-aibă nici una dintre aceste pierderi care să le reamintească de neglijarea datoriei lor, dar cazurile lor pot să fie cu atât mai deznădăjduite.
-662-
Isus i-a avertizat pe oameni: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui. și le-a spus pilda aceasta: țarina unui om bogat rodise mult. și el se gândea în sine, și zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele’. ‘Iată,’ a zis el, ‘ce voi face: îmi voi strica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!’ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de Dumnezeu. Apoi, s-a adresat ucenicilor Lui: ‘De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați, cu privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea’.” (Luca 12, 15-23.)
Avertizările acestea sunt date spre folosul tuturor. Vor folosi ei avertizările? Vor trage ei foloase din ele? Vor lua ei seama la aceste uimitoare ilustrații ale Mântuitorului nostru și se vor feri ei de exemplul omului bogat nebun? El avea din belșug; așa au mulți care mărturisesc a crede adevărul, și procedează trecând cu vederea cazul sărmanului om bogat nechibzuit. O, dacă ar fi înțelepți să simtă răspunderile care apasă asupra lor spre a folosi binecuvântările date lor de Dumnezeu, binecuvântând pe alții, în loc să le schimbe în blestem. Dumnezeu va răspunde unora ca aceștia, ca și nechibzuitului om bogat: “Nebunule!”
Oamenii acționează ca și când ar fi lipsiți de rațiune. Ei sunt îngropați în grijile acestei vieți. N-au timp pe care să-l consacre lui Dumnezeu, n-au timp să-I slujească. Muncă, muncă, muncă este lozinca zilei. Tuturor celor din jurul lor, li se cere să lucreze după planul forțat spre a se îngriji de ferme mari. Ambiția lor este să dărâme și să clădească, ca să aibă unde să-și pună bunurile la păstrare. și totuși, tocmai acești oameni care sunt copleșiți de bogățiile lor sunt considerați drept urmași ai lui Hristos. Ei cred că Hristos vine curând, că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape; totuși, n-au spirit de sacrificiu. Ei se afundă mai adânc și tot mai adânc în lume. Își iau numai puțin timp să cerceteze Cuvântul vieții, să mediteze și să se roage. Nu dau acest privilegiu nici altora din familie și nici celor care le slujesc. Totuși, acești oameni mărturisesc a crede că lumea aceasta nu este căminul lor, că sunt numai străini și peregrini pe pământ, pregătindu-se să se mute într-o țară mai bună. Exemplul și influența acestora este un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Adevărată ipocrizie le caracterizează viața, pretinsă a fi creștină. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu și adevărul tot atât de mult cât arată faptele lor, și nu mai mult. Un om va acționa întru totul, după câtă credință are. “Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20) Inima este acolo unde este comoara. Comoara lor este pe acest pământ, deci și inima și interesele lor sunt tot aici.
-663-
“Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința această să-l mântuiască?” “Tot așa și credința: dacă n-are fapte este moartă în ea însăși.” (Iacov 2, 14.17) Când cei care mărturisesc credința arată că viața lor se potrivește cu credința lor, atunci vom vedea o putere care însoțește prezentarea adevărului, o putere care îi va convinge pe păcătoși de vinovăția lor și va atrage suflete aproape de Hristos.
O credință statornică este rară printre oamenii bogați. Credința adevărată, susținută de fapte, este rar de găsit. Dar toți cei care posedă această credință vor fi oameni care nu vor fi lipsiți de influență. Ei Îl vor imita pe Hristos; vor poseda acea bunăvoință dezinteresată, acel interes în lucrarea de suflete, pe care l-a avut El. Urmașii lui Hristos trebuie să prețuiască sufletele așa cum i-a prețuit El. Simpatia lor trebuie să fie pentru lucrarea scumpului lor Răscumpărător și ei trebuie să lucreze spre a salva cu orice sacrificiu ce a răscumpărat El cu sângele Lui. Ce sunt banii, casele și holdele, în comparație chiar numai și cu un singur suflet?
-664-
Hristos a adus o jertfă totală și completă, o jertfă suficientă spre a salva pe fiecare fiu și fiică a lui Adam, care dovedește o căință față de Dumnezeu, pentru că a călcat Legea Sa, și manifestă credință în Domnul Isus Hristos. Totuși, cu toate că jertfa a fost cuprinzătoare, numai puțini consimt să trăiască o viață de ascultare, ca să poată avea această mare salvare. Puțini sunt dispuși să imite uimitoarele Lui privațiuni, să îndure suferințe și persecuții și să aibă parte de munca Lui istovitoare, ca să-i aducă pe alții la lumină. și puțini vor să urmeze exemplul Lui de rugăciune frecventă și serioasă către Dumnezeu, pentru puterea de a îndura încercările acestei vieți și a îndeplini îndatoririle zilnice. Hristos este Căpetenia mântuirii noastre, și, prin suferințele și jertfa Sa, a dat tuturor urmașilor Lui un exemplu că vegherea, rugăciunea și efortul stăruitor erau necesare din partea lor, dacă urmau să reprezinte corect iubirea care se afla în inima Lui pentru neamul omenesc căzut.
Oameni bogați mor spiritual din cauza neglijenței de a folosi mijloacele puse de Dumnezeu în mâinile lor pentru a ajuta la salvarea semenilor lor. Uneori, unii se trezesc la timp și hotărăsc să și-l facă prieten pe Mamona, ca să poată fi primiți, în cele din urmă, în locașurile veșnice. Dar eforturile lor în această direcție nu sunt depline. Ei încep, dar, nefiind cu toată inima și serioși în lucrare, nu reușesc. Nu sunt bogați în fapte bune. În timp ce își rețin încetișor iubirea și se prind de comoara lor pământească, Satana îi biruiește.