Mărturii pentru Comunitate Vol. 9 pp. 199-208 Ziua 467

Share this post:

Secțiunea 6 — Printre oamenii de culoare

“Rugați … pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui” Matei 9, 38.

O chemare pentru lucrătorii de culoare

Ar trebui să se facă eforturi cât se poate de hotărâte pentru a cultiva și a instrui bărbați și femei de culoare pentru a lucra ca misionari în statele din Sud ale Americii. Elevi creștini de culoare ar trebui să se pregătească pentru a face cunoscut adevărul celor din rasa lor. Cei care fac din temerea de Domnul începutul înțelepciunii lor și iau seama la sfatul oamenilor cu experiență pot fi o mare binecuvântare pentru rasa neagră, ducând la ai lor lumina adevărului prezent. Fiecare lucrător, lucrând în umilință și armonie cu frații săi de credință, va fi un canal de lumină pentru mulți care acum sunt în întunericul ignoranței și al superstiției.

În loc de a se întreba dacă nu sunt potriviți spre a lucra pentru cei albi, frații și surorile de culoare ar trebui să se devoteze lucrării misionare printre cei de culoare. Este loc din plin pentru bărbați și femei inteligenți, de culoare, care să lucreze pentru ai lor. Mult lucru rămâne de făcut în câmpul sudic. Eforturi speciale trebuie făcute în orașele mari. În fiecare din orașele acestea, sunt mii de oameni de culoare, cărora trebuie să li se facă cunoscută ultima solie a harului. Să fie trezit spiritul misionar în inima membrilor de culoare. Să se facă muncă sârguincioasă pentru cei care nu cunosc adevărul.

-200-

Fiecărui frate și fiecărei surori de culoare vreau să-i spun: priviți la situație așa cum este. Întrebați-vă: “Văzând ocaziile și avantajele date mie, cât de mult datorez Domnului meu? Cum pot să-L proslăvesc mai bine și să promovez interesele poporului meu? Cum pot folosi cel mai bine avantajul cunoștințelor pe care Dumnezeu a binevoit să mi le dea? Să nu deschid Biblia și să fac cunoscut adevărul propriului meu popor? Nu pier mii de suflete din lipsă de cunoștință, pe care pot să le ajut, dacă mă supun lui Dumnezeu, așa ca El să mă poată folosi ca pe o unealtă a Sa? Nu am eu de făcut o lucrare pentru semenii mei oprimați și descurajați?”

Câmpul sudic e în suferință datorită lipsei de lucrători. Veți trece voi cu vederea propriul vostru popor, nefăcând nici un efort pentru a-l ajuta, sau cu o inimă smerită veți lucra pentru a-i salva pe cei care pier? Este o lucrare pe care o puteți face, dacă vă veți smeri înaintea lui Dumnezeu. Încrezându-vă în El, veți afla pace și mângâiere, dar urmând propria voastră cale și propria voastră voință, veți găsi spini și mărăcini, și veți pierde răsplata.

Timpul e scurt, și ceea ce faceți trebuie să fie făcut repede. Hotărâți-vă să răscumpărați timpul. Nu căutați propria voastră plăcere. Ridicați-vă! Apucați-vă de lucru cu o nouă hotărâre a inimii. Domnul va deschide calea înaintea voastră. Faceți orice efort cu putință spre a lucra în felul lui Hristos, în blândețe și umilință, sprijinindu-vă pe puterea Lui. Înțelegeți lucrarea pe care Domnul vi-o dă să o faceți și, încrezându-vă în Dumnezeu, veți fi făcuți în stare să mergeți de la tărie la tărie, de la har la har. Voi veți fi făcuți în stare să lucrați sârguincios, stăruitor, pentru poporul vostru, cât mai este ziuă; deoarece vine noaptea când nimeni nu poate lucra.

Este cea mai mare nevoie de diferite feluri de lucrare misionară în Sud. Fără întârziere trebuie să fie pregătiți lucrători pentru câmpul acesta. Ai noștri ar trebui să prevadă un fond pentru educarea unor bărbați și femei în statele sudice, care, fiind obișnuiți cu climatul, pot să lucreze acolo fără a-și primejdui sănătatea.

-201-

Tineri și tinere promițători ar trebui să fie educați pentru a deveni învățători. Ei ar trebui să aibă cele mai bune avantaje. Ar trebui să fie construite școli și case de adunare, în diferite locuri, și să fie folosiți ca învățători.

Cei care au lucrat ani de zile pentru a-i ajuta pe oamenii de culoare sunt bine pregătiți pentru a da sfat cu privire la deschiderea unor astfel de școli. Pe cât cu putință, astfel de școli ar trebui să fie așezate în afara orașelor. Dar în orașe sunt mulți copii, care n-ar putea să ia parte la școli departe de orașe; și pentru binele acestora, ar trebui să fie înființate școli în orașe, ca și la țară.

Copiii și tinerii din aceste școli ar trebui să fie învățați ceva mai mult decât numai a citi. Trebuie să fie puse în acțiune diferite feluri de lucrări industriale. Elevilor trebuie să li se procure înlesniri de a învăța meserii care să-i facă în stare să se întrețină.

Comunitățile noastre din Nord, ca și cele din Sud, ar trebui să facă ceea ce pot pentru a ajuta și susține lucrarea școlară pentru copiii de culoare. Școlile deja înființate ar trebui să fie menținute cu credincioșie. Înființarea de noi școli va cere fonduri în plus. Toți frații și surorile noastre să-și facă partea cu toată inima pentru a așeza școlile acestea în situații avantajoase.

Pe lângă angajarea în acest fel de lucrare școlară, frații noștri de culoare pot face o bună lucrare, înființând școli duminicale și în Sabat pe lângă comunități pentru cei din neamul lor, — școli în care tineretul poate fi învățat de către educatori a căror inimă este plină de iubire de suflete.

-202-

Ocaziile se prezintă fără încetare în statele sudice, și mulți creștini înțelepți, de culoare, vor fi chemați să lucreze. Dar pentru multe motive, bărbați albi trebuie să fie aleși în calitate de conducători. Noi suntem cu toții mădulare ale unui singur trup, și suntem compleți numai în Hristos Isus, care va înălța poporul Său de la nivelul scăzut, la care i-a degradat păcatul, și-l va așeza acolo unde vor fi recunoscuți în curțile cerești ca împreună lucrători cu Dumnezeu.

Este lucru de făcut în multe locuri grele și din aceste locuri dificile urmează să iasă lucrători străluciți. Lucrarea să fie în așa fel condusă, încât lucrători de culoare să fie educați să lucreze pentru propria lor rasă. Printre cei de rasă neagră sunt mulți care au talent și îndemânare. Să căutăm acești bărbați și aceste femei și să-i învățăm cum să se angajeze în lucrarea de a salva suflete. Dumnezeu va conlucra cu ei și le va da biruință.

“Împreună lucrători cu Dumnezeu”

Urechea Domnului este deschisă la strigătele celor care sunt în slujba Lui. El a făgăduit: “Te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta”. (Psalmii 32, 8.) Umblați smeriți cu Dumnezeu, și rugați-L să vă arate lămurit datoria. Când vorbește reprezentanților Săi și le cere să fie împreună lucrători cu El, ei vor face același fel de lucrare pe care Isus a anunțat-o ca lucrare a Sa, când S-a ridicat în picioare pentru a citi în sinagoga din Nazaret. El a deschis cartea proorocului Isaia și a citit: “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți; El M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea”. (Isaia 61, 1.)

-203-

Adevărul este acum întunecat în lume de norii de rătăcire care predomină. Acela care poate să influențeze chiar și pe cei mai smeriți, și poate să-i câștige la Hristos, conlucrează cu puterile divine în căutarea de a mântui ceea ce este pierdut. Când prezentăm păcătosului un Mântuitor personal, care iartă păcatele, noi întindem o mână de simpatie și de iubire creștină pentru a apuca mâna celui căzut, și, apucând mâna lui Hristos prin credință, formăm o verigă de unire între păcătos și Mântuitorul.

Sfârșitul e aproape, și fiecare suflet trebuie să umble acum cu grijă, umilință și smerenia cu Hristos Isus. Scumpul nostru Mântuitor, de la care toate razele adevărului radiază în lume, dorește ca noi să nu ne punem încrederea în cei mari, nici în fiii oamenilor, în care nu este ajutor; ci să ne sprijinim cu totul pe El. El zice: “Despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5.) Avem nevoie să privim fără încetare la Isus, pentru ca El să poată întipări în noi chipul Lui plăcut. Trebuie să privim la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Atunci Îl vom descoperi pe Hristos semenilor noștri.

-204-

Proclamarea adevărului acolo unde e antagonism rasial

Sunt împovărată, foarte greu împovărată pentru lucrarea printre oamenii de culoare. Evanghelia trebuie să fie prezentată rasei negre, călcate în picioare. Dar multă băgare de seamă trebuie să fie dată pe față în eforturile făcute pentru înălțarea acestor oameni. Printre oamenii albi din multe locuri, există o puternică prejudecată împotriva rasei negre. Am dori să ignorăm prejudecata aceasta, dar n-o putem face. Dacă ar fi să procedăm ca și cum prejudecata aceasta nu ar exista, n-am putea duce lumina la oamenii albi. Trebuie să facem față situației așa cum este și să umblăm cu ea în mod înțelept și inteligent.

De mulți ani, am purtat o grea povară pentru rasa neagră. Inima m-a durut când am văzut că sentimentul contra acestei rase crește din ce în ce mai puternic, și când am văzut că mulți adventiști de ziua a șaptea par a nu fi în stare să înțeleagă necesitatea ca o lucrare zeloasă să fie făcută repede. Anii trec în veșnicie și, pe cât se pare, s-a făcut puțin pentru a-i ajuta pe aceia care până de curând au fost un neam de sclavi.

Una din dificultățile care însoțește lucrarea este aceea că mulți dintre oamenii albi, care locuiesc acolo unde oamenii de culoare sunt numeroși, nu sunt dispuși ca să fie făcute eforturi speciale pentru ridicarea acestora. Când văd școli înființate pentru ei, când văd că sunt învățați să fie independenți, să învețe meserii, să-și facă locuințe confortabile, în loc de a continua să locuiască în bordeie, ei văd posibilitatea ca planurile lor egoiste să fie atinse și anume — că nu vor mai putea să angajeze la lucru pe negru doar pentru o simplă porție de mâncare; și atunci vrăjmășia lor este trezită. Ei se simt răniți și tratați rău. Unii se poartă ca și cum sclavia nu ar fi fost niciodată desființată. Spiritul acesta se întărește pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu estre retras din lume; și în multe locuri, este cu neputință acum de a face lucrarea aceea care ar fi putut fi făcută pentru cei de culoare în anii trecuți.

-205-

Mult s-ar fi putut realiza de către oamenii din America, dacă eforturi corespunzătoare, în favoarea celor eliberați din sclavie, s-ar fi depus de către stat și de către bisericile creștine îndată după emanciparea sclavilor. Banii ar fi trebuit să fie folosiți din plin pentru îngrijirea și educarea lor atunci când aveau atât de mare nevoie de ajutor. Dar statul, după un mic efort, i-a lăsat pe negri să lupte, neajutorați, cu povara lor de dificultăți. Unele din bisericile creștine puternice au început o lucrare bună, dar cu părere de rău, ele n-au ajuns să influențeze comparativ decât puțini; și nici Biserica Adventistă de Ziua a șaptea nu și-a făcut partea. Unele eforturi stăruitoare s-au depus de unele persoane individuale și de către societăți pentru ridicarea oamenilor de culoare, și s-a făcut o lucrare nobilă. Dar cât de puțini au avut o parte în lucrarea aceasta, care ar fi trebuit să se fi bucurat de simpatia tuturor!

Eforturi nobile au fost depuse de unii adventiști de ziua a șaptea pentru a face lucrarea care era necesar să fie făcută pentru oamenii de culoare. Dacă aceia care erau angajați în lucrarea aceasta ar fi primit conlucrarea tuturor fraților lor deservenți cultici, rezultatul lucrării lor ar fi acum cu totul diferit de ceea ce este. Dar marea majoritate a pastorilor noștri n-au conlucrat, așa cum ar fi trebuit, cu puținii care se luptau să facă o lucrare mai trebuincioasă într-un câmp dificil.

Pe măsură ce timpul înaintează, și opoziția se întărește, împrejurările ne avertizează că prudența este lucrul cel mai bun. Dacă s-au făcut pași lipsiți de înțelepciune în lucrarea pentru oamenii de culoare, aceasta nu se datorează faptului că nu s-au dat avertismente. Din Australia, dincolo de întinsele ape ale Pacificului, au fost trimise avertizări care să ia seama asupra fiecărei mișcări, ca lucrătorii să nu țină cuvântări politice, și că amestecul albilor și negrilor în probleme de egalitate socială nu trebuia în nici un caz să fie încurajată.

-206-

La un comitet ținut, în 1985, la Armadale, o suburbie a orașului Melbourne, Victoria, am vorbit despre lucrurile acestea, ca răspuns la întrebările fraților mei, și am stăruit asupra necesității prudenței. Am spus că ne stau înainte vremuri primejdioase și că sentimentele care puteau fi atunci exprimate cu privire la ceea ce trebuia să se facă pe linie misionară, pentru oamenii de culoare, nu puteau să fie exprimate în viitor fără a pune în primejdie vieți. Am spus deschis că lucrarea făcută pentru persoanele de culoare urmează să fie făcută pe căi diferite de acelea urmate în unele părți ale țării în anii de mai înainte.

Să se spună cât mai puțin cu putință despre rasism, și persoanele de culoare să lucreze mai ales pentru cei din propria lor rasă.

Cu privire la faptul ca oamenii albi și cei de culoare să țină serviciile divine în aceeași clădire, lucrul acesta nu poate fi urmat — mai ales în Sud. Cel mai bun lucru ar fi să se asigure persoanelor de culoare, care primesc adevărul, locașuri de cult ale lor, în care aceștia să poată să țină serviciile divine separat. Lucrul acesta e în mod deosebit necesar în Sud, pentru ca lucrarea pentru albi să poată fi făcută fără piedici serioase.

Credincioșilor de culoare să li se asigure case de cult, curate și plăcute. Să li se arate că lucrul acesta este făcut nu pentru a-i exclude a se închina împreună cu cei albi, pentru că ei sunt negri, ci pentru ca progresul adevărului să fie asigurat. Ei trebuie să înțeleagă că planul acesta trebuie urmat până când Domnul ne arată o cale mai bună.

-207-

Membri de culoare, capabili și cu experiență, să fie încurajați să conducă serviciile propriului lor popor; și glasurile lor trebuie să fie auzite în adunările reprezentative.

Printre credincioșii de culoare sunt mulți care pot să lucreze pentru propriul lor popor — lucrători cărora Domnul le-a dat lumină și cunoștință și care posedă capacități nu de mică însemnătate. Aceștia trebuie să lucreze stăruitor și cu efect, pe orice cale. Ei trebuie să folosească literatura noastră și să țină adunări în cort sau în săli. Și uneori (acolo unde este posibil), deservenții cultici albi să-i ajute. Ar trebui să se facă eforturi speciale pentru a spori forța lucrătorilor de culoare. Oamenii de culoare trebuie să fie temeinic educați și instruiți pentru a ține lecturi biblice și adunări în corturi pentru cei din neamul lor. Sunt mulți aceia care sunt capabili și care ar trebui pregătiți pentru această lucrare.

Ar trebui să fim profund interesați în înființarea de școli pentru oamenii de culoare. Și nu trebuie să trecem cu vederea importanța plasării adevărului prezent înaintea profesorilor și studenților din marile colegii pentru oamenii de culoare care au fost înființate de oamenii lumii.

Ar trebui să fie înființate școli și sanatorii pentru oamenii de culoare, și în acestea tineretul de culoare ar trebui să fie învățat și instruit pentru slujire de către cei mai buni profesori care pot fi folosiți.

Deservenții cultici de culoare ar trebui să facă orice efort cu putință pentru a-l ajuta pe poporul lor să înțeleagă adevărul pentru acest timp. Pe măsură ce timpul înaintează și prejudecățile rasiale sporesc, va deveni aproape cu neputință, în multe locuri, pentru lucrătorii albi să lucreze pentru oamenii de culoare. Uneori, oamenii albi care nu simpatizează lucrarea noastră se vor uni cu oamenii de culoare pentru a se împotrivi, pretinzând că învățătura noastră este un efort de a dezbina bisericile și de a aduce tulburare pe problema Sabatului. Deservenți cultici albi și deservenți cultici de culoare vor face afirmații mincinoase, trezind în sufletul oamenilor astfel de sentimente potrivnice, încât ei vor fi gata să distrugă și să omoare.

-208-

Puterile iadului lucrează cu toată inventivitatea lor pentru a împiedica proclamarea ultimei solii de har pentru oamenii de culoare. Satana lucrează spre a face cât se poate de dificil pentru slujitorul și învățătorul Evangheliei să ignore prejudecata care există între oamenii albi și cei de culoare.

Să urmăm calea înțelepciunii. Să nu facem nimic care în mod nenecesar ar trezi opoziția … nimic care ar împiedica proclamarea soliei Evangheliei. Acolo unde obiceiul și practicile o cer sau unde se poate obține o mai mare eficiență, credincioșii albi și credincioșii de culoare să se adune în locașuri de cult separate. Să cultivăm blândețea lui Hristos. El era Maiestatea cerului, singurul Fiu născut din Dumnezeu. Totuși “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică!” (Ioan 3, 16.)

Dacă, pentru a salva o lume care piere, Dumnezeu S-a plecat pentru a-i da pe Fiul Său la o moarte chinuitoare și de ocară, n-ar trebui ca misionarii Domnului să fie gata să facă orice efort ce le stă în putere pentru a câștiga și ajuta pe cei care sunt în adâncurile păcatului, și să facă să strălucească lumina asupra acelora care sunt în întuneric cu privire la ceea ce este adevăr? Hristos a îmbrăcat divinitatea Sa cu natura omenească, ca să poată veni jos și să înalțe ființele omenești căzute. N-ar trebui oare ca urmașii Lui, de dragul Lui, să fie gata să se supună la multe lucruri nedrepte și dureros de purtat, pentru a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor? Lucrarea să fie făcută în așa fel, încât să nu trezească prejudecata care ar închide ușile care acum sunt deschise pentru intrarea adevărului.

Va continua.

Share this post:

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment