Mărturii pentru Comunitate Vol. 9 pp. 189-198 Ziua 466

Share this post:

Lucrarea de publicații de la College View

Loma Linda, California,

24 august 1905

Sunt de acord cu eforturile ce s-au depus pentru a înființa lucrarea noastră de editură germană și scandinavă la College View. Nădăjduiesc că vor fi făcute planuri pentru încurajarea și întărirea acestei lucrări.

Întreaga povară a lucrării nu trebuie să fie lăsată pe seama fraților noștri străini. Și nici n-ar trebui ca frații noștri din întreg câmpul să lase o povară prea grea asupra conferințelor din apropiere de College View. Membrii acestor conferințe ar trebui să fie în frunte și să facă tot ce pot mai bine și toți să le vină în ajutor. Adevărul trebuie să fie vestit la orice neam, orice seminție, la orice limbă și orice popor.

Frații noștri germani, danezi și suedezi n-au motiv întemeiat de a nu fi în stare să lucreze în armonie în lucrarea de editură. Aceia care cred adevărul ar trebui să-și aducă aminte că sunt copilașii lui Dumnezeu — că ei sunt sub instruirea Lui. Ei să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru nenumăratele și feluritele Lui îndurări, și să fie buni unii față de alții. Ei au un singur Dumnezeu, un singur Mântuitor, și un singur Spirit — Spiritul lui Hristos — care trebuie să aducă unire în rândurile lor.

După învierea Sa, Hristos S-a înălțat la cer, și El înfățișează astăzi Tatălui ceresc nevoile noastre: “I-am săpat pe palmele mâinilor Mele” zice el. (Isaia 49, 16.) A costat ceva ca să-i înscrie acolo. A costat nespus chin de moarte. Dacă ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu și am fi buni, cu purtare aleasă, cu inimă gingașă și plini de milă, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una. Dar, deși zicem că suntem convertiți, purtăm cu noi încoace și încolo o boccea de eu, pe care o socotim prea prețioasă, ca să o părăsim. E privilegiul nostru de a pune această povară la picioarele lui Hristos, în locul ei să luăm caracterul și asemănarea lui Hristos. Mântuitorul așteaptă ca noi să facem lucrul acesta.

-190-

Hristos a lăsat la o parte haina Sa imperială, coroana Sa împărătească și înalta Sa poziție de comandă, și a coborât jos, jos, jos, la cele mai de jos adâncimi ale umilinței. Purtând natura omenească, el a dat piept cu toate ispitele naturii omenești, și pentru folosul nostru l-a înfrânt pe vrăjmaș în orice încercare a acestuia.

Toate acestea, El le-a făcut pentru ca să poată să aducă oamenilor, puterea prin care ei să poată fi biruitori. “Toată puterea”, zicea El, “Mi-a fost dată”. (Matei 28, 18.) Și aceasta El o dă tuturor celor care-L urmează. Ei pot să demonstreze lumii puterea care este în religia lui Hristos pentru biruirea eului.

“Învățați de la Mine”, zice Hristos, “și veți afla odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 29.) Pentru ce nu învățăm de la Mântuitorul în fiecare zi? Pentru ce nu trăim în neîntreruptă comuniune cu El, așa încât în legăturile noastre unul cu altul, să putem vorbi și să ne purtăm blând și prietenos? Pentru ce nu-L onorăm pe Domnul, dând pe față gingășie și iubire unul față de altul? Dacă vorbim și ne purtăm în armonie cu principiile cerului, necredincioșii vor fi atrași la Hristos prin legătura lor cu noi.

Legătura lui Hristos cu sentimentul național

Hristos n-a recunoscut nici o deosebire de naționalitate, rang sau crez. Cărturarii și fariseii doreau să facă un folos local și național din toate darurile cerului și să excludă restul familiei lui Dumnezeu din lume. Dar Hristos a venit pentru a dărâma orice zid de despărțire. El a venit pentru a arăta că darul Său de îndurare și iubire este tot așa de neîngrădit ca și aerul, lumina sau revărsarea ploii care înviorează pământul.

-191-

Viața lui Hristos a adus la ființă o religie în care nu există caste, o religie prin care iudei și neamuri, liberi și robi, sunt legați într-o frăție comună, egali înaintea lui Dumnezeu. Nici o problemă de politică nu I-au influențat mișcările. El n-a făcut nici o deosebire între vecini și străini, prieteni și vrăjmași. Ceea ce-I mișca inima era un suflet însetat după apa vieții.

El n-a trecut pe lângă nici o ființă omenească, socotind-o fără valoare, ci căuta să aplice leacul vindecător oricărui suflet. În orice adunare în care Se afla, El prezenta o învățătură corespunzătoare timpului și împrejurărilor. Orice neglijență sau insultă, manifestată de oameni față de semenii lor, pe el Îl făcea și mai conștient de nevoia lor de simpatia Lui divino-umană. El căuta să insufle nădejde chiar și celor mai grosolani și mai nepromițători, punând înaintea lor asigurarea că ar putea deveni fără pată și fără cusur, ajungând la un caracter care i-ar face copii ai lui Dumnezeu.

O temelie sigură

“De aceea fraților”, zice apostolul Petru, “căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră: căci dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta, vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. (2 Petru 1, 10-11.)

Cu ani de zile mai înainte, când grupa credincioșilor în apropiata venire a lui Hristos era foarte mică, păzitorii Sabatului din Topsham, Maine, se aduna pentru serviciu divin de închinare în marea bucătărie din casa fratelui Stockbridge Howland. Într-un Sabat dimineața, fratele Howland era absent. Am fost surprinși de lucrul acesta, deoarece el era totdeauna foarte punctual. Curând, a intrat cu fața luminoasă, strălucind de slava lui Dumnezeu. “Fraților”, spuse el, “am descoperit. Am descoperit că noi putem avea un fel de purtare cu privire la care Cuvântul de garanție al lui Dumnezeu este: ‘Nu veți cădea niciodată’. Am să vă povestesc despre ea”.

-192-

Apoi, ne-a povestit că observase că un frate, un pescar sărac, avea simțământul că nu era respectat atât cât ar fi trebuit să fie, și că fratele Howland și alții se socoteau a fi mai pe sus ca el. Lucrul acesta nu era adevărat, dar i se părea lui că așa este; și de câteva săptămâni nu mai luase parte la adunări. Așa că fratele Howland s-a dus la el acasă și a îngenuncheat în fața lui, zicând: “Frate, iartă-mă! Spune-mi ce ți-am făcut?” Omul l-a luat de braț și a încercat să-l ridice în picioare. “Nu”, a spus fratele Howland, “Ce ai împotriva mea?” “Nu am nimic împotriva ta!” “Dar trebuie să ai!” a spus fratele Howland, “pentru că altădată puteam vorbi unul cu altul, dar acum nu-mi vorbești deloc, și vreau să știu de ce, care este problema”.

“Ridică-te, frate Howland”, a spus el. “Nu”, a zis fratele Howland, “nu vreau”. “Atunci trebuie să mă cobor eu”, a zis el și a căzut în genunchi, și a mărturisit cât de copilăros fusese și cât de multe bănuieli cultivase el. “Și acum”, a zis el“am să le dau pe toate la o parte”.

Pe când fratele Howland își povestea întâmplarea, fața lui strălucea de slava Domnului. Cum a terminat, a intrat și pescarul și familia lui și am avut o adunare minunată.

Ce ar fi dacă unii dintre noi am proceda ca fratele Howland? Dacă atunci când frații noștri au bănuieli rele, ne-am duce la ei, zicând: “Iartă-mă, dacă am făcut ceva care să te rănească”, am rupe vraja lui Satana, și am elibera pe frații noștri de ispitele lor. Nu lăsați ca ceva să se așeze între voi și frații voștri. Dacă este ceva ce puteți face prin sacrificiu pentru a îndepărta molozul bănuielilor, faceți-l. Dumnezeu dorește ca noi să ne iubim unii pe alții, ca frații. El dorește să fim miloși și prietenoși. El dorește să ne facem educația de a crede că frații noștri ne iubesc și de a crede că Hristos ne iubește. Iubirea naște iubire.

-193-

Așteptăm să-i întâlnim pe frații noștri în ceruri? Dacă putem trăi în pace și armonie cu ei aici, vom putea trăi cu ei și acolo. Dar cum putem să trăim cu ei în cer, dacă nu putem să trăim cu ei aici, fără o neîncetată sfadă și ceartă? Aceia care urmează un fel de purtare care-i desparte de frații lor, și introduc ceartă și dezbinare, au nevoie de o deplină pocăință. Inimile noastre trebuie să fie topite și supuse de iubirea lui Hristos. Noi trebuie să cultivăm iubirea pe care el a manifestat-o murind pentru noi pe crucea de pe Golgota. Avem nevoie să ne apropiem mai strâns și tot mai strâns de Mântuitorul. Ar trebui să ne aflăm multă vreme în rugăciune și să învățăm să exercităm credința. Noi trebuie să fim mai buni cu inima, mai miloși, mai prietenoși. Prin lumea aceasta, trecem numai o singură dată. N-ar trebui să ne străduim să lăsăm asupra acelora cu care suntem în legătură pecetea caracterului lui Hristos?

Inimile noastre tari au nevoie să fie zdrobite. Avem nevoie să ne strângem unii lângă alții într-o perfectă unitate și să ne dăm seama că suntem cumpărați cu sângele lui Isus Hristos din Nazaret. Fiecare să zică: “El și-a dat viața pentru mine, și El dorește ca eu, când trec prin lumea aceasta, să manifest iubirea pe care El a dat-o pe față, dându-Se pe Sine pentru mine”. Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce, pentru ca Dumnezeu să poată fi drept și totuși să-i îndreptățească pe aceia care cred în El. Există viață, viață veșnică, pentru toți cei care se predau lui Hristos.

Doresc să-L văd pe Împărat în toată frumusețea Lui. Doresc să privesc farmecul Lui cel fără seamăn. Doresc, de asemenea, ca și voi să-L priviți. Hristos îi va conduce pe răscumpărații Săi la râul vieții și le va lămuri tot ce i-a neliniștit în viața aceasta. Tainele harului vor fi dezvăluite înaintea lor. Acolo unde mintea lor mărginită văzuse numai încurcătură și planuri stricate, ei vor vedea cea mai desăvârșită și mai frumoasă armonie.

-194-

Să-I slujim lui Dumnezeu cu toate capacitățile noastre, cu toată inteligența noastră. Inteligența noastră va spori când o vom folosi pe aceea pe care o avem. Experiența noastră religioasă se va întări atunci când o vom aduce în viața de toate zilele. În felul acesta, vom urca treaptă după treaptă pe scara care ajunge la cer, până când vom păși de pe cea mai de sus treaptă în Împărăția lui Dumnezeu. Să fim creștini în lumea aceasta. Atunci vom avea viață veșnică în Împărăția slavei.

Unitatea care există între urmașii lui Hristos este o dovadă a faptului că Tatăl a trimis pe Fiul Său ca să-i mântuiască pe păcătoși. Ea e o dovadă a puterii Sale; deoarece nimic mai puțin decât minunata putere a lui Dumnezeu nu poate aduce ființele omenești cu temperamentele lor diferite laolaltă, într-o lucrare armonioasă, unica lor țintă fiind de a rosti adevărul în iubire.

Avertismentele și sfaturile lui Dumnezeu sunt clare și hotărâte. Când citim Scripturile și vedem puterea spre bine care este în unire și puterea spre rău care este în dezbinare, cum putem să nu primim Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre? Bănuiala și neîncrederea sunt ca un aluat rău. Unitatea dă mărturie despre puterea adevărului.

-195-

Conferințele germane și scandinave

Loma Linda, California,

1 septembrie 1905

Iubiți frați,

Unii dintre pastorii noștri mi-au scris, întrebând dacă lucrarea între germani și scandinavi n-ar trebui să fie dusă mai departe prin organizații separate. Problema aceasta mi-a fost prezentată de mai multe ori. Când am fost la College View, Domnul mi-a dat o mărturie directă, pe care o transmit, și de atunci lucrul acesta mi-a fost din nou prezentat.

Odată, părea că mă aflam într-un comitet în care se discutau lucrurile acestea. Cineva cu autoritate a stat în picioare în mijlocul celor adunați și le-a explicat principiile care trebuie să fie urmate în lucrarea lui Dumnezeu. Instrucțiunea dată era că, dacă are loc o atare separare, ea nu va duce la înaintarea intereselor lucrării pentru diferitele naționalități. Ea nu va duce la cea mai mare dezvoltare spirituală. S-ar ridica ziduri care va trebui să fie dărâmate în viitorul apropiat.

Potrivit cu lumina dată mie de Dumnezeu, organizații separate, în loc de a aduce unire, vor crea discordie. Dacă frații noștri L-ar căuta pe Domnul împreună, în smerenia vieții, aceia care acum cred că e necesar să organizeze conferințe germane și scandinave separate vor vedea că Domnul dorește ca ei să lucreze împreună ca frați.

Dacă aceia care caută să dezintegreze lucrarea lui Dumnezeu și-ar realiza planurile, unii s-ar preamări pe ei spre a face o lucrare care nu trebuie să fie făcută. Un astfel de aranjament ar întârzia mult lucrarea lui Dumnezeu. Dacă trebuie să facem lucrarea cu cel mai mare succes, talentele care se găsesc printre englezi și americani ar trebui să se unească cu talentele celor din fiecare altă naționalitate. Și fiecare naționalitate ar trebui să lucreze cu râvnă pentru fiecare altă naționalitate. Este numai un singur Domn; o singură credință. Strădania noastră ar trebui să fie aceea de a răspunde la rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi, ca ei să fie una.

-196-

“Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca ei să fie sfințiți prin adevăr”. (Ioan 17, 17-19.)

“Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ver 20.21.)

Ar trebui să se înțeleagă că unirea perfectă între lucrători e necesară pentru realizarea cu succes a lucrării lui Dumnezeu. Pentru a păstra pacea, toți trebuie să caute înțelepciune la Marele Învățător. Toți să fie atenți să nu introducă propuneri ambițioase, care vor crea neînțelegeri.

Noi trebuie să fim supuși unul altuia. Nimeni, în sine, nu e un tot deplin. Prin supunerea minții și voinței Duhului Sfânt, noi trebuie să fim pururea ucenici ai Marelui Învățător.

Studiați cel de al doilea capitol din Faptele Apostolilor. În biserica primară, Duhul lui Dumnezeu lucra cu putere prin aceia care erau în mod armonios uniți. În Ziua Cincizecimii, ei erau cu toții cu un singur gând, într-un singur loc.

Noi trebuie să demonstrăm lumii că oameni de orice naționalitate sunt una în Hristos Isus. Să înlăturăm deci orice barieră și să venim, în unire, în slujba Domnului.

-197-

În ridicarea de bariere naționale, voi prezentați lumii un plan de origine omenească, pe care Dumnezeu nu-L aprobă nicidecum. Acelora care vor face lucrul acesta, apostolul Pavel le spune: “Tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu sunteți voi lumești?… Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut; și fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu care face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă sunt tot una și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 3-9.)

Un exemplu de bunătate frățească

Când frații noștri din Scandinavia au fost în fața unei crize financiare, s-a dat mărturia că noi nu trebuie să lăsăm ca frații noștri să stea ca falimentari înaintea lumii. Aceasta L-ar fi dezonorat pe Dumnezeu. Și acțiunea promptă și liberală a fraților noștri americani a fost o recunoaștere a faptului că deosebirile de naționalitate nu puteau să-i scutească de datoria de a se ajuta unul pe altul în lucrarea lui Dumnezeu. “Voi toți sunteți frați”. (Matei 23, 8.) Noi suntem una în unitatea adevărului.

Noi trebuie acum, prin eforturi sârguincioase, pline de jertfire de sine, să ne străduim să umblăm în iubirea lui Hristos, în unirea Duhului, prin sfințirea adevărului. Nici o lucrare pe jumătate nu va fi îndestulătoare pentru a împlini tabloul dat în rugăciunea lui Hristos. Noi trebuie să practicăm principiile cerului aici jos. În cer este un unic și măreț loc de adunare.

Trebuie să scriu lămurit cu privire la ridicarea de ziduri despărțitoare în lucrarea lui Dumnezeu. O atare lucrare mi-a fost descoperită ca fiind o greșeală de origine omenească. Nu este planul Domnului pentru poporul Său ca ei să se despartă în grupe, din cauza diferenței de naționalitate și limbă. Dacă fac lucrul acesta, ideile lor vor deveni înguste, iar influența lor ar fi mult redusă. Dumnezeu cheamă la o împletire armonioasă a diferitelor talente.

-198-

Repet cuvintele lui Hristos. Vreau să le imprim adânc în mintea voastră. “Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una, — Eu în ei, și tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit și pe Mine”.

Hristos a îngrădit poporul Său despărțindu-l de lume, dar aceia care ar construi despărțituri naționale ar face o lucrare pentru care Domnul Isus Hristos nu a dat nici o încurajare.

Fraților, uniți-vă, apropiați-vă strâns unii de alții, lăsând la o parte orice idee omenească, pășind de aproape pe urmele lui Isus, marele nostru Exemplu.

Share this post:

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment