Mărturii pentru Comunitate Vol. 9 pp. 059-068 Ziua 453

Share this post:

În felul acesta, lucrarea lui Dumnezeu din lumea noastră urmează să fie dusă mai departe. Administratorii credincioși trebuie să pună banii Domnului în tezaurul Lui, pentru ca lucrătorii să poată fi trimiși în toate părțile lumii. Biserica de aici de jos trebuie să-L servească pe Dumnezeu cu tăgăduire și jertfire de sine. În felul acesta, lucrarea urmează să fie dusă mai departe și biruințele cele mai glorioase să fie câștigate.

Iubirea pentru sufletele pierdute L-a adus pe Hristos la crucea Golgotei. Iubirea pentru suflete ne va mâna la tăgăduire de noi înșine și la sacrificiu, pentru mântuirea a ceea ce e pierdut. Și când urmașii lui Hristos dau înapoi Domnului ce era al Lui, ei își adună o comoară pe care o vor primi când vor auzi cuvintele: “Bine rob bun și credincios … intră în bucuria Stăpânului tău”, “care pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. (Matei 25, 21; Evrei 12, 2.) Bucuria de a vedea suflete mântuite pentru veșnicie va fi răsplata tuturor acelora care calcă pe urmele Mântuitorului lor.

“El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32.)

Scump a fost sacrificiul pe care l-a făcut Domnul cerului. Îndurarea dumnezeiască a fost mișcată până în adâncurile ei de nepătruns; era cu neputință ca Dumnezeu să dea mai mult. El “atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Pentru ce recunoștința noastră este atât de mărginită? Ea e numai ca o mică cută la suprafață, în comparație cu marea revărsare a iubirii care curge spre noi de la Tatăl.

-60-

Semnele care prevestesc a doua venire a lui Hristos se împlinesc cu grăbire. Să fie lăsați oamenii în necunoștință să dea piept cu ziua aceea îngrozitoare, nepregătiți? Cerul a adus o jertfă deplină pentru mântuirea lumii. Oare aceia care zic că iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui, să fie nepăsători față de sufletele oamenilor? Nu, nu! Ei nu pot să fie nepăsători.

Cu zel neobosit, aceia care au primit lumina adevărului prezent va trebui să meargă să ducă lumina aceasta la aceia care stau în întuneric. Cu eforturi consacrate, prin tăgăduire de sine și sacrificiu de sine, ei trebuie să lucreze în puterea Dumnezeului lui Israel. Solia aceasta trebuie să fie dusă în țări străine, ea trebuie să fie vestită în orașele și târgurile țării noastre. Cei obosiți și împovărați tânjesc după solia adevărului care le va da odihnă și pace în Hristos. Cine va duce solia la aceia care n-au auzit-o? Cine va căuta bucuria și slava lui Dumnezeu, atrăgând păcătoși la picioarele Acelui care și-a dat viața ca sacrificiu pentru fiecare suflet? Cine va înălța pe Mântuitorul înaintea oamenilor, ca “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii?” (Ioan 1, 29.)

Secțiunea 2 — Literatura în serviciu [O parte a acestui material a fost publicat pentru prima dată în 1908. ]

“Un cuvânt spune Domnul și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire”. (Psalmii 68, 11.)

-61-

Publicațiile noastre

Marea și minunata lucrare a ultimei solii evanghelice trebuie să fie dusă mai departe, acum așa cum nu s-a făcut niciodată mai înainte. Lumea urmează să primească lumina adevărului printr-o lucrare de evanghelizare prin Cuvântul din cărțile și revistele noastre. Publicațiile noastre trebuie să arate că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Sunt îndemnată să spun caselor noastre de editură: “Înălțați stindardul; înălțați-l mai sus. Proclamați solia îngerului al treilea, ca să poate fi auzită de lumea întreagă. Faceți să se vadă că ‘aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus’. (Apocalipsa 14, 12.) Faceți ca literatura să vestească solia ca o mărturie pentru toată lumea.”

Lucrătorii noștri ar trebui să fie încurajați să acorde în primul rând atenție cărților care se ocupă de dovezile credinței noastre — cărți care învață doctrinele Bibliei, și care vor pregăti un popor care să poată sta în timpuri critice ca acestea. După ce am adus un popor la lumina adevărului prin lucrare cu rugăciune în instruire biblică și printr-o înțeleaptă folosire a publicațiilor noastre, trebuie să-i învățăm să devină lucrători în cuvânt și învățătură. Trebuie să-i încurajăm să răspândească cărțile care se ocupă cu subiecte biblice — cărți ale căror învățături vor pregăti un popor să stea, având coapsele încinse cu adevărul, și candelele aprinse.

Am dormit, ca să zicem așa, în ceea ce privește lucrarea care putea să fie săvârșită prin răspândirea de literatură bine pregătită. Să căutăm acum ca, prin folosirea înțeleaptă a revistelor și a cărților, să predicăm Cuvântul cu energie hotărâtă, pentru ca lumea să poată înțelege solia pe care Hristos a dat-o lui Iona pe insula Patmos. Fiecare ființă omenească inteligentă, care mărturisește numele lui Hristos, să declare solemn: “Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat; pregătește-te să-L întâmpini pe Dumnezeul tău.”

-62-

Publicațiile noastre trebuie să meargă pretutindeni. Să fie editate în multe limbi. Solia îngerului al treilea trebuie să fie dată prin mijlocul acesta și prin învățătorul viu. Voi, care credeți adevărul pentru timpul acesta, deșteptați-vă. E datoria voastră acum să aduceți toate mijloacele posibile pentru a-i ajuta pe aceia care înțeleg adevărul să-l proclame. Parte din banii care vin din vânzarea publicațiilor noastre ar trebui să fie folosiți pentru a spori capacitățile noastre de a produce mai multă literatură care va deschide ochii orbi și va desțeleni pământul înțelenit al inimii.

Primejdia e de a cădea în comercialism și de a deveni atât de absorbiți în afaceri lumești, încât adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu în puritatea și puterea lor nu vor fi aduse în viață. Plăcerea după negoț și câștig devine din ce în ce mai predominantă. Fraților, lăsați ca sufletele voastre să fie cu adevărat convertite. Dacă a fost un timp când am avut nevoie să înțelegem răspunderile noastre, acesta este acum, când adevărul s-a reținut în uliță și dreptatea nu poate să intre. Satana s-a coborât cu o mare putere, pentru a lucra cu toată înșelăciunea nedreptății în toți cei care pier; și tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, și lucrurile acelea care nu pot fi zguduite vor rămâne. Domnul vine foarte curând, și noi intrăm în scene de nenorocire. Agenți satanici, deși nevăzuți, lucrează pentru a distruge viața omenească. Dar dacă viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, vom vedea harul și mântuirea Sa. Hristos vine ca să așeze Împărăția Sa pe pământ. Să facem ca limba noastră să fie sfințită și folosită spre a-L proslăvi pe El. Să lucrăm acum cum nu am lucrat niciodată mai înainte. Suntem îndemnați să stăruim “la timp și ne la timp”. (2 Timotei 4, 2.) Noi trebuie să facem deschideri pentru prezentarea adevărului. Trebuie să folosim orice ocazie de a atrage suflete la Hristos.

-63-

Ca popor, trebuie să fim reconvertiți, viața noastră să fie sfințită pentru a vesti adevărul așa cum este el în Isus. În lucrarea de răspândire a publicațiilor noastre, putem vorbi despre iubirea Mântuitorului dintr-o inimă caldă și vibrantă. Dumnezeu singur are puterea să ierte păcatele; dacă noi facem cunoscut solia aceasta celor neconvertiți, neglijența noastră se poate dovedi ruina lor. În revistele noastre, sunt publicate adevăruri fericite, salvatoare de suflete. Mulți sunt aceia care pot da ajutor în lucrarea de vânzare a revistelor noastre. Domnul ne cheamă pe toți să căutăm să salvăm sufletele care pier. Satana e la lucru pentru a-i înșela chiar și pe cei aleși și acum e timpul nostru să lucrăm neobosiți. Cărțile și revistele noastre trebuie să fie aduse la cunoștința oamenilor; Evanghelia adevărului prezent trebuie să fie vestită orașelor noastre fără întârziere. Să nu ne trezim noi la împlinirea datoriei noastre?

Dacă facem din viața și învățăturile lui Hristos studiul nostru, fiecare eveniment care va avea loc ne va furniza un text pentru o cuvântare impresionantă. În felul acesta, Mântuitorul predica Evanghelia la drumuri și la garduri; și când vorbea El, micul grup care-L asculta creștea și se făcea o adunare mare. Evangheliștii de azi ar trebui să fie împreună lucrători cu Hristos. Aceștia, exact la fel ca și cei dintâi ucenici, au asigurarea: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”. (Matei 28, 18-20.)

-64-

Lucrarea care trebuie săvârșită de poporul lui Dumnezeu e arătată în cuvintele inspirației: “Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea…. Glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările’”. (Marcu 1, 2.3.) “Iată robul Meu, pe care-L sprijin. Alesul Meu, în care își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata…. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui”. (Isaia 42, 1-4.)

Dumnezeu invită pe toți oamenii la cea mai deplină cercetare a cerințelor Legii Sale. Cuvântul Lui e sfânt și nemărginit. Cauza adevărului trebuie să meargă înainte asemenea unei lămpi care arde. Cercetarea zeloasă a Cuvântului lui Dumnezeu va da la iveală adevărul. Păcatul și răul nu vor fi susținute, dar Legea lui Dumnezeu va fi reabilitată. “Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe el: ‘Eu Domnul Te-am chemat ca să dai mântuire, și Te voi lua de mână, te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați, și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric’.” (Isaia 42, 5-7.) Creștinii trebuie să caute lumina din Cuvântul lui Dumnezeu, și apoi, în credință, să meargă să dea lumina aceasta celor care stau în întuneric.

Sanatoriu, California,

24 mai 1908

-65-

Răspândiți publicațiile

În noaptea de 2 martie 1907, multe lucruri mi-au fost descoperite cu privire la valoarea publicațiilor noastre asupra adevărului prezent, și la efortul slab ce se face de frații și de surorile noastre din comunități pentru larga lor răspândire.

De repetate ori, mi s-a arătat că mașinile noastre de tipărit ar trebui să fie folosite fără întrerupere la publicarea luminii și a adevărului. Acesta este un timp de întuneric spiritual în bisericile din lume. Necunoașterea celor dumnezeiești L-a ascuns pe Dumnezeu și adevărul de la vedere. Forțele răului sporesc în putere. Satana îi flatează pe conlucrătorii săi cum că el va face o lucrare care va captiva lumea. În timp ce inactivitate parțială s-a abătut asupra bisericii, Satana și oștile lui sunt intens active. Așa numitele biserici creștine nu convertesc lumea; deoarece ele însele sunt stricate prin egoism și mândrie, și au nevoie să simtă puterea convingătoare a lui Dumnezeu în sânul lor înainte ca ele să-i conducă pe alții la o treaptă mai curată și mai înaltă.

O experiență încurajatoare

După amiaza zilei de 2 martie am petrecut-o în consfătuire cu fratele și sora S. N. Haskell, discutând lucrarea din Oakland și planurile lor de a merge în Est și a petrece câtva timp în South Lancester. După întâlnirea noastră, eram obosită și m-am retras mai devreme la culcare. Sufeream de reumatism, în partea stângă, și nu puteam găsi odihnă din cauza durerii. Mă întorceam de pe o parte pe alta, căutând să găsesc ușurare de suferință. Aveam o durere în inimă, care nu prevestea nimic de bine pentru mine. În cele din urmă, am adormit.

Pe la nouă și jumătate, am încercat să mă întorc, și când am făcut lucrul acesta, mi-am dat seama că trupul meu era cu totul lipsit de durere. Când m-am întors de pe o parte pe alta, și mi-am mișcat mâinile, am simțit o extraordinară liberare și ușurință pe care nu pot să o descriu. Odaia era plină de lumină, o lumină cât se poate de frumoasă, blândă, azurie, și mi se părea că sunt în brațele unor ființe cerești.

-66-

Această lumină deosebită am mai trăit-o în timpuri de specială binecuvântare, dar de astă dată era mai distinctă, mai impresionantă, și am simțit o pace atât de deplină și îmbelșugată, pe care nici un fel de cuvinte nu pot să o exprime. M-am ridicat în poziție de ședere, și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, ale cărui margini erau colorate în trandafiriu închis. Muzica cea mai melodioasă și mai dulce umplea aerul, și am recunoscut că muzica era o cântare de îngeri. Atunci un glas mi-a vorbit, zicând: “Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngeri sfinți sunt pretutindeni în jurul tău”.

“Atunci acesta e cerul” am zis eu, “și acum pot să mă odihnesc. Nu voi mai avea solii de sus, și nici expuneri greșite de suportat. O, ce pace de nedescris îmi umple sufletul! E acesta cu adevărat cerul? Sunt eu unul dintre copiii lui Dumnezeu? Și voi avea eu totdeauna pacea aceasta?”

Glasul a răspuns: “Lucrarea ta încă nu s-a sfârșit”.

Din nou am adormit, și când m-am trezit, am auzit muzică, și am dorit să cânt. Atunci cineva trecu pe la ușa mea, și m-am întrebat dacă persoana a văzut lumina. După un timp, lumina a pierit, dar pacea a rămas.

După un scurt timp am adormit din nou. De astă dată, se părea că mă aflu într-o adunare de consiliu, unde se discuta lucrarea noastră cu cărți. Erau de față câțiva dintre frații noștri, conducători din lucrarea noastră; Elder Haskell și soția sa erau acolo și discutau cu frații despre răspândirea cărților, tractatelor și revistelor noastre.

-67-

Elder Haskell prezenta motive puternice pentru ca lucrările care conțin cunoștințele care au fost comunicate sorei White — cărțile care conțineau solia specială care trebuie să fie adusă lumii în timpul de față — să fie răspândite mai din plin. “Pentru ce, întreba el, nu apreciază poporul nostru și nu răspândește mai mult cărțile care poartă împuternicirile divine? De ce nu se face o specialitate din cărțile care conțin avertismentele cu privire la lucrarea lui Satana? Pentru ce nu depun ei un efort mai mare pentru a răspândi cărțile care dezvăluie planurile lui Satana de a contracara lucrarea lui Dumnezeu, care dau la iveală planurile și înșelăciunile lui? Relele morale ale înșelăciunilor lui trebuie să fie înlăturate prin deschiderea ochilor oamenilor, ca să discearnă situația și primejdia timpurilor noastre, astfel încât să facă un efort sârguincios de a-și însuși prin credință pe Hristos și neprihănirea Lui”.

Un sol din cer a stat în picioare în mijlocul nostru, și el a rostit cuvinte de avertizare și de instrucțiune. El ne-a făcut să înțelegem clar că Evanghelia Împărăției e solia din lipsa căreia piere lumea, și că solia aceasta, așa cum e cuprinsă în publicațiile noastre deja tipărite și în acelea care urmează să fie scoase, trebuie să fie răspândite printre oamenii din apropiere și din depărtare.

Primejdiile studiului speculativ

Lumina adevărului pe care Dumnezeu o plănuiește să ajungă la oamenii lumii în timpul de față nu e aceea pe care oamenii învățați ai lumii caută să o răspândească, deoarece aceștia, în cercetarea lor, ajung adesea la concluzii greșite, iar în studierea, de către ei, a multor autori, ajung să fie entuziasmați de teorii care sunt de origine satanică. Satana, îmbrăcat în veșmânt de înger de lumină, prezintă pentru studiul minții oamenilor subiecte care par foarte interesante, și pline de mister științific. În cercetarea acestor subiecte, oamenii sunt făcuți să accepte concluzii greșite, și să se unească cu duhuri înșelătoare la lucrarea de a propaga teorii noi, care abat de la adevăr.

-68-

E primejdia ca părerile false, exprimate în cărțile pe care ei le-au citit, să fie cândva amestecate de către deservenții noștri cultici, de profesorii și redactorii noștri în argumentațiile, cuvântările și publicațiile lor, cu credința că ele sunt una și aceeași în principiu cu învățăturile Spiritului adevărului. Cartea Templul viu e o ilustrare cu privire la lucrarea aceasta, al cărei scriitor declara în sprijinul ei că învățăturile ei erau aceleași cu cele găsite în scrierile doamnei White. Iar și iar vom fi chemați să întâmpinăm influența unor oameni care studiază știința de obârșie satanică, prin care Satana se străduiește să reducă la neființă pe Dumnezeu și pe Hristos.

Tatăl și Fiul au fiecare o personalitate. Hristos declara: “Eu și Tată una suntem”. Totuși, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând la o parte haina Sa împărătească și coroana Sa împărătească, a îmbrăcat divinitatea Sa cu ceea ce este omenesc, pentru ca ceea ce este omenesc, prin jertfa Sa cea fără margini, să poată deveni părtașă de natură divină și să scape de stricăciunea care e în lume prin poftă.

Hristos a fost ispitit în toate privințele așa cum e ispitit omul, dar niciodată nu a adus împotriva ispititorului o acuzație de ocară. La orice ispită, El prezenta Cuvântul Domnului. “Stă scris” era arma Lui care niciodată nu dădea greș. Noi, ca reprezentanți ai lui Hristos, trebuie să întâmpinăm fiecare lovitură a vrăjmașului cu Cuvântul viului Dumnezeu.

Va continua.

Share this post:

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment