Mărturii pentru Comunitate Vol. 9 pp. 049-058 Ziua 452

Share this post:

“Fără plată ați primit, fără plată să dați”

Jertfirea de sine este ideea fundamentală a învățăturilor lui Hristos. Adesea, ea este prezentată și folosită într-un limbaj care pare autoritar, deoarece Dumnezeu vede că nu e altă cale de a-l salva pe om decât prin tăierea și îndepărtarea din viața lui a egoismului, care, dacă e păstrat, ar degrada întreaga ființă.

“Hristos S-a făcut pe Sine sărac, pentru ca noi să ne facem părtași tot mai mult la o greutate veșnică de slavă”. (2 Corinteni 4, 17.) Trebuie să practicăm aceeași jertfire de sine care L-a mânat pe El să Se dea pe Sine morții pe cruce, pentru a face cu putință ca ființele omenești să aibă viață veșnică. În toate cheltuielile noastre de bani, noi trebuie să ne străduim să împlinim scopul Aceluia care este Alfa și Omega al oricărui efort creștin.

Noi trebuie să punem în tezaurul lui Dumnezeu toate mijloacele pe care le putem economisi. După aceste mijloace fac apel câmpurile lipsite, nelucrate. Din multe țări răsună strigarea: “Treci și ajută-ne!” Membrii bisericii noastre ar trebui să simtă un adânc interes pentru misiunea internă și externă. Mari binecuvântări vor veni asupra lor când fac eforturi pline de jertfire de sine pentru a înfige adevărul în câmpuri noi. Banii investiți în lucrarea aceasta vor aduce dobânzi bogate. Noii convertiți, bucurându-se în lumina primită din Cuvânt, la rândul lor, vor da din mijloacele lor pentru a se duce la alții lumina adevărului.

-49-

Binefacerea lui Dumnezeu

Dumnezeu ne dă regulat, fără plată, din belșug. Orice binecuvântare pământească e din mâna Lui. Ce ar fi dacă Domnul ar înceta să reverse darurile Sale asupra noastră? Ce strigăt de nenorocire, suferință și lipsă s-ar înălța de pe pământ! Noi avem nevoie zilnic de revărsarea nesecată a bunătății lui Iehova.

-50-

Lumea aceasta a fost înființată și e susținută de iubirea miloasă a Creatorului. Dumnezeu e Dătătorul a tot ceea ce avem. El ne invită să-I înapoiem o parte din belșugul pe care El l-a revărsat asupra noastră. Gândiți-vă la grija pe care o dă pământului, trimițând ploaie și lumină la timpul lor, pentru a face vegetația să prospere. El revarsă bunătățile Sale peste cei drepți și peste cei nedrepți. N-ar trebui ca primitorii binecuvântărilor Lui să-și arate recunoștința dând din mijloacele lor pentru a ajuta omenirii suferinde?

Sunt multe suflete care trebuie să fie aduse la cunoașterea mântuitoare a adevărului. Fiul risipitor e departe de casa Tatălui său, pierind de foame. El trebuie să fie obiectul milei noastre. Întrebați: “Cum îi privește Dumnezeu pe cei care pier în păcatele lor?” Priviți spre Calvar. Dumnezeu “a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Gândiți-vă la iubirea fără egal a Mântuitorului. Pe când noi eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru a ne scăpa de moarte veșnică. În schimb, pentru marea iubirea cu care v-a iubit Hristos, voi trebuie să-I aduceți darul vostru de recunoștință. Trebuie să faceți din voi înșivă darul de recunoștință. Timpul vostru, talentele voastre, banii voștri — toate trebuie să se reverse spre lume într-un val de iubire pentru salvarea celor pierduți. Isus a făcut cu putință ca voi să primiți iubirea Lui și, în fericită conlucrarea cu El, să lucrați sub influența ei înmiresmată. El cere ca voi să folosiți ceea ce aveți în serviciu neegoist, ca planul Lui pentru salvarea sufletelor să fie dus mai departe cu putere. El așteaptă ca voi să dați lucrării Lui puterile voastre neîmpărțite.

Vreți să vă asigurați proprietatea? Așezați-o în mâna care poartă urmele cuielor crucificării. Păstrată în posesia voastră, ea va fi spre paguba voastră veșnică. Dați-o lui Dumnezeu, și din clipa aceea ea poartă inscripția Lui. Este sigilată cu neschimbarea Lui. Vreți să vă bucurați de averea voastră? Atunci folosiți-o pentru binecuvântarea celor suferinzi.

-51-

Nevoia de ajutor a omenirii

Mărimea lucrării noastre cere dărnicia binevoitoare din partea poporului lui Dumnezeu. În Africa, în China, în India, sunt mii, ba chiar milioane, care nu au auzit solia adevărului pentru acest timp. Ei trebuie să fie avertizați. Insulele mării așteaptă după cunoașterea de Dumnezeu. În insulele acestea trebuie să se înființeze școli, pentru a pregăti elevi să meargă la școlile misionare din apropierea lor, ca acolo să fie învățați, pregătiți și trimiși înapoi în patriile lor insulare pentru a da altora lumina pe care ei au primit-o.

În propria noastră țară e mult de făcut. Sunt multe orașe mari, în care trebuie să se meargă și să fie avertizate. Evangheliștii ar trebui să-și pregătească intrarea în toate locurile unde mintea oamenilor e frământată cu privire la chestiunea legislației duminicale și la predarea religiei în școlile publice. E o neglijență a adventiștilor de ziua a șaptea de a nu profita de aceste ocazii providențiale ceea ce împiedică înaintarea lucrării.

Domnul a făcut din noi administratori a Săi. El a pus mijloacele Sale în mâinile noastre pentru o credincioasă distribuire. El ne cere să-I dăm ceea ce este al Lui. El a rezervat zecimea ca parte a Sa sfântă, spre a fi folosită la ducerea Evangheliei în toate părțile lumii. Fraților și surorilor, mărturisiți și părăsiți egoismul vostru și aduceți Domnului darurile și contribuțiile voastre. Aduceți-I și zecimea pe care ați reținut-o. Veniți mărturisind neglijența voastră.

-52-

Puneți pe Domnul la încercare așa cum v-a invitat El să o faceți. “Voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare, în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor”. (Maleahi 3, 11.)

Egoismul nostru, o piedică pentru lucrarea lui Dumnezeu

Mi-a fost dată instrucțiunea că există o reținere a zecimii care ar trebui să fie adusă cu credincioșie în tezaurul Domnului pentru sprijinirea deservenților cultici și a misionarilor care deschid Scripturile înaintea oamenilor și lucrează din casă în casă. Lucrarea de evanghelizare a lumii a fost foarte mult stânjenită de egoism personal. Unii, chiar printre creștinii declarați, nu sunt în stare să vadă că lucrarea Evangheliei trebuie să fie susținută prin mijloacele pe care Hristos li le-a dat. E nevoie de bani pentru ca lucrarea făcută în lumea întreagă să fie dusă mai departe. Mii și mii pier în păcat, și o lipsă de mijloace împiedică proclamarea adevărului care trebuie să fie dus la toate națiunile, neamurile, limbile și popoarele. Sunt oameni gata să meargă în calitate de soli ai Domnului, dar din lipsă de mijloace în tezaur ei nu pot să fie trimiși în locurile de unde oamenii cer cu rugăminte ca cineva să vină și să-i învețe adevărul.

Sunt mulți în lumea noastră care tânjesc de dorul de a auzi cuvântul vieții. Dar cum pot auzi fără un propovăduitor? Și cum pot cei trimiși să-i învețe să trăiască lipsiți de sprijin? Dumnezeu vrea ca viața lucrătorilor Săi să fie susținută cu grijă. Ei sunt proprietatea Sa, și El este dezonorat când ei sunt constrânși să muncească într-un fel care le dăunează sănătății. El, de asemenea, este dezonorat, când din lipsă de mijloace nu pot fi trimiși lucrători în câmpurile lipsite.

-53-

În loc de a se plânge de slujbașii Conferinței Generale, pentru că nu pot răspunde la multiplele cereri pentru oameni și mijloace, membrii bisericii trebuie să aducă o mărturie vie în ceea ce privește puterea adevărului, tăgăduindu-se pe sine și dând cu mână largă pentru înaintarea lucrării. Surorile noastre să economisească, refuzând de a pune podoabe costisitoare pe hainele lor. Orice cheltuială nenecesară să fie tăiată. Fiecare familie să-și aducă zecimea și darurile la Domnul.

Distribuitori de milostenii ai lui Dumnezeu

Aceia care sunt cu adevărat convertiți se vor considera distribuitori de milostenii ai lui Dumnezeu și vor distribui pentru înaintarea lucrării mijloacele pe care El le-a pus în mâinile lor. Dacă cuvintele lui Hristos ar fi ascultate, ar fi mijloace îndestulătoare în tezaurul Său pentru nevoile lucrării Sale. El le-a încredințat bărbaților și femeilor o abundență de mijloace pentru ducerea mai departe a planului Său de îndurare și binefacere. El îi invită pe administratorii Săi de mijloace să-și investească banii în lucrarea de hrănire a celor flămânzi, îmbrăcarea celor goi și predicarea Evangheliei la cei săraci. Desăvârșirea de caracter nu este posibilă de atins fără sacrificiu de sine.

Niciodată nu a fost un timp mai important în istoria lucrării noastre ca în prezent. Solia din capitolul al treilea din Maleahi vine la noi, punându-ne în față nevoia de cinste în legăturile noastre cu Domnul și cu lucrarea Lui. Fraților, banii pe care-i folosiți pentru ca să cumpărați, să vindeți și să trageți foloase vor fi un blestem pentru voi, dacă rețineți de la Domnul ceea ce este al Lui. Mijloacele încredințate vouă pentru înaintarea lucrării Domnului trebuie să fie folosite pentru ducerea Evangheliei în toate părțile lumii.

Noi suntem martorii lui Hristos și nu trebuie să îngăduim ca interese și planuri lumești să ne absoarbă timpul și atenția. Sunt în joc interese superioare. “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”. (Matei 6, 33.) Hristos S-a dat pe Sine de bunăvoie și cu bucurie pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu. El S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Văzând tot ce a făcut El, să socotim noi o greutate de a ne tăgădui pe noi înșine? Să ne tragem înapoi de la a fi părtași la suferințele lui Hristos? Moartea Lui ar trebui să miște fiecare fibră a ființei noastre, făcându-ne gata de a consacra lucrării Sale tot ceea ce avem și suntem. Când ne gândim la tot ceea ce El a făcut pentru noi, inima noastră ar trebui să fie umplută de recunoștință și de iubire, și ar trebui să renunțăm la orice iubire de noi înșine. Ce datorie ar putea să refuze inima de a îndeplini sub influența constrângătoare a iubirii lui Hristos?

-54-

N-ar trebui ca, prin tăgăduire de noi înșine, să facem tot ce putem pentru a face să înainteze lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu? Putem noi primi mila divină, suferința pe care a îndurat-o Fiul lui Dumnezeu, fără de a fi umpluți de o dorință de a ni se îngădui să sacrificăm ceva pentru El? Nu e o cinste înaltă aceea de a ni se îngădui să conlucrăm cu El? El a părăsit patria sa cerească pentru a ne căuta pe noi. N-ar trebui să devenim noi subpăstorii Lui, pentru a căuta pe cei pierduți și rătăciți? Să nu descoperim noi în viața noastră duioșia și compătimirea Lui divină?

Domnul dorește ca poporul Său să ia aminte și să fie grijuliu. El dorește ca ei să practice economia în toate. Dacă lucrătorii din câmpurile misionare ar putea să aibă mijloacele folosite în mobilări costisitoare și în împodobire de sine, triumfurile crucii lui Hristos ar putea fi mult extinse.

Nu toți pot să dea daruri mari, nu toți pot face lucruri mari, foarte mărețe, dar toți pot să practice lepădarea de sine, toți pot să dea pe față altruismul Mântuitorului. Unii pot aduce daruri mari în tezaurul Domnului, alții pot aduce numai leptale; dar orice dar adus cu sinceritate e primit de Domnul.

-55-

Noi stăruim în ce privește banii care sunt cheltuiți pentru lucrări care nu sunt necesare. Fraților și surorilor, nu irosiți banii voștri în cumpărarea de lucruri care nu sunt trebuincioase. Poate gândiți că aceste sume mici nu însumează prea mult, dar multe sume mici fac un total mare. Tăiați orice cheltuială extravagantă. Nu vă permiteți nimic ce e doar pentru paradă. Banii voștri înseamnă mântuirea sufletelor. Să aibă loc o dăruire sistematică din partea tuturor. Unii poate nu vor fi în stare să dea o sumă mare, dar toți pot pune în fiecare săptămână ceva deoparte pentru Domnul. Și copiii să-și facă partea lor. Părinții să învețe pe copiii lor să-și economisească bănuții pentru a-i da Domnului. Lucrarea Evangheliei trebuie să fie susținută prin tăgăduire de sine și prin sacrificiu. Prin eforturile pline de tăgăduire de sine ale poporului lui Dumnezeu, alții vor fi aduși la credință, și aceștia la rândul lor vor ajuta să sporească darurile prezentate pentru ducerea mai departe a lucrării Domnului.

Dovezi fără greș atrag atenția la apropierea sfârșitului. Trebuie să fie pregătită calea pentru venirea Domnului Păcii. Membrii comunităților noastre să nu se plângă pentru faptul că sunt atât de des invitați să dea. Ce este ceea ce face să fie o necesitate această repetată cerere? Nu e rapida creștere a planurilor și acțiunilor misionare? Să întârziem noi dezvoltarea acestor planuri și acțiuni prin refuzul de a da? Să uităm noi că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu? Din fiecare comunitatea să se înalțe rugăciuni la Dumnezeu pentru o creștere a devoțiunii și a dărniciei. Fraților și surorilor, nu cereți să aibă loc o reducere a cheltuielilor în lucrarea Evangheliei. Câtă vreme sunt suflete de mântuit, interesul nostru față de salvarea de suflete nu trebuie să cunoască reducere. Biserica nu poate să-și reducă sarcina fără a tăgădui pe Domnul ei. Nu toți pot merge ca misionari în țări străine, dar toți pot da din mijloacele lor pentru ducerea mai departe a misiunilor externe.

-56-

Sunt câmpuri noi în care trebuie să se pătrundă, și noi trebuie să avem ajutorul vostru. Să trecem cu vederea însărcinarea dată nouă, și astfel să pierdem dreptul la împlinirea făgăduinței care însoțește însărcinarea? Să devină poporul lui Dumnezeu lipsit de grijă și nepăsător, și să refuze de a da din mijloacele lui pentru înaintarea lucrării Lui? Pot ei face aceasta fără ca să rupă legătura lor cu El? Ei și-ar putea închipui că fac economie, dar e groaznică economia aceea care-i așează în situația de a fi separați de Dumnezeu.

Fraților și surorilor, e prea târziu pentru a devota timpul și tăria voastră la servirea de sine. Nu lăsați ca ziua din urmă să vă afle lipsiți de comoara cerească. Căutați să împingeți înainte triumful crucii, căutați să luminați suflete, lucrați pentru mântuirea semenilor voștri și osteneala voastră va rezista la încercarea examinatoare a focului.

Fiecare lucrător pentru Dumnezeu, sincer și plin de jertfire de sine e gata să cheltuiască și să se cheltuiască în favoarea altora. Hristos zice: “Cine își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică”. (Ioan 12, 25.) Prin eforturi zeloase, precaute, de a ajuta acolo unde e nevoie de ajutor, creștinul dovedește iubirea lui pentru Dumnezeu și pentru semenii săi. S-ar putea să-și piardă viața în serviciu; dar când Hristos vine să-și adune pietrele Sale prețioase și să le ia la Sine, el o va găsi iarăși.

Fraților și surorilor, nu cheltuiți o mare cantitate de timp și de bani pe voi înșivă, de dragul aparenței. Cei care fac aceasta sunt obligați să lase nefăcute multe lucruri care ar fi mângâiat pe alții, trimițând o înviorare caldă spiritelor lor obosite. Noi toți avem nevoie să învățăm cum să folosim cu credincioșie prilejurile care adesea ne vin pentru a aduce lumină și nădejde în viața altora. Cum putem noi folosi aceste prilejuri dacă gândurile sunt concentrate la noi înșine? Cel care are gândurile concentrate la sine pierde nenumărate prilejuri de a face ceea ce ar fi adus binecuvântarea pentru sine și pentru alții. E datoria servului lui Hristos, ca în orice împrejurare să se întrebe pe sine: ce pot face pentru a ajuta altora? După ce a făcut ce a putut mai bine, el trebuie să lase urmările pe seama lui Dumnezeu.

-57-

Dumnezeu a prevăzut pentru oricine o plăcere de care poate să se bucure și bogat și sărac la fel — plăcerea găsită în cultivarea curăției în gândire și în fapte neegoiste, plăcerea care vine pe urma rostirii de cuvinte de simpatie și din săvârșirea de fapte de amabilitate. De la aceia care săvârșesc un atare serviciu, lumina lui Hristos strălucește pentru a face luminoase vieți întunecate de multe necazuri.

Vă poate veni ispita de a vă investi banii în pământ. Poate copii voștri vă vor sfătui să faceți lucrul acesta. Dar nu puteți arăta o cale mai bună? Nu v-au fost încredințați banii pentru a fi negustoriți înțelepțește, și puși cu dobândă, ca atunci când va veni Domnul vostru, El să găsească talanții dublați? Nu puteți vedea că El dorește ca voi să folosiți mijloacele voastre pentru a ajuta la construirea de case de adunare și la înființarea de sanatorii?

Avem nevoie acum să prețuim suflete mai mult decât banii. Dacă cunoașteți o lucrare mai presus de lumea aceasta decât lucrarea de salvare de suflete, o lucrare care va aduce câștiguri mai bune pentru investirea de mijloace, n-ați vrea să ne-o spuneți și nouă, ca să-i măsurăm valoarea?

Mă tem că mulți dintre ai noștri nu-și dau seama de importanța lucrării lui Dumnezeu. Cineva căruia i-am scris solicitându-i banii a răspuns astfel: “Am primit scrisoarea dvs. prin care mă rugați să vă împrumut ceva bani. Dar era o bucată de pământ pe care copiii mei credeau că e bine să o cumpăr, și mi-am investit economiile în acest pământ”. Cât de mult mai bine ar fi fost ca acest frate să-și fi investit banii în înființarea de sanatorii, în care se dă mărturie pentru adevărul prezent, sau în școli, care vor procura tineretului nostru cele mai bune influențe, și în care ei pot fi educați să devină misionari pentru Dumnezeu.

-58-

Fraților și surorilor, investiți-vă mijloacele în înființarea de misiuni creștine, din care lumina adevărului să strălucească atrăgând suflete la Dumnezeu. Un suflet, cu adevărat convertit, devenind misionar pentru Dumnezeu, va câștiga alte suflete la Mântuitorul.

Dumnezeu Însuși a trasat planuri pentru înaintarea lucrării Sale și El a dotat poporul Său cu un surplus de mijloace pentru ca atunci când cere ajutor, ei să poată răspunde zicând: “Doamne, polul Tău a mai a dus alți poli”.

Dacă aceia cărora le-au fost încredințați banii lui Dumnezeu vor fi credincioși în a aduce mijloacele împrumutate lor în tezaurul Domnului, lucrarea Lui ar face progres rapid. Multe suflete vor fi câștigate pentru cauza adevărului, și ziua venirii lui Hristos ar fi grăbită. Bărbați și femei trebuie să fie aduși sub influența unor lucrători sinceri, zeloși cu toată inima, care lucrează pentru suflete ca unii care au să dea socoteală. Toți cei care sunt botezați cu o măsură a spiritului apostolic vor fi constrânși să devină misionari ai lui Dumnezeu. Dacă ar fi sinceri, tari în credință, dacă nu vor vinde pe Domnul lor pentru câștig, ci pururea vor recunoaște supremația și conducerea divină, Dumnezeu va pregăti calea dinaintea lor, și îi va binecuvânta în mare măsură. El îi va ajuta să reprezinte bunăstarea, iubirea și îndurarea Lui. Și slava Domnului va fi coada armiei lor. Va fi o bucurie în curțile cerești și bucurie curată, bucurie cerească, va umple inima lucrătorilor. Pentru a salva suflete care pier, ei vor fi gata să cheltuiască și să fie cheltuiți și inima lor va fi plină de iubire și de recunoștință. Conștiența prezenței lui Dumnezeu va purifica și înnobila experiența lor, îmbogățindu-i și întărindu-i. Harul lui Dumnezeu va fi descoperit în lucrarea lor, în cuceririle realizate în câștigarea de suflete la Hristos.

Share this post:

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment