Rezultatul neglijenței de a lucra
Comparativ, puțină lucrare misionară se face, dar care este rezultatul? Adevărurile pe care le-a dat Hristos nu sunt învățate. Mulți din poporul lui Dumnezeu nu cresc în har. Mulți sunt într-o stare sufletească neplăcută, de nemulțumire. Aceia care nu-i ajută pe alții să vadă însemnătatea adevărului pentru timpul de față trebuie să se simtă nemulțumiți cu ei înșiși. Satana se folosește de această latură a experienței lor și-i mână la critică și căutare de greșeli. Dacă ei ar fi sârguincios angajați în cunoașterea și împlinirea voinței lui Dumnezeu, ar simți o așa povară pentru sufletele care pier, o așa frământare sufletească, încât n-ar putea fi opriți de a împlini însărcinarea: “Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. (Marcu 16, 15.)
-40-
Un apel pentru efort deosebit
Domnul cheamă pe poporul Său să se trezească din somn. Sfârșitul tuturor lucrurilor e aproape. Când cei care cunosc adevărul vor fi împreună lucrători cu Dumnezeu, se vor da pe față roadele neprihănirii. Prin descoperirea iubirii lui Dumnezeu în efort misionar, mulți vor fi treziți pentru a vedea păcătoșenia propriului lor fel de purtare. Ei vor vedea că, în trecut, egoismul lor i-a descalificat de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Manifestarea iubirii lui Dumnezeu, așa cum e văzută în slujirea neegoistă pentru alții, va fi mijlocul de a conduce multe suflete să creadă Cuvântul lui Dumnezeu exact cum e scris.
Dumnezeu dorește să-l reînvioreze pe poporul Său prin darul Duhului Sfânt, botezându-i din nou în iubirea Lui. Nu e nevoie de lipsa Duhului Sfânt în biserică. După înălțarea lui Hristos, Duhul Sfânt a venit asupra ucenicilor care așteptau, se rugau și credeau, cu o plinătate și o putere care au mișcat fiecare inimă. În viitor, pământul trebuie să fie luminat cu slava lui Dumnezeu. O influență sfântă urmează să pornească în lume de la aceia care sunt sfințiți prin adevăr. Pământul urmează să fie încercuit cu o atmosferă de har. Duhul Sfânt urmează să lucreze asupra inimilor omenești, luând lucrurile lui Dumnezeu și arătându-le oamenilor.
Familii misionare
Mult mai mut s-ar putea face pentru Hristos, dacă toți cei care au lumina adevărului ar practica adevărul. Sunt familii întregi care ar putea fi misionari, angajându-se în lucrare personală, muncind pentru Domnul cu mâini harnice și creiere active, inventând noi metode pentru succesul lucrării Sale. Există bărbați și femei zeloși, cu bun simț și cu inima caldă, care ar putea face mult pentru Hristos, dacă s-ar preda lui Dumnezeu, apropiindu-se de El și căutându-L cu toată inima.
-41-
Fraților și surorilor, luați parte activă la lucrarea de salvare de suflete. Lucrarea aceasta va da viață și vigoare puterilor intelectuale și spirituale. Lumina de la Hristos va străluci în minte. Mântuitorul va locui în inima voastră, și în lumina Lui veți vedea lumină.
Consacrați-vă cu totul lucrării lui Dumnezeu. El e tăria voastră și El va fi la dreapta voastră, ajutându-vă să împliniți planurile Lui pline de îndurare. Prin lucrare personală, căutați să-i influențați pe cei din jurul vostru. Faceți cunoștință cu ei. Predicarea nu va face lucrarea care necesită să fie făcută. Îngeri de la Dumnezeu vă însoțesc în locuințele celor pe care îi vizitați. Lucrarea aceasta nu se poate face prin delegație dată altuia. Banii împrumutați sau dați nu o pot săvârși. Predicile nu o vor face. Prin vizitarea oamenilor, prin vorbirea, rugăciunea și simpatizarea cu ei, veți câștiga inimi. Aceasta este lucrarea misionară de cel mai înalt grad pe care o puteți face. Pentru a o face, aveți nevoie de credință hotărâtă și stăruitoare, de răbdare neobosită și de o adâncă iubire pentru suflete.
Căutați să găsiți intrare la oamenii în vecinătatea cărora trăiți. Când le vorbiți despre adevăr, folosiți cuvinte de simpatie creștină. Aduceți-vă aminte că Domnul Isus este Maestrul lucrător. El udă sămânța semănată. El pune în mintea voastră cuvinte care vor mișca inimi. Așteptați-vă că Dumnezeu va susține pe lucrătorul consacrat, neegoist. Ascultare, credință copilărească, încrederea în Dumnezeu — acestea vor aduce pace și bucurie. Lucrați dezinteresat, iubitor, răbdător, pentru toți cei cu care veniți în contact. Nu dovediți nici o nerăbdare. Nu rostiți nici un cuvânt lipsit de bunătate. Lăsați ca iubirea lui Hristos să fie în inima voastră, legea bunătății pe buzele voastre.
-42-
E un mister că nu sunt sute la lucru acolo unde acum nu e decât unul. Universul ceresc e uimit de apatia, răceala și nepăsarea celor care mărturisesc a fi fii și fiice ale lui Dumnezeu. În adevăr, e o putere vie. Mergeți în credință să proclamați adevărul așa cum l-ați crezut. Lăsați ca aceia pentru care lucrați să vadă că pentru voi El este o realitate vie.
Dezvoltare prin serviciu
Aceia care își predau viața unei serviri creștine cunosc ce înseamnă adevărata fericire. Interesele și rugăciunile lor se întind dincolo de eul personal. Ei înșiși cresc atunci când caută să-i ajute pe alții. Ei se familiarizează cu cele mai mari planuri, cu cele mai înflăcărate acțiuni cutezătoare, și ce pot face ei decât să crească atunci când se așează în canalul divin al luminii și binecuvântării? Unii ca aceștia primesc înțelepciune din cer. Ei ajung să se identifice din ce în ce mai mult cu Hristos în toate planurile Lui. Nu e prilej pentru stagnare spirituală. Ambiția egoistă și slujirea de sine sunt mustrate prin contactul constant cu interesele absorbitoare, aspirațiile înălțătoare, care aparțin de activitățile înalte și sfinte.
-43-
Nevoia de efort zelos
În puterea Duhului, servii, delegați ai lui Hristos, trebuie să dea mărturie pentru Conducătorul lor. Dorul arzător al Mântuitorului pentru salvarea păcătoșilor trebuie să fie înscris pe toate strădaniile lor. Chemarea milostivă, adresată prima dată de Hristos, trebuie să fie reluată de voci omenești și făcută să răsune prin lumea întreagă: “Cine vrea să ia apa vieții fără plată”. (Apocalipsa 22, 17.) Biserica trebuie să zică: “Vino!” Fiecare putere din biserică trebuie să fie activ angajată de partea lui Hristos. Urmașii lui Hristos trebuie să se unească într-un efort puternic de a atrage atenția lumii la grabnica împlinire a profețiilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Necredința și spiritismul câștigă o puternică influență în lume. E cazul ca aceia cărora li s-a dat lumină să fie reci și necredincioși acum?
Suntem chiar la pragul timpului de necaz, și încurcături la care nici nu am visat ne stau în față. O putere de dedesubt îi mână pe oameni să se războiască contra cerului. Ființe omenești s-au aliat cu unelte satanice pentru a face fără valoarea Legea lui Dumnezeu. Locuitorii lumii devin repede asemenea locuitorilor lumii de pe vremea lui Noe, care au fost luați de potop, și asemenea locuitorilor Sodomei, care au fost mistuiți de foc din cer. Puterile lui Satana sunt la lucru pentru a ține mințile abătute de la realitățile veșnice. Vrăjmașul a aranjat lucrurile să corespundă propriilor sale scopuri. Afaceri lumești, sporturi, moda zilei, lucrurile acestea ocupă mintea bărbaților și a femeilor. Amuzamente și lectura fără folos ruinează judecata. Pe calea cea largă, care duce la ruină veșnică, înaintează o lungă procesiune. Lumea plină de silnicie, distracții și beție, convertește, biserica. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, e declarată a fi fără efect.
-44-
În timpul acesta, de nedreptate covârșitoare, o viață nouă, venind de la Izvorul întregii vieți, urmează să pună stăpânire pe aceia care au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor, iar ei să pornească și să proclame cu putere solia despre un Mântuitor crucificat și înviat. Ei trebuie să depună eforturi zeloase și neobosite de a salva suflete. Exemplul lor trebuie să fie de așa natură, încât să aibă o influență hotărâtă spre bine asupra celor din jurul lor. Ei trebuie să socotească totul ca o pierdere de dragul prețului nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul nostru.
Un interes zelos ar trebui să pună acum stăpânire pe noi. Energiile noastre, care dormitează, ar trebui să fie trezite la un efort neobosit. Lucrători consacrați ar trebui să meargă acum în câmp, pregătind calea Împăratului și câștigând victorii în locuri noi. Frate și soră, nu înseamnă nimic pentru tine faptul să știi că în fiecare zi suflete coboară în mormânt, neavertizate și nemântuite, necunoscătoare de nevoia lor de viață veșnică și de ispășirea făcută pentru ele de Mântuitorul? Nu înseamnă nimic pentru tine faptul că, în curând, lumea trebuie să dea ochii cu Iehova din cauza Legii Sale călcate? Îngerii cerești sunt uimiți că aceia care de atât de mulți ani au avut lumina n-au dus torța adevărului în locurile întunecate ale pământului.
Valoarea nemărginită a sacrificiului cerut pentru răscumpărarea noastră descoperă faptul că păcatul este un rău înspăimântător. Dumnezeu ar fi putut șterge această pată infectă de pe creațiune, înlăturând pe păcătos de pe fața pământului. Dar El “atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Atunci pentru ce nu suntem mai zeloși? De ce atât de mulți sunt inactivi? Pentru ce nu caută toți cei care mărturisesc că-L iubesc pe Dumnezeu să lumineze pe semenii și pe asociații lor, ca ei să nu mai neglijeze o mântuire atât de mare?
-45-
O lipsă de simpatie
Printre creștinii declarați de astăzi e o grozavă lipsă de simpatie, care ar trebui să fie simțită pentru sufletele nemântuite. Dacă inima noastră nu bate la unison cu inima lui Hristos, cum putem înțelege sfințenia și importanța lucrării la care suntem chemați de cuvintele: “Privegheați asupra sufletelor, ca unii care aveți să dați socoteală?” Vorbim despre misiuni creștine. Se aude sunetul glasurilor noastre; dar simțim noi dorul duios după suflete din inima lui Hristos?
Mântuitorul era un lucrător neobosit. El nu-și măsura munca cu orele. Timpul Lui, inima Lui, tăria Lui, erau consacrate lucrării pentru binele omenirii. Zile întregi erau devotate lucrului și nopți întregi erau petrecute în rugăciune, ca să poată fi întărit spre a face față vrăjmașului viclean în toată lucrarea lui înșelătoare, și fortificat pentru a face lucrarea Sa de a înălța și reface omenirea.
Omul care-L iubește pe Dumnezeu nu-și măsoară lucrarea după sistemul celor opt ore. El lucrează în toate orele și niciodată nu e liber. Când are prilejul, face binele. Pretutindeni, în toate timpurile și în toate locurile, el găsește prilej de a lucra pentru Dumnezeu. El duce mireasma cu sine, oriunde merge. O atmosferă sănătoasă înconjoară sufletul lui. Frumusețea vieții lui bine ordonate și conversația lui evlavioasă inspiră în alții credință, nădejde și curaj.
Ne trebuie misionari din inimă. Eforturi spasmodice vor face puțin bine. Trebuie să câștigăm atenția. Trebuie să fim profund zeloși.
Prin luptă ofensivă în mijlocul împotrivirii, pericolului, pierderii și suferinței omenești, lucrarea de salvare de suflete trebuie continuată. Într-o anumită bătălie, când unul din regimentele forței care ataca era împins înapoi de oștile inamicului, steagul din frunte a rămas pe locul lui în timp ce trupele se retrăgeau. Căpitanul a strigat la el să aducă steagul înapoi, dar răspunsul a fost: “Aduceți oamenii la steag!” Aceasta e lucrarea care revine fiecărui purtător credincios de steag — să aducă oamenii la steag. Domnul cere zel. Noi toți știm că păcatul multora care mărturisesc a fi creștini este faptul că le lipsește curajul și energia de a se aduce pe ei și pe cei legați de ei la steag.
-46-
Din toate țările răsună strigătul macedonean: “Treci și ajută-ne!” Dumnezeu a deschis câmpuri înaintea noastră, și dacă instrumentele omenești ar conlucra cu instrumentele dumnezeiești, multe, multe suflete ar fi câștigate la adevăr. Dar poporul care mărturisește că e al Domnului a dormit în ce privește lucrarea rânduită lui și în multe locuri ea rămâne comparativ neatinsă. Dumnezeu a trimis solie după solie pentru a trezi pe poporul nostru pentru a face ceva și pentru a o face acum. Dar la chemarea: “Pe cine să trimit?” Puțini au fost cei care au răspuns: “Iată-mă trimite-mă!” (Isaia 6, 8.)
Când reproșul de indolență și lenevie va fi șters de deasupra bisericii, Spiritul Domnului Se va manifesta în chip milostiv. Puterea dumnezeiască se va da pe față. Biserica va vedea lucrarea providențială a Domnului oștirilor. Lumina adevărului va străluci în raze clare și puternice și, ca și pe vremea apostolilor, multe suflete se vor întoarce de la rătăcire la adevăr. Pământul va fi luminat de slava Domnului.
Îngeri cerești au tot așteptat de multă vreme după instrumente omenești — membrii bisericii — ca să conlucreze cu ei în marea lucrare care trebuie să fie făcută. Ei vă așteaptă. Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfințită va fi recrutată și pusă la lucru ca un instrument al puterii divine.
-47-
În același timp, va fi o putere care lucrează în subteran. În timp ce agenți ai harului lui Dumnezeu lucrează prin ființe omenești consacrate, Satana pune agenții săi la lucru, punând la tribut pe toți cei care se lasă sub controlul lui. Vor fi mulți domni și mulți dumnezei. Se va auzi strigătul: “Iată, aici e Hristos” și “Iată, acolo este Hristos”. Adânca uneltire a lui Satana se va da pretutindeni pe față, cu scopul de a abate atenția bărbaților și a femeilor de la datoria prezentă. Vor fi semne și minuni. Dar ochiul credinței va discerne în toate aceste manifestări semne ale mărețului și grozavului viitor și ale triumfului care-l așteaptă pe poporul lui Dumnezeu.
Lucrați, o, lucrați, având veșnicia în vedere! Păstrați în minte gândul că fiecare putere trebuie sfințită. O mare lucrarea trebuie să fie făcută. De pe buze neprefăcute să se înalțe rugăciunea: “Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi fața Lui, ca să se cunoască pe pământ calea Ta, și printre toate neamurile mântuirea Ta!” (Psalmii 67, 1-2.)
Aceia care își dau seama, chiar și numai într-o măsură restrânsă, ce înseamnă mântuirea pentru ei și pentru semenii lor, vor umbla în credință, și vor înțelege într-o oarecare măsură nemărginitele nevoi ale omenirii. Inima lor va fi mișcată de milă când văd lipsa larg răspândită din lumea noastră — lipsa mulțimilor care suferă în ce privește hrana și îmbrăcămintea și lipsa morală a miilor care sunt sub umbra unui teribil destin, în comparație cu care suferința fizică se pierde în neînsemnătate.
-48-
Membrii bisericii să rețină că doar faptul că numele lor sunt scrise în registrele bisericii nu-i va salva. Ei trebuie să se dovedească aprobați de Dumnezeu, lucrători care n-au de ce să le fie rușine. Zi de zi, ei trebuie să-și formeze caracterul în acord cu îndrumările lui Hristos. Ei trebuie să rămână în El fără încetare, exercitând credința în El. În felul acesta, ei vor crește la statură deplină de bărbați și femei în Hristos — creștini sănătoși, voioși și recunoscători, conduși de Dumnezeu la o lumină din ce în ce mai clară. Dacă aceasta nu este experiența lor, ei vor fi printre aceia ale căror glasuri se vor înălța într-o zi cu jalnica plângere: “Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit, și sufletul meu nu e mântuit! Pentru ce nu am alergat eu la Cetățuie pentru adăpost? Pentru ce am glumit cu mântuirea sufletului meu și am lucrat contra Duhului harului?”
“Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în graba mare!” (Țefania 1, 14.) Să ne încălțăm cu încălțămintea Evangheliei, gata de a porni într-o clipă de la înștiințare. Fiecare oră, fiecare minut sunt scumpe. Nu avem timp de petrecut în mulțumire de noi înșine. De jur împrejurul nostru, sunt suflete care pier în păcat. În fiecare zi e ceva de făcut pentru Domnul și Învățătorul nostru. În fiecare zi noi trebuie să îndreptăm suflete la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
“De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nici nu vă gândiți”. (Matei 24, 44.) Mergeți la odihna voastră noaptea cu fiecare păcat mărturisit. Așa făceam noi când, în 1844, așteptam să-L întâlnim pe Domnul. Și acum evenimentul acesta mare e mai aproape decât atunci când am crezut de întâia dată. Fiți și voi gata, seara, dimineața și la amiază, pentru ca atunci când se va auzi strigarea: “Iată Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare!” voi, chiar dacă v-ați trezi din somn, să ieșiți și să-L întâmpinați cu candelele voastre îngrijite și aprinse.