Continuare.
-79-
(Isaia 35.)
Pustietatea n-are nici slavă, nici strălucire, și toată onoarea pentru transformarea săvârșită trebuie să fie adusă Domnului. Această mare lucrare este de la Dumnezeu. De aceea nu-i proslăviți pe oamenii care sunt sub influența specială a puterii Lui. Proslăviți-l pe Dumnezeu și El va continua lucrarea.
Domnul are o lucrare specială, pe care poporul Său să o facă în vremea aceasta. El zice: “Întăriți mâinile slăbănogite și genunchii care se clatină”. Aceasta este însăși lucrarea la care apostolul Pavel îndeamnă comunitățile. “Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți”; El zice: “Croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toții și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea.” (Evrei 12, 12-15.)
-80-
Mă rog acum, ca niciodată mai înainte, ca atât pastorii, cât și membrii comunității să vină în ajutorul Domnului împotriva puternicelor forțe ale întunericului. Studiați cu rugăciune capitolul al șaptesprezecelea din Ioan. Capitolul acesta nu trebuie să fie doar citit iarăși și iarăși; adevărurile lui trebuie să fie mâncate și asimilate. Pentru ei se ruga Hristos: “Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una, — Eu în ei, și Tu în Mine; — pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17, 19-23.)
Să rămână oare totdeauna neglijate cuvintele acestea care au o atât de minunată importanță pentru noi? Dumnezeu îi cheamă pe toți aceia care mărturisesc a fi copiii Lui să studieze aceste cuvinte, să le mănânce și să le trăiască. El îi invită să caute unirea și iubirea, căci altfel sfeșnicul va fi mutat din locul lui.
-81-
O avertizare neglijată
St. Helena, California,
noiembrie, 1901
“Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta.” (Deuteronom 11, 26-28.)
“Dacă veți asculta de poruncile Mele, pe care vi le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, și dacă-L veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va da țării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei strânge grâul, mustul și untdelemnul; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite, și vei mânca și te vei sătura. Vedeți să nu vi se amăgească inima și să vă abateți, ca să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie înaintea voastră; ar închide cerurile, și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele, și ați pieri curând din țara aceea bună pe care v-o dă Domnul.” (Deuteronom 11, 13-17.)
“Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. Și atunci zilele voastre și zilele copiilor voștri, în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că le-o va da, vor fi tot atât de multe, cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului.” (Deuteronom 11, 18-21.)
-82-
Dacă adventiștii de ziua a șaptea ar fi umblat pe calea Domnului, refuzând să îngăduie intereselor egoiste să-i stăpânească, Domnul i-ar fi binecuvântat foarte mult. Aceia care au rămas în Battle Creek, contrar voinței Domnului, au pierdut experiența valoroasă și cunoștința spirituală pe care ar fi putut să o câștige prin ascultare. Mulți dintre ei au pierdut dreptul la favoarea lui Dumnezeu. Inima lucrării a ajuns să fie suprapopulată. De multă vreme s-a dat avertizarea, dar n-a fost ascultată. Motivul acestei neascultări e faptul că inima și mintea multora din Battle Creek nu se află sub influența Duhului Sfânt. Ei nu-și dau seama cât de mult lucru e de făcut. Ei dorm.
Atunci când adventiștii de ziua a șaptea se mută în orașe unde se găsește o comunitate mare de credincioși, ei nu sunt la locul lor, iar spiritualitatea lor devine mai slabă și tot mai slabă. Copiii lor sunt expuși la multe ispite. Fratele meu și sora mea, în afară de cazul că sunteți absolut necesari pentru executarea lucrării într-un astfel de loc, ar fi mai înțelept pentru voi să mergeți undeva, unde adevărul nu a fost proclamat, și acolo să vă străduiți să dați dovadă de capacitatea voastră de a lucra pentru Domnul. Faceți eforturi serioase ca să treziți interesul pentru adevărul prezent. Lucrarea din casă în casă este plină de efect atunci când e condusă în mod creștinesc. Țineți adunări și căutați să le faceți interesante. Aduceți-vă aminte că aceasta cere ceva mai mult decât simpla predicare.
Mulți dintre cei care au trăit atât de mult timp în același loc își cheltuiesc timpul criticându-i pe aceia care lucrează după pilda lui Hristos pentru a-i convinge și converti pe păcătoși. Ei critică motivele și intențiile altora, ca și cum n-ar fi cu putință ca altcineva să facă în chip neegoist lucrarea pe care ei înșiși nu o fac. Ei sunt pietre de poticnire. Dacă ar merge acolo unde nu există credincioși și ar lucra la câștigarea de suflete pentru Hristos, ar fi în curând atât de ocupați cu proclamarea adevărului și ajutorarea celor suferinzi, încât n-ar avea timp să disece caracterul altora, n-ar avea timp pentru bănuieli rele și pentru a face cunoscute apoi rezultatele presupusei lor istețimi de a vedea dincolo de suprafață.
-83-
Aceia care au trăit atât de mult timp în locuri unde sunt comunități mari de credincioși trebuie să meargă în câmp pentru a semăna și a recolta pentru Domnul. Ei vor uita de sine în dorința de a salva suflete. Ei vor vedea că este atât de mult lucru de făcut, atât de mulți semeni de ajutat, încât nu vor avea timp să caute greșeli la alții. Ei nu vor avea timp să lucreze pe partea negativă.
Aducerea atât de multor credincioși într-un singur loc, tinde să încurajeze bănuielile și vorbirile de rău. Mulți ajung să fie absorbiți de căutarea și ascultarea de rele. Ei uită cât de mare e păcatul pe care-l săvârșesc. Ei uită că vorbele pe care le rostesc nu mai pot fi retrase și că, prin bănuielile lor, seamănă semințe care vor răsări și vor aduce o recoltă de rele. Cât de mare e recolta aceasta nimeni nu va ști până în ziua cea mare de pe urmă, când fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă vor fi aduse la judecată.
Cuvintele necugetate și lipsite de amabilitate, care sunt rostite, cresc de fiecare dată când sunt repetate. Unul și altul adaugă un cuvânt, până când zvonul mincinos ia proporții mari. Se face o mare nedreptate. Prin bănuielile și judecățile lor nedrepte, purtătorii de zvonuri dăunează propriei lor vieți și seamănă în comunitate semințele discordiei. Dacă ar putea să vadă lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, ei și-ar schimba atitudinea. Și-ar da seama cât au neglijat lucrarea pe care El le-o dăduse să o facă, atunci când au găsit greșeli la frații și surorile lor.
Timpul cheltuit în criticarea motivelor și faptelor servilor lui Hristos s-ar folosi mai bine în rugăciune. Adesea, dacă aceia care găsesc greșeli ar ști adevărul cu privire la cei cărora le găsesc greșeli, ar avea o părere cu totul deosebită despre ei. Mult mai bine ar fi dacă, în loc de a-i critica și condamna pe alții, fiecare ar zice: “Trebuie să mă ocup de propria mea mântuire. Dacă conlucrez cu Acela care dorește să-mi salveze sufletul, trebuie să mă supraveghez cu multă băgare de seamă. Trebuie să smulg orice rău din propria mea viață. Trebuie să devin o făptură nouă în Isus Hristos. Trebuie să biruiesc orice greșeală. Atunci, în loc de a-i slăbi pe cei care se luptă împotriva răului, pot să-i întăresc prin cuvinte de încurajare.”
-84-
Aceia care au folosit talantul vorbirii pentru a-i descuraja și amărî pe servii lui Dumnezeu, care se străduiesc să facă să înainteze lucrarea Lui, plănuind și lucrând ca să facă față împotrivirilor, să-L roage pe Dumnezeu să-i ierte pentru pagubele pe care le-au pricinuit lucrării Lui, prin prejudecățile lor nelegiuite și prin cuvintele lor lipsite de amabilitate. Să se gândească la răul pe care l-au făcut prin răspândirea de zvonuri mincinoase, prin judecarea acelora pe care n-au dreptul să-i judece.
În Cuvântul lui Dumnezeu ni se dau îndrumări lămurite cu privire la calea pe care ar trebui s-o urmăm când gândim că un frate este greșit. Hristos zice: “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș”. Și iarăși Mântuitorul spune: “Dacă îți aduci darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ți darul.” (Matei 18, 15-17; 5, 23.24.)
“Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă, și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină niciodată.” (Psalmii 15.)
-85-
“Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7, 1-5.)
Procesul judecății este cuprinzător. Aduceți-vă aminte că în curând raportul vieții voastre va fi analizat înaintea lui Dumnezeu. Aduceți-vă la fel aminte că El a spus: “Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?” (Romani 2, 1-3.)
Aceia care au venit la Battle Creek când aveau de lucru în comunitatea pe care au părăsit-o, venind la Battle Creek, și-au pierdut spiritul misionar și discernământul spiritual. Acolo au venit în contact cu un fariseism, o îndreptățire de sine, care este totdeauna o cursă. Aceasta este o înfățișare a evlaviei lipsite de puterea ei.
-86-
Când puterea adevărului va fi simțită în inimă, când principiile adevărului vor fi aduse în viața de toate zilele, va avea loc o mare lucrare de reformă în comunitatea din Battle Creek. În curând, se vor împlini cuvintele: “Voi întoarce pe dos și voi răsturna”. Nu știu exact acum când se va realiza lucrul acesta; dar va veni timpul când va avea loc o împrăștiere din Battle Creek. Aceia care se mută la Battle Creek, fără să aibă o chemare de la Domnul, se vor muta de acolo.
Lucrătorii sârguincioși n-au timp să se ocupe de defectele altora. Ei privesc la Mântuitorul și, privind, ajung să fie schimbați după chipul Lui. El este Acela al cărui exemplu trebuie să-l urmăm în formarea caracterului nostru. În viața Lui pe pământ, El a dat pe față lămurit natura dumnezeiască. Noi ar trebui să ne străduim să fim desăvârșiți în sfera noastră, după cum El era desăvârșit în sfera Lui. Membrii comunității nu trebuie să rămână mai departe neinteresați de formarea unor caractere bune. Așezându-se sub influența modelatoare a Duhului Sfânt, ei trebuie să-și formeze caractere care sunt o reflectare a caracterului dumnezeiesc.
-87-
Rezultatul reformațiunii
St. Helena, California,
26 septembrie 1901.
Iubite frate Daniells,
Ieri dimineața am citit scrisoarea dumneavoastră, în care vă exprimați dorința arzătoare de a vedea că un puternic corp de lucrători e trimis în India și China, cum și în alte țări orientale. Noaptea trecută, mi-au fost date instrucțiuni cu privire la faptul că acum efortul nostru principal nu trebuie să fie făcut anume pentru China și alte țări asemănătoare cu China. Avem mai întâi de făcut o lucrare în patrie. Toate instituțiile noastre — sanatoriile, editurile și școlile noastre — trebuie să ajungă la un nivel mai înalt. Atunci, lucrătorii trimiși în câmpurile străine vor atinge un standard mai înalt. Ei vor fi mai sârguincioși, mai spirituali, și ostenelile lor vor fi mai rodnice.
Cu ani de zile mai înainte, Domnul mi-a dat îndrumări ca să se construiască clădiri în diferite locuri în America, Europa și în alte țări, pentru publicarea de literatură, care să cuprindă lumina adevărului prezent. El a dat îndrumarea ca să se facă orice efort pentru a se trimite lumii, prin presă, soliile de invitație și avertizare. La unii la care nu s-ar putea ajunge pe nici o altă cale, se va putea ajunge prin literatura noastră. Din cărțile și revistele noastre trebuie să țâșnească raze puternice de lumină pentru luminarea lumii cu privire la adevărul prezent.
Lucrătorii care nu folosesc avantajele pe care le primesc prin relația cu cauza lui Dumnezeu n-ar trebui să fie aduși în instituțiile noastre de publicații. Și, de asemenea, n-ar trebui să se introducă în aceste instituții materiale cu un caracter față de care se pot ridica obiecțiuni, căci, făcând așa, adevărul sacru al lui Dumnezeu este așezat pe aceeași treaptă cu lucrurile de rând. Și apoi, când se primește lucru din afară, este nevoie de un număr mai mare de lucrători. Aceasta aduce după sine griji și încurcături.
-88-
Mi-a fost arătat că se fac greșeli în casele noastre de editură. Mereu se sporește numărul mașinilor costisitoare pentru executarea de comenzi comerciale. A fost introdusă o mare cantitate de comenzi care nu au nici o legătură cu lucrarea care trebuie să se facă în credință și iubire pentru mântuirea ființelor omenești. S-a folosit timp și talent pentru o categorie de lucrări care n-au adus nici o glorie lui Dumnezeu. Mult efort s-a cheltuit pentru lucruri care nu făceau nimic pentru a răspândi cunoașterea adevărului.
E timpul cel mai potrivit să se dea atenție acestei situații. Greșeala aceasta trebuie să fie corectată. Nu e înțelept să fie folosiți bani pentru a înființa întreprinderi care consumă, dar nu produc. Se spune că e nevoie de mai mult spațiu în casele de editură. Dar e suficient spațiu în ele și, când se va face lucrul cuvenit, se va vedea că e loc suficient.
În casele noastre de publicație, ar trebui să fie primit mult mai puțin lucru comercial și n-ar trebui să fie primit nici un rând din vreo lucrare ce conține sentimentele lui Satana. Introducerea unor astfel de lucruri distruge orice simț al sfințeniei instituției. Întreaga instituție e degradată. Atunci când lucrurile de rând sunt amestecate cu cele sfinte, există totdeauna primejdia ca să le fie îngăduit lucrurilor de rând să ia locul celor sacre.
Cum privește Domnul folosirea mașinilor de tipărit din instituțiile Sale pentru a tipări erorile vrăjmașului? Când se amestecă lucruri față de care se pot ridica obiecțiuni cu lucrurile sacre, ce vin de la mașinile de tipărit, binecuvântarea Lui nu se poate revărsa asupra lucrării săvârșite. Învățătorul divin a spus: “Ce ați câștigat prin introducerea acestui lucru din afară? V-a adus multă tulburare a spiritului; și a trebuit ca lucrătorii să se zorească și să se grăbească pentru a termina lucrarea la termenul fixat. Aceasta a pricinuit neînțelegere și ceartă. S-au spus cuvinte aspre, iar în instituție s-a adus un spirit neplăcut.
-89-
Câștigul financiar nici nu se compară cu paguba care a venit pe urma grabei și zorului, certei și iritației.” Domnul să-l ajute pe poporul Său să vadă că aceasta nu e înțelepciune și că mai mult se pierde decât se câștigă. Dacă s-ar fi adunat într-un singur loc mai puține mașini și mai puțini lucrători, în timp ce alte părți ale viei erau lipsite de înlesniri, dacă s-ar fi cheltuit mai mulți bani pentru a întemeia ateliere în diferite locuri, Dumnezeu ar fi fost mult mai mulțumit. N-a fost o ambiție sfântă aceea care a mânat la investirea de sume de bani atât de mari într-un singur loc. E o greșeală ca frații noștri să folosească atât de multe mașini de tipărit numai pentru a tipări material lumesc. Ne apropiem cu grabă de sfârșit. Lucrarea noastră trebuie să fie aceea de a tipări și a difuza cărți și reviste care conțin adevărul pentru timpul prezent.
Se dă pe față o izbitoare neglijare a îndemnurilor și avertizărilor ce au fost date din timp în timp. Când are loc o căutare a Domnului și mărturisirea păcatelor, când are loc reforma necesară, se vor da pe față zel și stăruință pentru a da înapoi ce s-a reținut. Domnul Își va manifesta iubirea iertătoare și vor veni mijloace pentru a șterge datoriile care zac asupra instituțiilor noastre.