Stăpânire de sine și credincioșie.
Nu avem dreptul să supraîmpovărăm nici puterile mintale, nici pe cele fizice, așa ca să ne irităm repede și să fim împinși să spunem cuvinte care Îl dezonorează pe Dumnezeu. Domnul dorește ca noi să fim mereu calmi și stăpâni pe noi înșine. Orice ar face alții, noi trebuie să-L reprezentăm pe Domnul Hristos, făcând ceea ce El ar face în împrejurări asemănătoare.
Cel care este într-un post de răspundere are de luat zilnic hotărâri de care depind rezultate de mare însemnătate. Adesea, el trebuie să cugete repede, și lucrul acesta poate fi făcut cu succes numai de către aceia care practică o strictă temperanță. Mintea se întărește ca urmare a tratării corecte a forțelor fizice și mintale. Dacă încordarea nu e prea mare, ea capătă o nouă vigoare cu fiecare efort.
Numai un creștin cu toată inima poate fi un adevărat gentleman.
Neglijența de a ne conforma în toate amănuntele cerințelor lui Dumnezeu înseamnă înfrângere și pagubă sigură pentru făcătorul de rele. Neținând calea Domnului, el Îl jefuiește pe Creatorul său de slujirea ce I se cuvine. Aceasta are urmări asupra propriei sale persoane — el nu mai primește harul acela, puterea aceea, forța aceea de caracter, care sunt privilegiul oricui se predă în totul lui Dumnezeu. Trăind despărțit de Domnul Hristos, el este expus la ispită. El face greșeli în lucrarea lui pentru Domnul. Nesincer față de principii în cele mici, el nu ajunge să facă voia lui Dumnezeu în lucrurile cele mai mari. El acționează pe baza principiilor cu care s-a obișnuit.
Dumnezeu nu Se poate uni cu aceia care trăiesc pentru a-și plăcea lor înșile, pentru a-și da lor locul cel dintâi. Aceia care fac aceasta vor sfârși prin a fi la coada tuturor. Păcatul care este aproape cel mai fără nădejde și cel mai de nevindecat este mândria opiniei personale, înfumurarea. Lucrul acesta stă în calea oricărei creșteri. Când un om are defecte de caracter, dar nu e în stare să vadă lucrul acesta, când e așa de plin de păreri înalte despre competența sa, încât nu-și poate vedea greșeala, cum poate fi curățit? “Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”. (Matei 9, 12.) Cum se mai poate dezvolta cineva când crede că umblarea lui e desăvârșită?
-200-
Atunci când cineva, despre care se presupune că e călăuzit și învățat de Dumnezeu, se abate din drum, datorită încrederii în propria sa capacitate, mulți îi urmează exemplul. Pașii lui greșiți pot avea ca rezultat ducerea în rătăcire a mii de persoane.
Luați aminte la parabola smochinului.
“Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’ ‘Doamne’, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă, dacă nu, îl vei tăia’”. (Luca 13, 6-9.)
“Dacă nu”. În cuvintele acestea e o lecție pentru toți aceia care sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu. Pomului care nu aducea roadă i s-a acordat un timp de probă. La fel Dumnezeu are o îndelungă răbdare cu poporul Său. Dar cu privire la aceia care au avut mari avantaje, care stau în locuri de înaltă și sfântă răspundere și nu aduc roade, El zice: “Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?”
Aceia care sunt legați de instituțiile ce servesc ca instrumente speciale ale Domnului să-și aducă aminte că El va cere roade de la via Sa. În raport cu binecuvântările date, va fi cerută și restituirea. Îngerii cerești au mers și au apelat în toate locurile unde s-au înființat instituții ale lui Dumnezeu. Necredincioșia în instituțiile acestea e un păcat mai mare decât ar fi în altă parte, deoarece are o influență mai mare de cum ar avea oriunde în altă parte. Necredincioșia, nedreptatea, necinstea, închiderea ochilor față de rele, toate acestea împiedică lumina pe care Dumnezeu dorește să o vadă că luminează de la instrumentele Sale.
-201-
Lumea este atentă, gata să critice cu agerime și severitate cuvintele voastre, purtarea voastră și tranzacțiile voastre comerciale. Fiecare persoană care îndeplinește o parte în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu este supravegheată și este cântărită în balanța discernământului omenesc. Impresii favorabile sau nefavorabile cu privire la religia biblică se fac fără încetare asupra minții acelora cu care voi aveți de a face.
Lumea privește să vadă ce roade aduc cei care pretind că sunt creștini. Ea are dreptul de a aștepta să vadă exercitându-se lepădare de sine și jertfire de sine din partea acelora care pretind a crede adevărul prezentat.
Au fost și vor mai fi printre lucrătorii noștri persoane care nu simt nevoia de Domnul Isus la fiecare pas. Ei cred că nu-și pot lua timp să se roage și să participe la serviciile divine. Ei au atât de mult de lucru, încât nu pot găsi timp pentru a-și păstra sufletele în iubirea lui Dumnezeu. Când așa stau lucrurile, Satana este pe teren pentru a crea închipuiri deșarte.
Lucrătorii care nu sunt harnici și credincioși fac un rău ce nu poate fi calculat. Ei dau altora o pildă. În fiecare instituție, sunt unii care fac serviciu voios și din toată inima; dar aluatul nu-i poate afecta și pe ei? Să rămână oare instituția fără exemple sincere de fidelitate creștină? Când oamenii care pretind că sunt reprezentanți ai lui Hristos dovedesc că sunt neconvertiți, că au caractere grosolane, egoiste și murdare, ar trebui să fie separați de lucrare.
-202-
Lucrătorii trebuie să-și dea seama de sfințenia încrederii cu care i-a onorat Domnul. Motive impulsive și acțiuni capricioase trebuie să fie lăsate la o parte. Aceia care nu pot face deosebire între cele sfinte și cele de rând nu sunt administratori de încredere ai unor răspunderi înalte. Când vor fi ispitiți, ei vor trăda încrederea care li s-a acordat. Aceia care nu apreciază privilegiile și ocaziile unei legături cu lucrarea lui Dumnezeu nu vor sta tari atunci când vrăjmașul va prezenta viclenele Lui ispite. Ei pot fi ușor abătuți prin proiecte ambițioase și egoiste. Dacă, după ce le-a fost prezentată lumina, ei încă nu sunt în stare să distingă binele de rău, cu cât mai repede vor fi dezlegați de instituție, cu atât mai curat și mai înălțat va fi caracterul lucrării.
În oricare dintre instituțiile Domnului, n-ar trebui să fie îngăduit nimeni dintre aceia care, în timp de criză, nu-și dau seama că instituțiile Lui sunt sacre. Dacă unii lucrători n-au plăcere de adevăr, dacă legătura lor cu instituția nu-i face mai buni, nu le aduce plăcere pentru adevăr, atunci, după examinare îndestulătoare, să fie îndepărtați din lucrare, deoarece lipsa de religiozitate și necredința lor îi influențează și pe alții. Prin ei lucrează îngerii răi pentru a duce în rătăcire pe cei aduși ca ucenici. Ca ucenici, ar trebui să alegeți tineri promițători, care Îl iubesc pe Dumnezeu. Dar, dacă îi puneți la un loc cu cei care nu Îl iubesc pe Dumnezeu, ei sunt într-o primejdie continuă din cauza influenței lipsite de religiozitate. Cei cu inima împărțită și lumești, cei care sunt obișnuiți să bârfească, cei care se ocupă de greșelile altora, în timp ce le neglijează pe ale lor proprii, aceia ar trebui să fie îndepărtați din lucrare.
-203-
Primejdia cititului nepotrivit
Când văd primejdia care amenință tineretul de pe urma cititului nepotrivit, nu mă pot abține să nu prezint și mai departe avertismentele pe care le-am primit cu privire la acest mare rău.
Răul pe care îl suferă lucrătorii de pe urma faptului că umblă cu lucruri de un caracter condamnabil este prea puțin înțeles. Atenția lor este prinsă și interesul lor trezit de subiectul de care se ocupă. Cuvintele se imprimă în memorie. Se sugerează idei. Aproape pe neștiute, cititorul este influențat de spiritul scriitorului, iar asupra minții și asupra caracterului se imprimă o tendință spre rău. Sunt persoane care au puțină credință și puțină putere de a se stăpâni și e greu pentru ele să alunge gândurile sugerate de o astfel de literatură.
Mai înainte de a primi adevărul prezent, unii și-au format obiceiul de a citi romane. Unindu-se cu biserica, ei au făcut un efort de a birui obiceiul acesta. A așeza în fața acestora o lectură asemănătoare cu aceea pe care ei au părăsit-o e ca și cum i-am oferi bețivului băuturi îmbătătoare. Cedând ispitelor care le stau mereu în față, ei vor pierde în curând gustul pentru o lectură serioasă. Ei nu sunt interesați în studiul Bibliei. Puterea lor morală slăbește. Păcatul apare mai puțin respingător. Se dă pe față o necredincioșie ce sporește, o tot mai mare neplăcere pentru datoriile practice ale vieții. Mintea, ajungând pervertită, e gata să apuce orice lectură cu caracter stimulant. În felul acesta, se deschide calea prin care Satana poate aduce sufletul pe deplin sub stăpânirea lui.
Chiar lucrări care nu duc așa de categoric în rătăcire și nu strică atât de mult trebuie totuși să fie evitate, dacă produc dezgust pentru studierea Bibliei. Cuvântul acesta este mana adevărată. Ar trebui ca toți să reprime dorința după o lectură care nu constituie hrană pentru minte. Voi nu puteți face lucrarea lui Dumnezeu cu o clară putere de percepere, atâta vreme cât mintea vă este ocupată cu acest fel de lectură. Cei care sunt în slujba lui Dumnezeu n-ar trebui să cheltuiască nici timp, nici bani pentru o lectură ușoară. Ce are a face pleava cu grâul?
-204-
Nu e timpul pentru angajarea în amuzamente triviale, în împlinirea poftelor egoiste. E timpul să vă ocupați cu gânduri serioase. Și voi nu puteți să vă ocupați de viața plină de lepădare și jertfire de sine a Mântuitorului lumii și în același timp să găsiți plăcere într-o nebunească pierdere a timpului cu glume, bufonerii și lingușeli. Aveți cea mai mare nevoie de o experiență practică în viața de creștin. Aveți nevoie să vă formați mintea pentru lucrarea lui Dumnezeu. Felul vieții religioase este în mare măsură determinat de cărțile pe care le citiți în clipele voastre libere.
Dacă vă plac Scripturile și le cercetați ori de câte ori aveți prilejul, pentru a ajunge să intrați în posesia bogatelor lor comori, atunci puteți avea siguranța că Isus vă atrage la Sine.
“Luați seama, ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în el locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El”. (Coloseni 2, 8-10.)
Noi nu putem fi cu totul în Hristos și totuși să fim gata să apucăm lucrurile acelea care vin de la așa-zișii oameni mari ai pământului și să așezăm înțelepciunea lor mai presus de înțelepciunea celui mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea. A căuta știință la asemenea izvoare este reprezentat în Cuvânt ca a căuta să bei din fântâni crăpate, care nu țin apă.
-205-
Faceți din adevărul lui Dumnezeu subiectul contemplării și meditației. Citiți Biblia și priviți-o ca fiind glasul lui Dumnezeu care vă vorbește direct. Atunci veți găsi inspirație și acea înțelepciune divină.
Deseori, îngrămădirea de multe cărți pentru studiu interpune între Dumnezeu și om o masă de cunoștințe care slăbesc mintea și o fac incapabilă să asimileze ceea ce a primit mai înainte. Mintea ajunge dispeptică. E nevoie de înțelepciune, ca omul să poată alege bine între atât de mulți autori și Cuvântul vieții, ca să poată să mănânce carnea și să bea sângele Fiului lui Dumnezeu.
Frații mei, lăsați apele câmpiilor și veniți la apele curate ale Libanului. Niciodată nu puteți umbla în lumina lui Dumnezeu, atâta timp cât îngrămădiți în minte o masă de materiale pe care nu o puteți digera. E timpul să ne hotărâm să avem ajutorul cerului și să îngăduim minții să fie impresionată de Cuvântul lui Dumnezeu. Să închidem ușa în fața unei lecturi atât de vaste. Să ne rugăm mai mult și să mâncăm cuvintele vieții. Dacă nu are loc o lucrare mai profundă a harului asupra minții și a inimii, noi nu vom putea vedea fața lui Dumnezeu.
-206-
Evitați intrarea în datorii
Dumnezeu nu dorește ca lucrarea Sa să fie mereu în încurcături financiare de pe urma datoriilor. Când pare că e de dorit adăugarea de noi clădiri sau alte facilități unei instituții, feriți-vă de a depăși posibilitățile voastre financiare. Mai bine să se amâne îmbunătățirile până când Providența va deschide calea ca ele să fie făcute fără a contracta datorii grele și a trebui să se plătească dobânzi.
Casele de editură au fost făcute locuri de depuneri pentru poporul nostru și în felul acesta ele au avut posibilitatea de a procura mijloace pentru sprijinirea unor ramuri de lucrare în diferite câmpuri și au ajutat la realizarea altor lucrări. Lucrul acesta e bun. În direcția aceasta nu s-a făcut prea mult. Domnul vede totul. Dar, potrivit cu lumina ce mi-a fost dată, trebuie să se depună orice efort pentru a ne păstra liberi de datorii.
Lucrarea de editură a fost întemeiată pe tăgăduire de sine și ar trebui să fie condusă pe baza unor principii de strictă economie. Problemei financiare i se poate face față dacă, atunci când e o lipsă de mijloace, lucrătorii vor consimți la o reducere de salarii. Acesta a fost principiul pe care Domnul mi-a arătat că trebuie să-l introducem în instituțiile noastre. Când banii sunt puțini, noi ar trebui să fim dispuși a ne restrânge nevoile.
Să se acorde publicațiilor aprecierea cuvenită și apoi toți cei din casele noastre de editură să caute să economisească, pe orice cale cu putință, chiar dacă în felul acesta se pricinuiesc destul de multe inconveniente. Luați seama la cheltuielile mărunte. Astupați fiecare crăpătură. Pierderile mici sunt cele care, în cele din urmă, au un cuvânt greu de spus. Adunați firimiturile, nimic să nu se piardă. Nu irosiți minutele cu vorbirea; minutele irosite ciuntesc orele. Hărnicia stăruitoare, lucrând în credință, va fi totdeauna încununată de succes.
Unii consideră că nu e demn pentru ei să se îngrijească de lucrurile mărunte. Ei cred că aceasta e o dovadă de îngustime de minte și de un spirit de zgârcenie. Dar spărturile mici au scufundat multe corăbii. Nimic ce ar servi scopurilor cuiva nu ar trebui să fie îngăduit să producă risipă. Lipsa de economie va atrage fără îndoială datorii asupra instituțiilor. Chiar dacă s-ar primi mulți bani, ei vor fi pierduți în micile risipe ale fiecărei ramuri de lucrare. Economia nu e avariție.
-207-
Fiecare bărbat și fiecare femeie care lucrează în cadrul casei de editură trebuie să fie o santinelă credincioasă, veghind ca nimic să nu se irosească. Toți să fie atenți la presupusele nevoi care cer o cheltuială de mijloace. Unii oameni trăiesc mai bine cu patru sute de dolari pe an decât alții cu opt sute. La fel și cu instituțiile; unele persoane le pot administra cu mult mai puțin capital decât alții. Dumnezeu dorește ca toți lucrătorii să practice economia și în mod deosebit să fie contabili credincioși.
Fiecare lucrător din instituțiile noastre ar trebui să primească o recompensă dreaptă. Dacă lucrătorii primesc salarii corespunzătoare, ei au satisfacția de a face daruri lucrării. Nu e drept ca unii să primească o sumă mare, iar alții, care fac o lucrare esențială și credincioasă, să primească foarte puțin.
Totuși, sunt cazuri când trebuie să se facă o deosebire. Sunt oameni în casele de editură care poartă răspunderi grele și a căror lucrare e de mare valoare pentru instituție. În multe alte poziții ei ar avea griji mult mai puține și, financiar, un profit mult mai mare. Toți pot vedea injustețea faptului că nu se plătesc unor asemenea oameni salarii mai mari decât cele plătite simplilor lucrători manuali.
Dacă o femeie e rânduită de Domnul să facă o anumită lucrare, munca ei ar trebui să fie apreciată după valoarea ei. Unii poate socotesc că e un plan bun acela de a îngădui ca unele persoane să-și consacre timpul și munca lucrării fără să fie plătite pentru aceasta. Dar Dumnezeu nu aprobă astfel de aranjamente.
-208-
Când e nevoie de lepădare de sine datorită lipsei de mijloace, povara nu trebuie să cadă în totul numai asupra câtorva persoane. Toți să se unească la sacrificiu.
Domnul dorește ca aceia cărora li s-au încredințat bunurile Sale să dovedească bunătate și dărnicie, nu zgârcenie. Ei să nu caute să stoarcă orice centimă, prin felul cum îi tratează pe alții. Dumnezeu privește cu dispreț la asemenea metode.
Lucrătorii ar trebui să fie recompensați în acord cu orele pe care le depun în muncă cinstită. Acela care folosește întregul timp trebuie să primească în acord cu timpul. Dacă cineva înhamă mintea, sufletul și puterea la purtarea răspunderilor, trebuie să fie plătit potrivit cu aceasta.
Nimănui nu ar trebui să i se dea un salariu exorbitant, chiar dacă ar poseda capacități și calificări speciale. Lucrarea ce se face pentru Dumnezeu și cauza Lui nu trebuie să fie pusă pe o bază mercenară. Lucrătorii de la casa de editură n-au o muncă mai obositoare, n-au cheltuieli mai mari, n-au răspunderi mai grele decât un lucrător din alte ramuri de lucrare. Munca lor nu este mai chinuitoare decât este aceea predicatorului conștiincios. Dimpotrivă, de regulă, predicatorii fac sacrificii mai mari decât cele pe care le fac muncitorii din instituțiile noastre. Pastorii merg acolo unde sunt trimiși, ei sunt oameni de sacrificiu, gata să se mute în orice clipă, pentru a face față nevoilor.
Ei sunt în mod necesar, și în mare măsură, despărțiți de familiile lor. Lucrătorii de la casele de editură, de obicei, au o locuință stabilă și pot trăi la un loc cu familiile lor. Aceasta este o mare economie de cheltuieli și ar trebui luată în considerație în efectul ei atunci când se stabilește recompensarea lucrătorilor din domeniul pastoral și a celor din casele de editură.
Va continua.