Mărturii pentru Comunitate Vol. 6 pp. 459-468 Ziua 384

Continuare.

-459-

Tot cerul se interesează nu numai de țările care sunt în apropiere și au nevoie de ajutorul nostru, ci și de țările care sunt în depărtare. Ființele cerești urmăresc și așteaptă ca ființele omenești să fie adânc mișcate de nevoile celor care sunt lucrători împreună cu ei, care se găsesc în necazuri și încercări, în întristare și suferință.

Când una din instituțiile Domnului cade în ruină, instituțiile mai prospere ar trebui să activeze cu toate capacitățile lor pentru a ajuta instituția ce șchioapătă, pentru ca Numele Domnului să nu fie dezonorat. Ori de câte ori administratorii instituțiilor lui Dumnezeu își închid inima înaintea necesităților instituțiilor surori și neglijează a face orice efort posibil pentru ajutorarea lor, spunând în mod egoist: “Lasă-le să sufere”, Dumnezeu notează cruzimea lor și va veni timpul când ei vor avea să treacă printr-o experiență asemănătoare, de umilință. Dar, frații mei, voi n-aveți de gând să faceți lucrul acesta. Știu că nu o veți face.

Fiecare înlesnire pe care o avem în Europa pentru înaintarea lucrării este necesară; fiecare instituție ar trebui să se afle într-o situație sănătoasă și înfloritoare înaintea unei lumi nelegiuite. Nu lăsați ca îngerii lui Dumnezeu, care slujesc celor care poartă răspunderile, să-i vadă descurajați pe lucrătorii lui Dumnezeu. Chiar și așa greutățile au sporit de pe urma zăbavei noastre, așa că lucrarea de îndreptare va cere acum o mai mare muncă și cheltuială. În Numele Domnului, îi invităm pe aceia din poporul Său care au mijloace să se dovedească ispravnici credincioși. Reparați mașinăria atât de necesară pentru a duce mai departe lucrarea lui Dumnezeu, pentru ca poporul Său să nu ajungă descurajat, iar lucrarea Lui să fie lăsată să lâncezească.

-460-

“Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: Așa a vorbit Domnul oștirilor: Faceți cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul. Nu asupriți pe văduvă și pe orfan, nici pe străin și pe sărac, și nimeni să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său”. (Zaharia 7, 8-10.) Acesta este și Cuvântul Domnului pentru noi.

Nu pot gândi că partea de încheiere a acestui capitol să fie experiența voastră: “Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, și și-au astupat urechile ca să n-audă. Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin duhul său, prin proorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie. Când chema El, ei n-au vrut să asculte: De aceea, nici Eu nu am vrut să ascult, când au chemat ei, zice Domnul oștirilor. Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea; și, dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!” (Ver 11-14.)

Fraților, în purtarea voastră cu cei ai casei Domnului, “să urmărim lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră”. (Romani 14, 19.) Nu rostiți cuvinte de mustrare. Nu aruncați ocara asupra acestuia sau asupra aceluia. Acum e nevoie de ajutorul pe care toți îl pot da. Căutați să reparați spărtura ce s-a făcut. Faceți lucrul acesta cu voie bună. Faceți-l în chip nobil. Veniți în ajutorul Domnului, ajutând pe Domnul împotriva celui tare. Salvați instituția care este într-o primejdie atât de mare.

-461-

Toți aceia care își dau seama de apropierea venirii Domnului să pună în acțiune credința lor. Atunci când vedem că unul din instrumentele lui Dumnezeu lâncezește, cei care au inima și sufletul pentru lucrare să dea pe față interesul lor.

Cei care sunt în locuri de răspundere să dea un bun exemplu. Fiecare instinct nobil și creștin ar trebui să-l determine să plănuiască și să lucreze cu mult mai multă râvnă pentru ajutorarea instituțiilor Domnului de cum ar face-o pentru salvarea propriei lor averi. Toți să încerce să facă ceva. Ocupați-vă de treburile voastre și vedeți ce ați putea face pentru a conlucra cu Dumnezeu în această lucrare.

Întrucât există o deplină simpatie între cer și pământ și întrucât Dumnezeu însărcinează îngeri să slujească tuturor acelora care au nevoie de ajutor, știm că, dacă ne facem partea noastră, acești reprezentanți cerești ai puterii nemărginite vor da ajutor în acest timp de nevoie. Dacă vom deveni una în minte și inimă cu ființele cerești, putem fi călăuziți de ele. Oameni cărora Dumnezeu le-a încredințat putere și talanții mijloacelor financiare vor fi impresionați de El ca să ia asupra lor povara răspunderii și să-i ajute pe frații noștri din Scandinavia.

Cauza lui Dumnezeu, în Europa, nu trebuie să devină o piatră de poticnire sau o stâncă de repaus pentru cei necredincioși. Instituțiile de acolo nu trebuie să fie închise sau să fie date pe mâna celor din lume. Servii Domnului din Europa trebuie să facă orice efort ce le stă în putere pentru a recâștiga ceea ce s-a pierdut, iar Domnul va lucra cu ei. Și eu îi invit pe toți credincioșii din America să conlucreze cu frații lor din Europa. Dacă toți își vor face partea în marele Său plan, atunci scopul lui Dumnezeu va fi realizat. În curând, dificultățile vor fi de domeniul trecutului, pentru a nu mai necăji cauza lui Dumnezeu.

-462-

Nici o mână să nu devină zăbavnică sau paralizată. Voi aveți asigurarea că îngeri care locuiesc în cortul Celui Veșnic și care văd slava lui Dumnezeu sunt sprijinitorii voștri. Veți conlucra voi cu ei la dezvoltarea fiecărei instituții care face lucrarea lui Dumnezeu sub supravegherea îngerilor slujitori?

Cine poate înțelege valoarea sufletelor pentru a căror mântuire Domnul, Împăratul lor, Fiul veșnicului Dumnezeu și-a dat viața Sa nepătată la o moarte de ocară? Dacă toți ar înțelege aceasta așa cum ar trebui, ce lucrare s-ar înfăptui! Prin lucrarea Duhului Sfânt, prin influența, cuvintele și mijloacele lor bănești, ar conduce multe suflete să scape de lanțul întunericului și de uneltirile diavolești ale lui Satana și să fie spălați de păcatele lor în sângele Mielului. Faceți ca lucrarea să meargă mai profund și tot mai profund! Îngerii cerului se bucură să-i vadă pe păcătoși că se pocăiesc și se întorc la viul Dumnezeu.

Dacă vom înfrunta exprimarea necredinței și prin cuvinte pline de nădejde și prin acțiuni prompte, dacă vom întări propria noastră credință cum și credința altora, viziunea noastră va deveni tot mai limpede. Atmosfera curată a cerului va înconjura sufletele noastre.

Fiți tari și vorbiți despre nădejde. Croiți-vă drum printre obstacole. Voi sunteți logodiți spiritual cu Isus Hristos. Cuvântul este asigurarea voastră. Apropiați-vă de Mântuitorul vostru cu deplina încredere a unei credințe vii, unindu-vă mâinile cu ale Lui. Mergeți acolo unde El vă deschide calea. Faceți tot ce vă spune El. El vă va învăța tot așa de binevoitor cum ar învăța pe oricare altul.

Sanatoriul nostru danez

La Skodsborg, o suburbie din Copenhaga, Danemarca, frații noștri au înființat un sanatoriu. La lucrarea aceasta ei au mers înainte cu nădejde, având convingerea că fac chiar lucrarea aceea pe care Dumnezeu a încredințat-o poporului Său. Dar frații noștri, în general, nu au dat pe față atâta interes cât ar fi trebuit la înființarea de sanatorii în țările europene. Având Sanatoriul din Skodsborg, ei au înaintat mai repede decât le permiteau mijloacele ce le aveau la îndemână, iar acum se găsesc în dificultate și încurcătură.

Sunt foarte îngrijorată cu privire la dificultățile și primejdiile care amenință instituțiile noastre din Scandinavia. Mintea mea este trezită pentru a face apel la frații noștri, nu numai în favoarea editurii din Cristiania, dar și pentru sanatoriul danez. Mi-a fost arătat că vrăjmașul așteaptă cu nerăbdare o ocazie de a nimici aceste instituții, care sunt unelte ale lui Dumnezeu, folosite pentru mântuirea omenirii. Să i se facă oare plăcerea lui Satana? Să îngăduim noi ca aceste instituții să fie smulse din mâinile noastre și lucrarea lor umanitară să fie oprită? Pentru faptul că frații noștri au făcut greșeli, să-i lăsăm oare singuri pentru a suporta consecințele socotelilor lor greșite? Este acesta modul în care Hristos S-ar fi purtat cu noi?

Atunci când cineva, încărcat cu o povară grea, începe să urce o pantă dificilă, înconjurat de descurajări și având nevoie de ajutoare puternice și binevoitoare, adesea se pierde mult timp cu criticarea, mustrarea și iritarea. Dar aceasta nu mișcă povara din loc. Aceia asupra cărora apasă cel mai mult presiunea nu au nevoie și nu merită mustrarea. Aceasta s-ar cuveni mai degrabă acelora care ar fi trebuit să împartă povara. Dar chiar și atunci mustrarea ar putea să fie necorespunzătoare și, fără îndoială, fără folos. Primul nostru gând ar trebui să fie: Cum am putea ajuta la ridicarea poverii? Timpul este prețios. Sunt prea multe interese în joc pentru a ne asuma riscul de a zăbovi.

-464-

Dacă administratorii Sanatoriului din Skodsborg ar fi învinuiți că au urmărit ambiții lumești și că au avut dorința de a se proslăvi pe ei înșiși, ar însemna să li se facă o nedreptate. În dezvoltarea lucrării, ei au căutat slava lui Dumnezeu și s-a făcut o lucrare vastă spre bine. Dar au greșit, căci au făcut investiții mai mari decât posibilitățile lor, și în felul acesta au devenit robi ai datoriilor. Prin acesta, viitorul instituției și onoarea lucrării lui Dumnezeu sunt în primejdie. Acum, în loc să mai adăugăm la greutățile situației, n-ar trebui oare ca în chip curajos să începem lucrarea de a scăpa de această datorie?

Sunt îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să dau alarma. Ce priveliște ar fi pentru îngeri să vadă că instituțiile înființate pentru ilustrarea și promulgarea principiilor reformei și ale viețuirii creștine sunt luate din mâinile acelora care le pot folosi în lucrarea lui Dumnezeu și trecute în mâinile lumii! Fraților, este timpul ca noi să ne interesăm de aceste instituții din Europa, care au nevoie acum de ajutor. Așa cum Se poartă Hristos cu noi, așa trebuie să ne purtăm și noi cu frații noștri care sunt în greutăți.

Comorile Domnului ne sunt la îndemână, încredințate nouă chiar pentru astfel de cazuri de forță majoră. Poporul acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu și lucrarea Lui să vină în ajutorul instituțiilor Lui primejduite. Frații noștri americani ar trebui să se mobilizeze pentru a veni în ajutor. Îndeosebi frații noștri scandinavi din America ar trebui să fie treziți pentru a întreprinde acțiuni categorice. Iar frații noștri din Danemarca, Norvegia și Suedia ar trebui să înțeleagă că acum este timpul ca ei să vină în ajutorul Domnului. Toți aceia care se încred în Dumnezeu și cred în Cuvântul Lui să caute cu sârguință să înțeleagă privilegiile lor, răspunderile lor și datoria lor în această privință. Dacă acum neglijăm să facem lucrarea noastră ca ajutoare ale lui Dumnezeu, pentru a scoate din nevoi editura și sanatoriul scandinav, atunci vom pierde o mare binecuvântare.

-465-

Cine va trece acum de partea Domnului? Cine vor fi acum ajutoarele Lui, ridicând din toată inima povara? Cine îi va încuraja pe cei oprimați să se încreadă în Domnul? Cine va manifesta credința aceea care nu se lasă și nu se clatină, ci stăruie înainte spre biruință? Cine se va strădui acum să clădească ceea ce Satana se străduiește să dărâme, o lucrare care ar trebui să meargă acum înainte în rânduri puternice? Cine va face acum pentru frații lor din Europa ceea ce ei ar dori să se facă pentru ei în împrejurări similare? Cine va conlucra cu îngerii slujitori?

Domnul invită pe poporul Său să aducă daruri, lepădându-se de sine. Să renunțăm la ceva ce intenționăm să cumpărăm pentru confortul și plăcerea noastră personală. Să-i învățăm pe copiii noștri să se lepede de sine și să devină ajutoare ale lui Dumnezeu, pentru a da altora binecuvântările Sale.

Stărui pe lângă frații mei scandinavi să facă tot ce pot. Noi vom uni eforturile noastre cu lucrarea voastră de iubire și ajutorare. Sunt mijloace îndestulătoare în mâinile administratorilor Domnului, pentru a face lucrarea aceasta, dacă aceștia se vor uni într-o duioasă simpatie pentru a reface, vindeca și aduce sănătate și prosperitate instituțiilor lui Dumnezeu.

Sumele pe care le puteți da ar putea fi mici când sunt comparate cu nevoile lucrării, dar nu vă descurajați. Aveți credință în Dumnezeu. Țineți-vă tare de mâna Puterii Veșnice și ceea ce părea fără nădejde la început se va vedea altfel. Hrănirea celor cinci mii este o pildă pentru noi. Acela care a hrănit cu cinci pâini și doi pești mici cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii, poate face lucruri mari pentru poporul Său de azi.

-466-

Citiți descrierea întâmplării în care profetul Elisei a hrănit o sută de oameni: “A venit un om din Baal-șalișa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: Dă oamenilor acestora să mănânce. Slujitorul său a răspuns: Cum pot să dau din ele la o sută de inși? Dar Elisei a zis: Dă oamenilor să mănânce; căci așa vorbește Domnul: vor mânca, și va mai rămâne. Atunci le-a pus pâinile înainte; și au mâncat și le-a mai și rămas, după Cuvântul Domnului”. (2 Împărați 4, 42-44.)

Ce iubire din partea Domnului Hristos, săvârșind minunea aceasta, ca să aline foamea! El a satisfăcut foamea a o sută de fii ai profeților și de repetate ori de atunci, deși nu totdeauna, în același mod așa de remarcabil și vizibil, el a lucrat la satisfacerea nevoilor omenești. Dacă am avea o vedere spirituală mai clară, așa încât să putem recunoaște mai repede purtarea plină de îndurare și milă a lui Dumnezeu cu poporul Său, noi am câștiga o experiență bogată. Avem nevoie să studiem, mult mai mult de cum facem, minunata lucrare a lui Dumnezeu. El i-a determinat pe oamenii care nu s-au unit cu noi pentru a recunoaște adevărul să favorizeze pe poporul Său. Domnul are oamenii Săi, pregătiți pentru anumite ocazii, asemenea omului aceluia care a adus hrană pentru fiii profeților.

Atunci când Domnul ne dă o lucrare de făcut, noi să nu ne oprim pentru a întreba dacă porunca e rațională sau care vor fi rezultatele probabile ale străduințelor noastre de a asculta de ea. Proviziile din mâinile noastre ar putea să pară că sunt prea mici față de nevoile noastre, dar în mâinile Domnului ele vor fi mai mult decât îndestulătoare. Slujitorul “le-a pus pâinile înainte; și au mâncat și le-a mai și rămas după Cuvântul Domnului”.

Ne trebuie mai multă credință. Noi ar trebui să avem o înțelegere mai deplină a legăturilor lui Dumnezeu cu aceia pe care El i-a răscumpărat cu sângele unicului Său Fiu. Noi trebuie să dăm pe față credință în înaintarea lucrării Împărăției lui Dumnezeu.

-467-

Să nu pierdem timpul deplângând micimea resurselor noastre vizibile, ci să folosim, cât se poate mai bine, ceea ce avem. Cu toate că aparențele ar putea fi nepromițătoare, energia și încrederea în Dumnezeu vor face să crească resursele. Să trimitem darurile noastre cu mulțumire și cu rugăciunea ca Domnul să binecuvânteze darurile și să le înmulțească, așa cum a făcut cu hrana dată celor cinci mii. Dacă folosim cele mai bune înlesniri pe care le avem, puterea lui Dumnezeu ne va face în stare să ajungem la mulțimile care mor de foame, lipsite de pâinea vieții.

În lucrarea de ajutorare a fraților noștri din Danemarca și Norvegia să dăm ajutor în chip zelos și nobil și să lăsăm rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Să avem credință și să credem că El va spori darurile noastre până ce ele vor fi îndestulătoare pentru a pune instituțiile Sale într-o poziție avantajoasă.

Credința este mâna spirituală care apucă nemărginirea.

Rugăciunile simple, inspirate de Duhul Sfânt, se vor înălța prin ușa deschisă, despre care Hristos a spus: “Eu am deschis-o și nimeni nu o poate închide”. Rugăciunile acestea, amestecate cu tămâia desăvârșirii lui Hristos, se vor înălța ca un parfum la Tatăl și vom primi răspunsuri.

Lucrătorii lui Hristos n-ar trebui să gândească și, cu atât mai puțin, să vorbească vreodată despre înfrângere în lucrarea lor. Domnul Isus este tăria noastră în toate lucrurile; Duhul Lui trebuie să fie inspirația noastră; și atunci când ne așezăm în mâinile Lui pentru a fi canale de lumină, posibilitățile noastre de a face bine nu se vor epuiza niciodată. Noi putem scoate din plinătatea Lui și primi din harul acela care nu are limită.

Ajutor pentru școlile noastre

Un exemplu de dărnicie

Când Domnul l-a invitat pe Israel să contribuie la construirea cortului în pustie, a fost un răspuns din inimă. Poporul, “toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință, au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii.” Au venit atât bărbați, cât și femei, toți câți erau binevoitori. Bărbații au adus darurile lor de aur și argint, țesături alese și lemn scump. Mai marii au adus pietre prețioase, mirodenii scumpe și ulei pentru candele. “Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor și au adus lucrul lor”. Ei aduceau “în fiecare dimineață daruri de bunăvoie”, până ce lui Moise i s-a adus vestea: “Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor, pe care a poruncit Domnul să le facem”. (Exod 35, 21-25; 36, 3.5.) Acest serviciu din toată inima și binevoitor a plăcut lui Dumnezeu; și când cortul s-a terminat, El a dat dovadă că primește darul. “Norul a acoperit cortul întâlnirii și slava Domnului a umplut cortul”. (Exod 40, 34.)

Asemănătoare cu exemplul acesta de slujire binevoitoare a fost și lucrarea ce s-a făcut în favoarea școlilor noastre, prin publicarea și vânzarea Parabolelor Domnului Hristos. Ne bucurăm că atât de mulți membri de-ai noștri s-au consacrat lucrării acesteia și că eforturile lor se dovedesc atât de pline de succes. Ne bucurăm că slujbașii conferințelor și ai departamentului publicații au consacrat influența și energia lor acestei mari acțiuni și că predicatori, lucrători biblici, colportori și membri ai comunității s-au angajat atât de cordial în efortul special pentru grabnica ajutorare a școlilor noastre. Felul generos și cordial în care casele noastre de editură și frații și surorile noastre în general au răspuns acestei lucrări este plăcut Domnului. Aceasta este în armonie cu planul Lui.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment