Continuare.
-449-
Lucrarea de a da altora ceea ce el a primit va face din fiecare membru al bisericii un împreună lucrător cu Dumnezeu. Prin voi înșivă nu puteți face nimic, ci Hristos este marele lucrător. Este privilegiul fiecărei ființe omenești care-L primește pe Hristos să fie un împreună lucrător cu El.
Mântuitorul a spus: “Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” (Ioan 12, 32.) Pentru bucuria de a vedea suflete mântuite, Hristos a îndurat crucea. El a devenit jertfa vie pentru o lume căzută. În actul acela de jertfire de sine a fost pusă inima lui Hristos, iubirea lui Dumnezeu; și prin sacrificiul acesta s-a dat lumii puternica influență a Duhului Sfânt. Prin sacrificiu urmează să fie dusă mai departe lucrarea lui Dumnezeu. De la fiecare copil al lui Dumnezeu se cere jertfire de sine. Hristos le dă un nou caracter. Caracterul acesta, prin jertfa Sa cea nemărginit de mare, este reproducerea propriului Său caracter.
Autorul mântuirii noastre va fi și cel care desăvârșește lucrarea. Un adevăr primit în inimă va face loc pentru încă un alt adevăr. Iar adevărul, oriunde este primit, trezește la lucru puterile primitorului. Când membrii bisericii noastre sunt cu adevărat iubitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, ei vor da pe față cele mai bune și mai puternice calități; și, cu cât sunt mai nobili, ei se vor asemăna mai mult cu copiii în ceea ce privește spiritul, crezând Cuvântul lui Dumnezeu împotriva oricărui egoism.
Un potop de lumină strălucește din Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să aibă loc o deșteptare în ce privește ocaziile neglijate. Când toți sunt credincioși în a înapoia lui Dumnezeu ce este al Lui, sub formă de zecimi și daruri, calea va fi deschisă ca lumea să audă solia pentru acest timp. Dacă inima poporului lui Dumnezeu ar fi plină cu iubirea lui Dumnezeu, dacă fiecare membru al bisericii ar fi pe deplin umplut cu spiritul jertfirii de sine, dacă toți ar manifesta deplină sârguință, nu ar fi lipsă de fonduri pentru misiunile interne sau externe. Resursele noastre s-ar înmulți; și s-ar deschide o mie de porți pentru lucrări folositoare, iar noi am fi invitați să intrăm. Dacă planul lui Dumnezeu ar fi fost realizat de poporul Său în ce privește transmiterea către lume a soliei de har înainte de data aceasta, Hristos ar fi venit pe pământ, iar sfinții ar fi primit salutul de bun venit în cetatea lui Dumnezeu.
-450-
Dacă a fost vreodată un timp când să se facă sacrificii, timpul acela este acum. Aceia care au bani ar trebui să înțeleagă că acum e timpul de a-i întrebuința pentru Dumnezeu. Să nu fie cheltuite resursele financiare pentru sporirea înlesnirilor acolo unde lucrarea este deja bine fixată. Nu adăugați clădire lângă clădire acolo unde sunt îngrămădite multe interese. Folosiți mijloacele pentru a înființa centre în câmpuri noi. În felul acesta, puteți aduce suflete care își aduc la îndeplinire partea lor în a produce.
Gândiți-vă la misiunile noastre din țările străine. Unele dintre ele se luptă să câștige un loc unde să pună piciorul, ele fiind lipsite chiar și de cele mai elementare înlesniri. În loc de a mai adăuga noi înlesniri deja existente din belșug, dezvoltați lucrarea în aceste câmpuri lipsite. Mereu și mereu Domnul mi-a vorbit cu privire la aceasta. Binecuvântarea Lui nu-l poate însoți pe poporul Său, care trece cu vederea învățăturile Lui.
Practicați economia în familiile voastre. Sunt mulți aceia care nutresc cu drag idoli și se închină la ei. Înlăturați idolii voștri. Lăsați-vă de plăcerile voastre egoiste. Vă rog, nu cheltuiți mijloacele voastre financiare pentru înfrumusețarea caselor voastre; căci ele sunt banii lui Dumnezeu și ei vor fi ceruți din nou de la voi.
-451-
Părinților, pentru Numele lui Hristos, nu folosiți banii Domnului pentru a satisface gusturile copiilor voștri. Nu-i deprindeți să umble după modă și să facă paradă de aceasta, pentru ca să aibă influență în lume. Îi va înclina oare aceasta să lucreze la salvarea sufletelor pentru care a murit Hristos? Nu; ea va crea invidie, gelozie și bănuieli rele. Copiii voștri vor fi împinși să concureze cu fala și extravaganța lumii și să cheltuiască banii Domnului pentru ceea ce nu este absolut trebuincios pentru sănătate și fericire.
Nu-i deprindeți pe copiii voștri să creadă că iubirea voastră pentru ei trebuie să fie exprimată prin îngăduirea mândriei, extravaganței și plăcerii lor de a face impresie, fălindu-se. Nu e timpul acum pentru a născoci căi pentru cheltuirea banilor. Folosiți-vă puterea inventivă pentru a căuta să economisiți. În loc să vă satisfaceți înclinațiile egoiste, să cheltuiți banii pentru acele lucruri care distrug puterea de a judeca, cercetați mai bine cum să tăgăduiți eul, pentru a avea ceva spre a investi în înălțarea standardului adevărului în câmpuri noi. Inteligența este un talant; folosiți-o pentru a studia cum să folosiți mai bine banii voștri în lucrarea de mântuire a sufletelor.
Învățați-i pe copiii voștri că Dumnezeu are un drept asupra a tot ceea ce au ei, un drept pe care nimic nu-l poate desființa vreodată; tot ceea ce au ei este al lor numai spre administrare, ca o punere la probă a ascultării lor. Inspirați-le ambiția de a câștiga stele pentru coroana lor, câștigând multe suflete de la păcat la neprihănire.
Banii sunt o comoară necesară; nu-i irosiți pentru aceia care nu au nevoie de ei. Unii au nevoie de darurile voastre binevoitoare. Prea adesea, aceia care au mijloace nu ajung să-și dea seama cât de mulți sunt flămânzi pe lume și mor din lipsă de hrană. Ei poate vor zice: “Eu nu-i pot hrăni pe toți”. Dar, practicând lecțiile de economie, date de Hristos, ați putea hrăni unul. S-ar putea chiar să fiți în stare să hrăniți mulți din cei care flămânzesc după hrana corporală. Și le puteți hrăni sufletul cu pâinea vieții. “Adunați fărâmiturile, pentru ca nimic să nu se piardă”. (Ioan 6, 12.) Cuvintele acestea au fost rostite de Acela care avea la dispoziția Sa toate resursele Universului; în timp ce puterea Lui făcătoare de minuni procura hrană la mii de suflete, El nu considera ca un lucru de disprețuit acela de a da o lecție de economie.
-452-
Practicați economia în întrebuințarea timpului vostru. Acesta este al Domnului. Tăria voastră este a Domnului. Dacă aveți deprinderi extravagante, îndepărtați-le din viața voastră. Astfel de deprinderi, dacă sunt cultivate, vă vor face falimentari pentru veșnicie. Deprinderi ca: economia, hărnicia și sobrietatea sunt chiar în lumea aceasta o parte mai bună pentru voi și pentru copiii voștri decât o zestre bogată.
Noi suntem călători, peregrini și străini pe pământ. Să nu ne cheltuim mijloacele pentru a satisface dorințele pe care Dumnezeu ne cere să le reprimăm. Mai degrabă să dăm un bun exemplu celor cu care suntem asociați. Să căutăm să reprezentăm bine credința noastră, restrângându-ne nevoile. Comunitățile noastre să se ridice ca una singură și să lucreze cu sârguință ca unii care umblă în lumina deplină a adevărului pentru zilele acestea. Lăsați ca influența voastră să impresioneze sufletele cu sfințenia cerințelor lui Dumnezeu.
Dacă în providența lui Dumnezeu v-au fost date bogății, să nu stați liniștiți, gândind că nu aveți nevoie să vă angajați într-o muncă folositoare, că aveți de ajuns și că puteți mânca, bea și vă puteți veseli. Nu stați inactivi în timp ce alții se străduiesc să obțină mijloace pentru cauza lui Dumnezeu. Investiți-vă banii în lucrarea Domnului. Dacă faceți mai puțin decât vă este datoria în a da ajutor celor ce pier, aduceți-vă aminte că indolența aduce vinovăție asupra voastră.
Dumnezeu este Acela care dă puterea de a obține bogăție, iar El a dat priceperea aceasta, nu ca un mijloc de a satisface eul, ci ca un mijloc de a înapoia lui Dumnezeu ce este al Lui. Având ținta aceasta, nu e păcat să aduni avere. Banii trebuie să fie câștigați prin muncă. Fiecare tânăr trebuie să fie depins să lucreze sârguincios. Biblia nu osândește pe nimeni dacă și-a strâns averea în mod cinstit. Iubirea egoistă de bani rău întrebuințați este rădăcina tuturor relelor. Bogăția se va dovedi o binecuvântare, dacă o vom privi ca fiind a Domnului, pentru a fi primită cu mulțumire de la Dumnezeu și pentru a-I fi înapoiată Lui cu recunoștință.
-453-
Dar ce valoare are o avere nemărginit de mare, dacă e grămădită în palate costisitoare și în depozite la bănci? Ce greutate au toate acestea în comparație cu salvarea unui singur suflet pentru care a murit Fiul Dumnezeului Celui Veșnic?
Acelora care și-au grămădit comori pentru zilele din urmă, Domnul le spune: “Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre au fost roase de molii. Aurul vostru și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea!”
Domnul ne îndeamnă: “Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră. Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni, care așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni și va bate la ușă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că El se va încinge, îi va pune să șadă la masă și se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să știți bine că, dacă ar ști stăpânul casei la ce ceas va veni hoțul, ar veghea, și n-ar lăsa să-i spargă casa. Și voi dar, fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți”. (Luca 12, 33-40.)
-454-
Casa de editură din Norvegia
[Apelul ce urmează, scris la 20 noiembrie 1900, relatează încurcăturile financiare ale lucrării noastre editoriale din Cristiania, Norvegia. În 1899, Comitetul pentru Misiunea Externă a fost înștiințat de faptul că editura din Cristiania intrase în datorii și nu era în stare să facă față obligațiilor sale și că instituția era în primejdia de a cădea în mâinile creditorilor ei. Pentru a o scoate din încurcătură, era nevoie de un ajutor financiar de 50.000 de dolari. Comitetul nu a putut să furnizeze suma acesta și, cu toate că frații noștri din Norvegia au continuat să dețină proprietatea editurii încă un an după aceea, prea puțin s-a făcut spre a le veni în ajutor. Se părea că, în cele din urmă, clădirea va trebui să fie predată creditorilor sau să fie vândută pentru a aduna fondurile necesare spre a face față datoriei. În felul acesta, instituția dezvoltată cu ani de muncă și jertfe ar fi fost pierdută pentru lucrarea Domnului. Pentru a evita o așa de mare nenorocire, Domnul a rostit prin serva Sa următoarele cuvinte de apel, învățătură și încurajare. ]
Casa noastră de editură din Norvegia este în pericol și, în Numele Domnului, fac apel la poporul nostru în favoarea ei. Toți aceia care au pe inimă cauza adevărului prezent sunt chemați să dea ajutor în această criză.
Aceia care-L iubesc pe Dumnezeu și-L servesc ar trebui să simtă cel mai profund interes în tot ceea ce privește gloria Numelui Său. Cine ar putea să vadă o instituție în care adevărul a fost proslăvit, în care Domnul și-a descoperit atât de deseori prezența, în care solii lui Dumnezeu au dat învățături, din care adevărul a fost proclamat prin tipărituri care au făcut mult bine? Cine ar putea să sufere să vadă ca o astfel de instituție să treacă în mâinile celor din lume, spre a fi folosită pentru lucrurile de rând, lumești? Dumnezeu va fi cu siguranță dezonorat, dacă s-ar îngădui ca instituția Lui să se piardă din lipsă de bani, bani pe care El i-a pus în mâna administratorilor Săi. Dacă s-ar întâmpla lucrul acesta, oamenii ar zice că Domnul n-a fost în stare să-l împiedice.
-455-
Lucrurile acestea înseamnă mult pentru frații și surorile noastre din Scandinavia. Ei vor fi dureros încercați, dacă înlesnirile le vor fi luate. Să facem un efort pentru a preveni căderea lor în deprimare și descurajare. Să aibă loc un efort consacrat și unit pentru a scoate editura din greutățile în care a căzut.
Sunt unii care au puțină credință, care încearcă să-i descurajeze pe alții și în felul acesta să-i împiedice a participa la această lucrare. Este de ajuns un singur cuvânt descurajator pentru a le trezi și a întări egoismul în suflet. Nu ascultați la aceia care ar vrea să vă ispitească. Alungați întrebările ce s-ar ridica cu privire la felul cum au apărut dificultățile. S-ar putea ca în cea mai mare parte ele să fie urmarea greșelilor ce s-au făcut; dar noi să nu folosim acum timpul pentru criticare și învinuiri. Criticarea, învinuirea și mustrarea nu ar aduce nici un ajutor fraților noștri în încurcăturile și necazurile lor.
Dumnezeu a chemat unelte omenești să fie împreună lucrători cu El în lucrarea de mântuire. El folosește oameni cuprinși de slăbiciuni și supuși greșelii. De aceea, să nu-i mustrăm pe aceia care au fost atât de nefericiți, încât au făcut greșeli. Mai bine să căutăm să fim în așa fel transformați prin harul lui Dumnezeu, încât să devenim oameni miloși și sensibili față de lucrarea omenească. Aceasta va produce bucurie în cer, deoarece iubind pe frații noștri care sunt în greutăți, așa cum Dumnezeu și Hristos ne iubesc pe noi, dăm dovadă că suntem părtași ai atributelor Domnului Hristos.
Acum nu este timpul să criticăm. Ceea ce este necesar acum este o simpatie adevărată și un ajutor hotărât. Noi ar trebui să cercetăm, fiecare în parte, nevoile fraților noștri. Fiecare suflare devotată acestei probleme să fie folosită pentru a rosti cuvinte ce vor încuraja. Fiecare putere să fie folosită în acțiuni ce vor înălța.
-456-
O parte a lucrării îngerilor cerești este aceea de a vizita lumea noastră și de a supraveghea lucrarea Domnului, care se află în mâinile administratorilor Săi. În orice împrejurare grea, ei ajută acelora care, în calitate de conlucrători ai lui Dumnezeu, se străduiesc să ducă mai departe lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Aceste ființe cerești sunt înfățișate ca dorind să studieze planul mântuirii și se bucură ori de câte ori lucrarea lui Dumnezeu prosperă.
Îngerii sunt interesați în bunul mers spiritual al tuturor acelora care se străduiesc să refacă chipul moral al lui Dumnezeu în om; iar familia de pe pământ trebuie să se unească cu familia din cer pentru a lega rănile și vânătăile pe care le-a făcut păcatul. Uneltele îngerești, deși nevăzute, conlucrează cu uneltele omenești văzute, formând cu oamenii o asociație de ajutorare. Îngerii aceia care, atunci când Satana se lupta să obțină supremația, se luptau în curțile cerești și au biruit de partea lui Dumnezeu, îngerii aceia care au strigat de bucurie când a fost creată lumea noastră și locuitorii ei fără de păcat, îngerii care au fost martori la căderea omului în păcat și la alungarea lui din căminul edenic — chiar acești soli cerești sunt nespus de mult interesați în a lucra în unire cu neamul omenesc căzut și răscumpărat pentru mântuirea ființelor omenești ce pier în păcatele lor.
Ființele omenești sunt mâinile instrumentelor cerești, deoarece îngerii cerești întrebuințează mâini omenești în lucrarea practică de slujire. Instrumentele omenești, în calitate de mâini ajutătoare, urmează să pună în practică cunoștințele și să folosească înlesnirile ființelor cerești. Unindu-ne cu aceste forțe atotputernice, noi suntem beneficiarii educației și experienței lor înalte. În felul acesta, devenind părtași de natură dumnezeiască și despărțindu-ne de egoismul din viața noastră, ne sunt date talente speciale pentru a ne ajuta unul pe altul. Aceasta este metoda cerească de a administra puterea mântuitoare.
-457-
Nu este oare ceva stimulator și inspirator în gândul acesta, că instrumentul omenesc stă ca un instrument vizibil pentru a transmite binecuvântările ființelor îngerești? Fiind în felul acesta împreună lucrători cu Dumnezeu, lucrarea poartă inscripția divină. Cunoștințele și activitatea lucrătorilor cerești, unite cu cunoștințele și puterea conferită instrumentelor omenești, aduc ajutor celor apăsați și descurajați. Actele noastre de slujire dezinteresată ne fac părtași la succesul ce vine de pe urma ajutorului acordat.
Cu câtă bucurie privește cerul la aceste influențe contopite! Tot cerul veghează asupra acelor instrumente care sunt ca mâna care aduce la îndeplinire planul lui Dumnezeu pe pământ, făcând în felul acesta voia lui Dumnezeu în cer. O astfel de cooperare realizează o lucrare aducătoare de cinste, slavă și mărire lui Dumnezeu. O, dacă toți ar iubi așa cum a iubit Hristos, ca oamenii ce pier să poată fi salvați de la ruină, ce schimbare s-ar produce atunci în lume!
“Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului…. Vor paște, și se vor odihni, și nimeni nu-i va tulbura. Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire! În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ți slăbească mâinile! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, și nu va mai putea de veselie pentru tine”. (Țefania 3, 12-17.) Ce tablou este acesta? Putem noi cuprinde însemnătatea lui?
-458-
“Voi strânge pe cei întristați, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieșiți din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara. Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei șchiopi și voi strânge pe cei ce au fost izgoniți, și îi voi face o pricină de laudă și de slavă în toate țările unde sunt de ocară acum. În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri, zice Domnul!”. (Ver 18-20.) Citiți, de asemenea, primul capitol din Hagai.
Când instrumentele omenești, ca ispravnici ai lui Dumnezeu, în unire vor lua bunurile proprii ale lui Dumnezeu și le vor folosi pentru a ridica poverile care zac asupra instituțiilor Sale, Domnul va lucra împreună cu ei.
“Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors și m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: Ce vezi? Eu am răspuns: m-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur, și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui. Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu? Îngerul care vorbea cu mine, mi-a răspuns: Nu știi ce înseamnă aceste lucruri? Eu am zis: Nu, domnul meu. Atunci el a luat din nou cuvântul, și mi-a zis: Acesta este Cuvântul Domnului către Zorobabel și sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor! Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: Îndurare, îndurare cu ea! Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, și tot mâinile lui o vor și isprăvi: și veți ști că Domnul oștirilor m-a trimis la voi. Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul. Eu am luat cuvântul și i-am zis: Ce însemnează acești doi măslini, la dreapta sfeșnicului și la stânga lui? Am luat a doua oară cuvântul și i-am zis: Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, care sunt lângă cele două țevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el? El mi-a răspuns: Nu știi ce înseamnă? Eu am zis: Nu, domnul meu. Și el a zis: Aceștia sunt cei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pământ.” (Zaharia 4, 1-14.
Va continua.