Mărturii pentru Comunitate Vol. 6 pp. 409-418 Ziua 379

Continuare.

-409-

“Întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfâșiați-vă inimile nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după el o binecuvântare?” (Ver 12-14.)

După apostazia lui Israel și după aspra lor pedepsire, solia de har a lui Dumnezeu pentru poporul care se căia suna astfel: “Iată, o voi ademeni și o voi duce în pustie, și-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo îi voi da iarăși viile, și valea Acor i-o voi preface într-o ușă de nădejde, și acolo va cânta ca în vremea tinereții ei, și ca în ziua când s-a suit din țara Egiptului”.

“În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: ‘Bărbatul meu!’ Și nu-Mi vei mai zice: ‘Stăpânul meu!’… Te voi logodi cu mine pentru totdeauna, te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioșie, și vei cunoaște pe Domnul”. (Osea 2, 14-20.)

“Și vei ști că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, și nu este altul afară de Mine. Și poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară”. (Ioel 2, 27.)

-410-

Avertizările, mustrările, făgăduințele, toate sunt pentru noi, peste care a venit sfârșitul veacului. “De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji”. (1 Tesaloniceni 5, 6.)

“Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. (Luca 21, 34.)

“Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. (Marcu 14, 31.) Vegheați împotriva apropierii furișe a vrăjmașului, vegheați împotriva vechilor deprinderi și înclinații naturale, ca nu cumva să se afirme, constrângeți-le să dea înapoi și vegheați. Vegheați asupra cugetelor, vegheați asupra planurilor, ca nu cumva să ajungă egoiste. Vegheați asupra sufletelor pe care Hristos le-a răscumpărat cu însuși sângele Său. Vegheați asupra ocaziilor de a face bine.

Vegheați, “ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind”. (Marcu 13, 36.)

Secțiunea 7 — Chemări la slujire

“Am auzit glasul Domnului, întrebând: ‘Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?’ Eu am răspuns: ‘Iată-mă, trimite-mă!’”

-411-

Tineri în lucrarea de predicare

Nu trebuie să aibă loc o desconsiderare a lucrării de slujitor al Evangheliei. Nici o lucrare nu trebuie să fie condusă în așa fel, încât lucrarea de predicare a Cuvântului să fie considerată ca fiind ceva inferior. Lucrurile nu stau așa. Aceia care desconsideră lucrarea de predicare, Îl desconsideră pe Hristos. Cea mai importantă dintre lucrări este lucrarea de slujitor al Evangheliei în diferitele ei ramuri și ar trebui să se arate tineretului că nu există lucrare mai binecuvântată de Dumnezeu, ca aceea de slujitor al Evangheliei.

Tinerii să nu fie împiedicați să intre în lucrarea de predicare. Există primejdia ca, datorită unor prezentări entuziaste, unii să fie îndepărtați de la calea pe care Dumnezeu îi cheamă să meargă. Unii au fost încurajați să urmeze un curs de studii medicale, când, de fapt, ei ar fi trebuit să se pregătească să intre în lucrarea de predicare. Domnul cere ca mult mai mulți slujitori să lucreze în via Sa. S-au rostit cuvintele: “Întăriți avanposturile; puneți sentinele credincioase în fiecare parte a lumii”. Tinerilor, Dumnezeu vă cheamă, El cheamă oștiri întregi, tineri mărinimoși și inteligenți și care au o profundă iubire pentru Hristos și pentru adevăr.

Măsura capacității sau a educației are o mult mai mică influență decât spiritul cu care intrați în lucrare. Nu de oameni mari și învățați și nici de oratori religioși elocvenți are nevoie lucrarea de predicare. Dumnezeu cheamă oameni care I se vor preda spre a fi umpluți cu Duhul Lui. Cauza lui Hristos și a omenirii cere oameni sfințiți, plini de sacrificiu de sine, care să poată ieși afară din tabără și să poarte ocara. Ei să fie bărbați puternici, viteji, pregătiți pentru lucrări de valoare și să încheie un legământ cu Dumnezeu prin jertfă.

-412-

În lucrarea de slujitori ai Evangheliei nu e loc pentru leneși. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să dea o deplină dovadă a slujirii lor. Ei nu vor fi oameni trândavi, ci, în calitate de tâlcuitori ai Cuvântului Lui, ei își vor întrebuința toată energia pentru a fi credincioși. Ei nu trebuie să înceteze niciodată să fie învățăcei. Ei trebuie să-și păstreze sufletul viu, treaz, față de sfințenia lucrării și față de marea răspundere a chemării lor, pentru ca nu cumva vreodată sau în vreun loc să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă schiloadă, un sacrificiu care nu i-a costat nici studiu, nici rugăciune. Domnul are nevoie de bărbați cu o intensă viață spirituală. Fiecare lucrător poate primi, ca o înzestrare, putere de sus și poate merge înainte, în credință și nădejde, pe cărarea pe care îi îndeamnă Dumnezeu să meargă. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în lucrătorul tânăr și consacrat. El este ager, sârguincios, puternic, având în sfatul lui Dumnezeu un izvor nesecat de putere.

Dumnezeu a chemat poporul acesta ca să facă cunoscut lumii solia apropiatei reveniri a lui Hristos. Noi trebuie să facem cunoscut oamenilor ultima chemare la praznicul Evangheliei, ultima invitație la cina nunții Mielului. Mii de oameni, care încă nu au auzit chemarea, trebuie să o audă. Mulți care nu au vestit solia urmează să o proclame. Fac din nou apel la tinerii noștri: Nu v-a chemat Dumnezeu să vestiți solia aceasta?

Câți dintre tinerii noștri vor să intre în slujba lui Dumnezeu, nu pentru a fi serviți, ci pentru a sluji? În trecut, au fost unii care își aținteau mintea la un suflet, apoi la altul, spunând: “Doamne, ajută-mi să salvez sufletul acesta!”

-413-

Dar azi sunt rare cazurile de felul acesta. Cât de mulți acționează ca unii care văd primejdia păcătoșilor? Cât de mulți îi iau pe aceia pe care îi știu că sunt în primejdie, prezentându-i în rugăciune lui Dumnezeu și implorându-L să-i salveze?

Apostolul Pavel putea să spună despre biserica primară: “Slăveau pe Dumnezeu din pricina mea”. (Galateni 1, 24.) Să nu trăim noi astfel, încât să putem spune aceleași cuvinte cu privire la noi? Domnul va oferi căi și mijloace pentru aceia care Îl vor căuta cu toată inima. El dorește ca noi să recunoaștem conducerea divină ce se dă pe față în pregătirea câmpurilor de lucru și în pregătirea căii, pentru ca aceste câmpuri să fie ocupate cu succes.

Predicatorii și evangheliștii să-și ia mai mult timp de rugăciune plină de zel împreună cu aceia care sunt convinși de adevăr. Aduceți-vă aminte că Hristos este totdeauna cu voi. Domnul are gata pregătite manifestările cele mai valoroase ale harului Său pentru a-l întări și încuraja pe lucrătorul sincer și umil. Atunci, reflectă către alții lumina pe care Dumnezeu a făcut-o să lumineze asupra ta. Aceia care fac lucrul acesta aduc Domnului cea mai prețioasă jertfă. Inima acelora care poartă vestea cea bună a mântuirii arde de spiritul de laudă la adresa lui Dumnezeu.

“Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă”. (Apocalipsa 2, 1.)

Influența tăcută, care trebuie să abunde în biserică, depinde de slujitorii lui Dumnezeu, care trebuie să reprezinte iubirea cea prețioasă a lui Hristos. Stelele cerului sunt sub controlul lui Hristos. El le umple cu lumină. El le îndrumă mișcările. Dacă El n-ar face aceasta, ele ar deveni stele căzătoare. La fel stau lucrurile cu slujitorii Săi. Ei nu sunt decât instrumente în mâinile Sale, și tot binele pe care ei îl realizează este făcut prin puterea Lui. Prin ei lumina Lui trebuie să strălucească. Este spre onoarea lui Hristos că El face ca slujitorii Săi să fie prin lucrările Duhului Sfânt o mai mare binecuvântare pentru biserică decât sunt stelele pentru lume. Mântuitorul trebuie să fie îndestularea lor. Dacă ei vor privi la El, după cum El a privit la Tatăl Său, ei vor face lucrările Lui. Atunci când ei fac din Dumnezeu sprijinul lor, El le va da lumina Lui pentru a o reflecta asupra lumii.

-414-

Aceia care sunt ca stelele în mâna lui Hristos să nu uite că ei trebuie să păstreze totdeauna o demnitate sacră și sfântă. Ei sunt reprezentanții lui Hristos. Simplitatea în Hristos este demnitatea curată și sfântă a adevărului.

Servii lui Dumnezeu trebuie să predice poporului Cuvântul Său. Sub influența Duhului Sfânt, ei vor intra în ordine ca stelele în mâna lui Hristos, pentru a străluci cu lumina Lui. Aceia care pretind că sunt slujitorii lui Hristos să se ridice și să lumineze, pentru că lumina lor a venit și slava Domnului a răsărit asupra lor. Trebuie să înțeleagă că Hristos așteaptă ca ei să facă aceeași lucrare pe care a făcut-o El. Să lase comunitățile care cunosc adevărul și să meargă să înființeze noi comunități, să prezinte cuvântul adevărului celor care nu cunosc solia de avertizare a lui Dumnezeu.

Numărul lucrătorilor din lucrarea de predicare nu trebuie să fie redus, ci foarte mult sporit. Acolo unde acum e un singur predicator în câmp, ar trebui să fie adăugați încă douăzeci; și, dacă Duhul lui Dumnezeu îi conduce, acești douăzeci vor prezenta în așa fel adevărul, încât se vor adăuga încă douăzeci.

Demnitatea și lucrarea lui Hristos stau în impunerea acelor condiții care Îi fac plăcere. Urmașii Lui trebuie să devină mai mult și tot mai mult o putere în proclamarea adevărului, pe măsură ce ei se apropie tot mai mult de desăvârșirea credinței și a iubirii pentru frații lor. Dumnezeu oferă ajutor dumnezeiesc pentru toate împrejurările grele, atunci când puterile omenești nu sunt îndestulătoare. El dă Duhul Său cel Sfânt pentru a ajuta în orice strâmtorare, pentru a întări nădejdea și siguranța noastră, pentru a ne ilumina mintea și a ne curăți inima. El intenționează ca mijloace îndestulătoare să fie oferite pentru realizarea planurilor Lui. Vă îndemn să căutați sfat la Dumnezeu. Căutați-L cu toată inima, și “faceți orice vă va zice”. (Ioan 2, 5.)

-415-

Domnul nu a chemat tineri, pentru ca ei să lucreze prin comunități. Ei nu sunt chemați să vorbească unor ascultători care nu au nevoie de lucrarea lor lipsită de maturitate, care-și dau foarte bine seama de faptul acesta și care sub lucrarea lor nu simt nici o atracție a Duhului. Tineri capabili să se alăture lucrătorilor experimentați în marele câmp al secerișului. Foarte mulți vor izbuti cât se poate de bine, dacă vor începe cu lucrarea de colportaj și vor folosi ocaziile ce li se oferă pentru a face lucrarea de slujitor al Evangheliei.

Dar nimeni să nu devină umbra altuia. Ei să nu devină simple mașini, care să macine anumite subiecte, așa cum le dictează oamenii. Lor nu trebuie să li se schițeze mai înainte cuvântarea religioasă pe care să o țină acolo unde se duc. Lăsați ca ei să caute să fie învățați de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Să caute ajutor prin rugăciune și cercetare sârguincioasă a Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ei fac lucrul acesta, Acela care-i cheamă să lucreze în câmpul Evangheliei va face clar faptul că ei sunt vase alese. El le va da cuvinte pe care să le spună oamenilor.

Prima lor datorie este de a învăța lecții, în diferite domenii, de la Marele Învățător. O singură țintă este pusă în fața tuturor în Cuvântul lui Dumnezeu; să fie la fel cu Acela care a “mers din loc în loc făcând binele”.

“Dacă Îmi slujește cineva”, zice Hristos, “Să Mă urmeze”. (Ioan 12, 26.) Studiind viața lui Hristos, lucrătorii să învețe cum a trăit și a lucrat El. Ei să se străduiască în fiecare zi să trăiască viața Lui.

-416-

Tinerilor, stăruiți în a-L cunoaște pe Domnul și veți ști că “El Se ivește ca zorile dimineții”. (Osea 6, 3.) Căutați continuu să vă perfecționați. Străduiți-vă sârguincios să ajungeți la identitate cu Răscumpărătorul. Trăiți prin credința în Hristos. Faceți lucrarea pe care a făcut-o El. Trăiți pentru salvarea sufletelor pentru care El și-a dat viața. Străduiți-vă, pe orice cale, să ajutați acelora cu care veniți în legătură. Străduiți-vă continuu să vă perfecționați. Căutați ca viața voastră să fie o împlinire a cuvintelor: “Prin poruncile Tale mă fac mai înțelept decât vrăjmașii mei”. (Psalmii 119, 98.) Vorbiți cu Fratele vostru mai mare, care vă va întregi educația — rând pe rând, învățătură peste învățătură, puțin câte puțin. O strânsă legătură cu Acela care S-a dat pe Sine ca jertfă pentru a mântui o lume pe moarte va face din voi lucrători acceptabili. Când puteți să vă prindeți de adevăr și să vi-l însușiți, când puteți spune: “Domnul meu și Dumnezeul meu”, atunci veți primi o mare măsură de har, de pace și bucurie.

Intrați în câmpuri noi — este cuvântul ce vine de la Domnul — și sporiți numărul lucrătorilor voștri! Educați tineri pentru lucrare și nu zăboviți! Educați, educați, educați!

“Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp”. (Ioan 4, 35-36.)

-417-

Biserica și corpul predicatorilor

A sosit timpul ca membrii comunităților noastre să facă eforturi hotărâte pentru a-i susține pe bărbații care vestesc lumii ultima solie de har. Membrii comunității, printr-o manifestare a religiei practice, să dea greutate soliei de avertizare vestită lumii de către solii lui Dumnezeu. Oamenii inteligenți sunt alarmați de perspectiva omenirii. Dacă aceia care cunosc adevărul vor practica principiile Bibliei, arătând că au fost sfințiți prin adevăr și că sunt sinceri urmași ai blândului și umilului Mântuitor, ei vor exercita o influență care va câștiga suflete la Hristos.

Tot ceea ce este mai puțin decât o slujire activă și sârguincioasă pentru Domnul este o tăgăduire a mărturisirii noastre de credință. Numai creștinismul care este dat pe față printr-o lucrare sârguincioasă și practică va face impresie asupra celor care sunt morți în neascultare și păcat. Creștinii care se roagă, cei umili și credincioși, care arată prin fapte că dorința lor cea mai mare este de a face cunoscut adevărul mântuitor, care trebuie să-i pună la încercare pe toți oamenii, vor aduna o bogată recoltă de suflete pentru Domnul.

Noi trebuie să punem capăt monotoniei muncii noastre religioase. Noi facem o lucrare în această lume, dar nu dăm pe față destul zel și destulă activitate. Dacă vom fi mai zeloși, oamenii vor fi convinși de adevărul soliei noastre. Lipsa de viață și monotonia lucrării slujirii noastre pentru Dumnezeu resping multe suflete din înalta societate, care au nevoie să vadă un zel profund, călduros și sfințit. Religia legalistă nu este un răspuns pentru veacul acesta. S-ar putea ca noi să îndeplinim toate actele exterioare ale slujirii, și, cu toate acestea, să fim tot pe atât de lipsiți de influența înviorătoare a Duhului Sfânt, după cum dealurile din Ghilboa erau lipsite de rouă și de ploaie. Toți avem nevoie de o reînviorare spirituală; și avem, de asemenea, nevoie de razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii, care să îmblânzească și să supună inimile noastre. În ce privește principiile, noi trebuie să fim totdeauna tari ca stânca. Principiile Bibliei trebuie să fie propovăduite și apoi să fie susținute de o sfântă trăire a lor.

-418-

Cei ce sunt în slujba lui Dumnezeu trebuie să dea pe față vioiciune și hotărâre în lucrarea de câștigare de suflete. Aduceți-vă aminte că sunt suflete care ar pieri, dacă noi, ca unelte ale lui Dumnezeu, nu lucrăm cu o hotărâre care să nu se lase și nici să nu se descurajeze. Tronul harului trebuie să fie fără încetare sprijinul nostru.

Nu există nici o scuză pentru ca viața și credința comunităților noastre să fie atât de amorțită și de slabă. “Întoarceți-vă la Cetățuie, prinși de război, plini de nădejde!” (Zaharia 9, 12.) Există putere pentru noi în Hristos. El este apărătorul nostru înaintea Tatălui. El trimite solii Săi în toate părțile stăpânirii Lui pentru a face cunoscut poporului Său voința Sa. El umblă în mijlocul bisericii Sale. El dorește să-i sfințească, să-i înalțe și să-i înnobileze pe urmașii Săi. Influența acelora care cu adevărat cred în El va fi ca o mireasmă de viață în lume. El ține stelele în mâna Sa cea dreaptă și vrea ca prin aceștia lumina Sa să strălucească în lume. În felul acesta, El dorește să pregătească pe poporul Său pentru o treaptă mai înaltă de slujire în biserica de sus. El ne-a dat o mare lucrare de făcut. Să o facem în chip desăvârșit și cu hotărâre. Să arătăm prin viața noastră ce a făcut adevărul pentru noi.

“Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur”. (Apocalipsa 2, 1.) Textul acesta arată legătura Domnului Hristos cu biserica Sa. El umblă în mijlocul bisericii Sale pe toată lungimea și lățimea pământului. El o cercetează cu mult interes pentru a vedea dacă se află în acea stare spirituală care poate face să propășească împărăția Lui. Hristos este de față în fiecare adunare a bisericii Sale. El cunoaște pe fiecare persoană care e în legătură cu lucrarea Sa. Îi cunoaște pe aceia a căror inimă El o umple cu uleiul sfânt, pentru ca ei să-l poată da și altora. Aceia care duc mai departe, în mod credincios, lucrarea lui Hristos în lumea noastră, reprezentând în cuvânt și faptă caracterul lui Dumnezeu, îndeplinind scopul lui Dumnezeu pentru ei, sunt foarte scumpi înaintea Lui. Hristos are plăcere de ei, ca un om care are plăcere de o grădină îngrijită și de parfumul florilor pe care le-a sădit.

Va continua.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment