Continuare.
Cuvântul nostru de ordine trebuie să fie: “Înainte, mereu înainte”. Îngerii lui Dumnezeu vor merge înaintea noastră pentru a pregăti calea. Povara noastră pentru “regiunile îndepărtate” nu poate fi abandonată, până ce pământul întreg nu va fi luminat de slava Domnului.
Spiritul misionar are nevoie să fie reînviat în comunitățile noastre. Fiecare membru al bisericii ar trebui să cerceteze spre a vedea ce ar putea face ca lucrarea lui Dumnezeu să înainteze, atât în misiunile din patrie, cât și în țările străine. Nu se face nici a mia parte din lucrarea ce ar trebui să se facă în câmpurile misionare. Dumnezeu îi invită pe lucrătorii Săi să intre în teritorii pentru El. Sunt câmpuri bogate de muncă, așteptând un lucrător credincios. Și îngerii slujitori vor conlucra cu fiecare membru al comunității care va lucra neegoist pentru Domnul.
Biserica lui Hristos de pe pământ a fost organizată în scopuri misionare, și Domnul dorește să vadă că întreaga biserică alcătuiește planuri și găsește mijloace prin care oameni de sus și de jos, bogați și săraci, să poată auzi solia adevărului. Nu toți sunt chemați la lucrare personală în câmpurile străine, dar toți pot face ceva prin rugăciunile lor și prin darurile lor pentru a ajuta lucrarea misionară.
Un om de afaceri american, care era un creștin zelos, într-o conversație avută cu un conlucrător spunea că el lucrează pentru Hristos douăzeci și patru de ore pe zi. “În toate legăturile mele de afaceri”, spunea el, “mă străduiesc să-L reprezint pe Domnul meu. Când am prilejul caut să-I câștig pe alții la El. Toată ziua lucrez pentru Hristos. Iar noaptea, în timp ce dorm, am pe cineva care lucrează pentru El în China”.
-30-
Pentru a da lămuriri a adăugat: “În tinerețe, mă hotărâsem să merg ca misionar la păgâni. Dar la moartea tatălui meu a trebuit să preiau afacerile lui pentru ca să întrețin familia. Acum, în loc să merg eu însumi, întrețin un misionar. În orașul cutare, în provincia cutare a Chinei, se găsește lucrătorul meu. Așa că și atunci când dorm, prin reprezentantul meu încă lucrez pentru Hristos”.
Oare nu există adventiști de ziua a șaptea care să facă la fel? În loc să țină predicatorii la lucru pentru comunitățile care cunosc deja adevărul, membrii bisericilor ar trebui să spună acestor lucrători: “Duceți-vă și lucrați pentru sufletele care pier în întuneric. Noi singuri ne vom îngriji de îndeplinirea slujbelor în comunitate. Noi vom ține adunările și, rămânând în Hristos, vom menține viața spirituală. Noi vom lucra pentru sufletele care sunt în jurul nostru, vom înălța rugăciuni și vom transmite darurile noastre pentru a-i susține pe lucrători în câmpurile mai nevoiașe și mai lipsite.”
De ce nu s-ar uni membrii unei comunități sau ai mai multor comunități mai mici pentru a susține un misionar în câmpurile străine? Dacă ar renunța la îngăduințele egoiste, dacă ar renunța la lucruri nefolositoare și dăunătoare, ei ar putea face lucrul acesta. Fraților și surorilor, n-ați vrea să dați ajutor la lucrul acesta? Vă rog să faceți ceva pentru Hristos și să faceți acum. Prin învățătorul pe care banii voștri l-ar susține în câmp, sufletele pot fi salvate de la ruină, pentru a străluci ca stelele în coroana Mântuitorului.
Secțiunea 2 — Lucrarea evanghelistică
“Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul tău împărățește!’”
-31-
Adunările în tabără
Adunările în tabără alcătuiesc unul din cele mai de seamă instrumente din lucrarea noastră. Aceasta este una din metodele cu cel mai mare efect pentru a atrage atenția oamenilor, pentru a ajunge la toate clasele sociale cu invitația Evangheliei. Timpul în care trăim noi este un timp de intensă agitație. Ambiția și războiul, plăcerea și câștigul financiar absorb mințile oamenilor. Satana vede că timpul lui e scurt, și el a pus la lucru toate uneltele lui, pentru ca oamenii să poată fi înșelați, amăgiți, ocupați, și fermecați până când se sfârșește punerea la probă, și ușa harului se închide pentru totdeauna. Este lucrarea noastră aceea de a da lumii întregi — oricărei națiuni, oricărui neam, oricărei limbi și oricărui popor — adevărurile mântuitoare ale îngerului al treilea. Dar a ști cum să ajungem la oamenii din marile centre populate a fost și este o problemă grea. Nu ni se îngăduie intrarea în diferite biserici. În orașe, sălile mari sunt costisitoare, și în cele mai multe cazuri puțini vor veni la sălile cele mai bune. Am fost vorbiți de rău de către aceia care nu ne cunoșteau. Temeiurile credinței noastre nu sunt înțelese de popor, și noi am fost priviți ca fanatici, care, din ignoranță, țin sâmbăta în loc de duminică. În lucrarea noastră eram puși în încurcătură, neștiind cum să ne deschidem calea prin barierele spiritului lumesc și ale prejudecății și să aducem înaintea oamenilor adevărurile prețioase care înseamnă atât de mult pentru ei. Domnul ne-a dat îndrumarea că adunările în tabără constituie unul din cele mai importante mijloace pentru împlinirea acestei lucrări.
-32-
Noi trebuie să plănuim înțelepțește, ca oamenii să poată avea ocazia de a auzi ei înșiși ultima solie de har pentru lume. Oamenii ar trebui să fie avertizați, spre a se pregăti pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu, care a și sosit. Nu avem timp de pierdut. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ajunge la oameni acolo unde sunt ei. Lumea ajunge acum la hotarul nepocăinței și disprețuirii legilor guvernării lui Dumnezeu. În fiecare oraș al lumii noastre trebuie să fie proclamată solia de avertizare. Tot ce se poate face trebuie să se facă fără întârziere.
Adunările noastre în tabără mai au un scop, unul pregătitor în vederea acestui lucru. Ele trebuie să promoveze o viață spirituală în mijlocul propriului nostru popor. Lumea, în înțelepciunea ei, nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Lumea nu poate să vadă frumusețea, grația, bunătatea și sfințenia adevărului divin. Și, pentru ca oamenii să poată înțelege aceasta, trebuie să existe un canal prin care să ajungă în mijlocul lumii. Biserica a fost făcută canalul acela. Hristos ni se descoperă nouă, pentru ca noi să-L putem descoperi altora. Prin poporul Său trebuie să se dea pe față bogățiile și slava acestui neasemuit dar.
Dumnezeu a încredințat mâinilor noastre o lucrare deosebit de sfântă și avem nevoie să ne întâlnim pentru a primi instrucțiuni, pentru a fi pregătiți să îndeplinim lucrarea Lui. Noi avem nevoie să înțelegem ce parte suntem chemați fiecare să îndeplinim pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ, pentru apărarea sfintei Legi a lui Dumnezeu și pentru înălțarea Mântuitorului ca “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29.) Avem nevoie să ne adunăm împreună și să primim atingerea divină pentru a înțelege lucrarea noastră în familie. Părinții au nevoie să înțeleagă cum pot trimite, din sanctuarul căminului, pe fiii și fiicele lor în așa fel formați și educați, încât să poată fi pregătiți să strălucească în lume ca lumini. Avem nevoie să înțelegem ceva cu privire la diviziunea muncii și la felul cum trebuie făcută fiecare parte a lucrării. Fiecare trebuie să înțeleagă partea pe care el o are de făcut, pentru ca să fie armonie în plan și în muncă în lucrarea unită a tuturor.
-33-
Câștigarea maselor
În predica de pe munte, Hristos a spus ucenicilor: “Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o țină sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. (Matei 5, 14-16.) Dacă adunările noastre în tabără sunt conduse așa cum trebuie, ele vor fi cu adevărat o lumină în lume. Ele ar trebui să fie ținute în orașele mari, acolo unde solia adevărului nu a fost proclamată. Ele ar trebui să continue timp de două sau trei săptămâni. Uneori, s-ar putea să fie bine ca să se țină câte o adunare în tabără, în mod succesiv, de câteva ori în același loc; dar, de regulă, locul adunării ar trebui să fie schimbat în fiecare an. În loc de a avea câte o adunare uriașă în câteva localități, ar fi mult mai bine dacă s-ar putea face adunări mai mici în mai multe locuri. În felul acesta, lucrarea s-ar întinde mereu, în câmpuri noi. De îndată ce stindardul adevărului este înălțat într-o localitate și ne asigurăm că lăsându-i singuri pe noii convertiți ei sunt în siguranță, noi trebuie să facem planuri pentru a intra în câmpuri noi. Adunările noastre în tabără sunt o putere, și când se țin într-un loc unde locuitorii pot fi mișcați, ele vor avea o putere mult mai mare decât atunci când, pentru înlesnirea a lor noștri, sunt fixate acolo unde, datorită adunărilor anterioare și lepădării adevărului, interesul publicului este mort.
-34-
S-a făcut o greșeală atunci când s-au ținut adunări de tabără în locuri izolate și când s-a continuat ținerea lor în același loc, an după an. Lucrul acesta s-a făcut pentru a reduce cheltuiala și munca; dar economia ar fi trebuit să fie făcută la alte capitole. În câmpurile noi, mai ales lipsa de mijloace face adesea să fie greu de acoperit cheltuielile făcute cu adunările în tabără. Ar trebui să se facă multă economie și să se alcătuiască planuri necostisitoare; deoarece se poate economisi mult în felul acesta. Dar lucrarea nu trebuie să fie stânjenită. Metoda aceasta de a prezenta adevărul înaintea oamenilor este după planul lui Dumnezeu. Când trebuie să se lucreze pentru suflete și când adevărul trebuie să fie adus înaintea acelora care nu-l cunosc, lucrarea nu trebuie să fie împiedicată pentru a se face economie.
Adunările noastre în tabără ar trebui să fie în așa fel conduse, încât să realizeze cea mai mare cantitate de bine posibilă. Adevărul să fie prezentat și reprezentat cum se cuvine de către aceia care-l cred. Ceea ce-i trebuie lumii este lumina, lumina cerului, și orice-L face cunoscut pe Domnul Isus Hristos este lumină.
O învățătură intuitivă
Fiecare adunare în tabără ar trebui să fie o învățătură intuitivă sau model de curățenie, ordine și bun gust. Noi trebuie să fim foarte atenți la economie și să evităm fastul, dar tot ce ține de terenul taberei trebuie să fie curat și plăcut. Gustul și talentul contribuie foarte mult la atragerea oamenilor. În toată lucrarea noastră noi trebuie să dăm pe față disciplina organizației și ordine.
Totul trebuie să fie în așa fel aranjat, încât să impresioneze atât pe ai noștri, cât și lumea cu sfințenia și importanța lucrării lui Dumnezeu. Regulile observate la așezarea taberei la israeliți sunt un exemplu pentru noi. Cel care a dat lui Israel instrucțiunile acelea speciale a fost Hristos, și El a socotit ca ele să fie bune și pentru noi, cei asupra cărora a venit sfârșitul veacurilor. Noi ar trebui să studiem cu grijă prevederile Cuvântului lui Dumnezeu, și să practicăm aceste îndrumări, ele fiind voia lui Dumnezeu. Tot ce e în legătură cu tabăra trebuie să fie curat, și sănătos. Trebuie să se dea o deosebită atenție tuturor instalațiilor sanitare, și oameni cu judecată și discernământ sănătos să ia seama ca să nu se îngăduie nimic ce ar contribui la semănarea semințelor bolii și morții în tot cuprinsul taberei.
-35-
Corturile să aibă stâlpii bine întăriți, și, dacă sunt semne de ploaie, să se facă șanțuri de scurgerea apei, la fiecare cort. Sub nici un motiv să nu se neglijeze lucrul acesta. S-au contractat boli serioase și chiar fatale din cauza neglijării acestei precauțiuni.
Noi trebuie să ne dăm seama că suntem reprezentanți ai adevărului care este de origine cerească. Noi trebuie să vestim laudele Aceluia care ne-a chemat de la întuneric la lumina Lui minunată. Trebuie să ținem totdeauna minte faptul că îngerii lui Dumnezeu umblă prin tabără, privind la rânduiala și aranjamentul din fiecare cort. Pentru marele număr de oameni care vin la aceste adunări, toate aranjamentele sunt o ilustrare a crezului și a principiilor celor care conduc adunarea. Ar trebui să fie ilustrarea cea mai bună cu putință. Tot ceea ce este în jur ar trebui să fie o lecție intuitivă. Îndeosebi corturile de familii ar trebui ca, prin plăcuta lor înfățișare și ordine, să dea un aspect al vieții de cămin, să fie o predică statornică despre rânduielile, obiceiurile și practicile adventiștilor de ziua a șaptea.
Asigurarea participării
Pe când ne pregăteam să ținem o adunare în tabără, în apropierea unui mare oraș unde ai noștri erau foarte puțin cunoscuți, într-o noapte, se pare că eram într-o consfătuire convocată pentru alcătuirea de planuri cu privire la lucrarea ce era de făcut înainte de începerea adunării în tabără. Se propunea să se facă eforturi și cheltuieli mari pentru distribuirea de înștiințări și reviste. Se făceau aranjamente pentru punerea în practică a acestui lucru, când Cineva înțelept la sfat a spus: “Ridicați-vă corturile, începeți adunările, și apoi faceți anunțurile și se va realiza mai mult”.
-36-
“Adevărul rostit de predicatorul viu va avea o mai mare influență decât dacă aceleași lucruri ar fi tipărite în ziare. Dar ambele metode combinate vor avea o forță mai mare. Nu e cel mai bun plan de urmat, ca să se facă același efort an după an. Schimbați ordinea lucrurilor. Când lăsați timp și oferiți ocazie, Satana e pregătit pentru a-și mobiliza forțele și el va lucra la nimicirea oricărui suflet cu putință. Nu treziți împotrivirea înainte ca oamenii să fi avut prilejul să audă adevărul și să știe la ce se împotrivesc. Rezervați-vă mijloacele pentru a face o lucrare puternică, mai bine după adunare decât înainte. Dacă se poate asigura o tipografie, pentru a fi folosită în cursul adunării — tipărind foi, broșurele, înștiințări, reviste pentru a fi distribuite — aceasta va avea o influență puternică”.
La unele dintre adunările noastre din tabără, au fost organizate grupe puternice de lucrători, care au mers în oraș și în suburbii, au distribuit literatură și au invitat oamenii la adunare. În felul acesta, în cursul ultimei părți a adunării, s-au asigurat sute de persoane ca participanți regulați, care altminteri nu s-ar fi gândit la așa ceva.
Noi trebuie să luăm orice măsură îndreptățită pentru a aduce lumina înaintea oamenilor. Să fie folosită presa și să fie întrebuințată orice agenție publicitară, care să atragă atenția asupra lucrării noastre. Lucrul acesta să nu fie socotit ca fiind fără însemnătate. La fiecare colț de stradă puteți vedea pancarte și afișe atrăgând atenția la diferite lucruri care au loc, unele dintre ele fiind de cel mai josnic caracter, iar cei care au lumina vieții ar putea să fie oare mulțumiți cu eforturi slabe pentru a atrage atenția maselor la adevăr?
-37-
Cei care au ajuns să fie interesați au dat piept cu sofistăria și greșita reprezentare din partea deservenților cultici ai bisericilor populare și ei nu știu cum să răspundă la lucrurile acestea. Adevărul prezentat de predicator trebuie să fie publicat în forma cea mai condensată cu putință și să fie larg răspândit. Pe cât e cu putință, cuvântările mai de seamă, ținute la adunările noastre în tabără, să fie publicate în ziare. În felul acesta, adevărul care a fost pus în fața unui număr limitat de persoane poate să ajungă înaintea multor minți. Și acolo unde adevărul a fost greșit reprezentat, oamenii au ocazia să cunoască exact ce a spus predicatorul.
Puneți lumina voastră în sfeșnic pentru ca să poată lumina tuturor celor care sunt în casă. Dacă adevărul ne-a fost dat, noi trebuie să-l facem cunoscut altora atât de lămurit, încât cei sinceri să-l poată recunoaște și să se bucure în razele lui strălucitoare.
Natanael s-a rugat să poată ști dacă Acela pe care-L anunțase Ioan Botezătorul, ca fiind Mesia, era Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Pe când înfățișa lui Dumnezeu nedumerirea sa și cerea lumină, Filip l-a chemat și, cu o voce serioasă și voioasă, a exclamat: “Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege, și proorocii; pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif”. (Ioan 1, 45.)
Dar Natanael avea prejudecăți împotriva Nazarineanului. Din cauza influenței unor învățături greșite, necredința s-a furișat în inima lui și a întrebat: “Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Filip nu a încercat să combată prejudecata și necredința lui. El a spus numai: “Vino și vezi!” Lucrul acesta a fost înțelept, deoarece, îndată ce L-a văzut pe Isus, Natanael a fost convins că Filip avea dreptate. Necredința lui a fost alungată, și sufletul lui a fost ocupat de o credință tare și dăinuitoare. Isus a lăudat credința plină de încredere a lui Natanael.
-38-
Sunt mulți în aceeași stare în care era Natanael. Ei au prejudecăți și necredință din cauză că niciodată nu au venit în contact cu adevărurile speciale pentru aceste zile de pe urmă sau cu persoanele care le susțin și nu va fi nevoie decât de participarea la o adunare plină de Spiritul lui Hristos pentru a înlătura necredința lor. Indiferent ce am avea de întâmpinat — orice împotrivire care ar abate sufletele de la adevărul de obârșie cerească — trebuie să facem publicitate credinței noastre, pentru ca sufletele sincere să poată vedea, auzi și să fie, personal, convinse. Lucrarea noastră este aceea de a spune așa cum a făcut Filip: “Vino și vezi!”
Noi nu avem o învățătură pe care dorim să o ascundem. Pentru aceia care au fost educați să țină ziua întâia a săptămânii ca pe o zi sfântă, lucrul cel mai respingător al credinței noastre este Sabatul poruncii a patra. Dar nu declară oare Cuvântul lui Dumnezeu că ziua a șaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului nostru? E adevărat, nu e un lucru ușor a face schimbarea cerută de la ziua întâi la ziua a șaptea. Aceasta implică o cruce. Se ciocnește cu preceptele și practicile oamenilor. Bărbați școliți i-au învățat pe oameni tradiția până când aceștia au ajuns plini de necredință și prejudecată. Totuși, noi trebuie să spunem acestor oameni: “Vino și vezi!” Dumnezeu cere de la noi să vestim adevărul și să-l lăsăm să dea pe față rătăcirea.