Continuare.
Într-o viziune ce mi-a fost dată la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat ceea ce îndreptățește pe deplin atitudinea mea de publicare a mărturiilor personale. “Când Domnul scoate în evidență cazuri individuale și numește greșelile lor, alții, care n-au fost arătați în viziune, în mod frecvent consideră că ei sunt drepți sau aproape drepți. Dacă unul este mustrat pentru un rău deosebit, frații și surorile ar trebuie să se examineze cu atenție, spre a vedea unde au căzut și în ce anume se fac și ei vinovați de același păcat. Ei trebuie să aibă spiritul unei unite mărturisiri. Dacă alții simt că sunt drepți, aceasta nu-i face să fie astfel. Dumnezeu privește la inimă. El pune la probă, testează sufletele în acest fel. În mustrarea relelor unora, El intenționează să corecteze pe mulți. Dar, dacă ei dau greș în a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, și se mângâie singuri că Dumnezeu a trecut peste greșelile lor numai pentru că nu i-a scos în mod personal în evidență, ei se înșeală singuri și vor fi lăsați afară în întuneric, în propriile lor căi, spre a urma închipuirea inimilor lor.
Mulți se înșeală singuri cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El folosește căi și mijloace care slujesc cel mai bine scopului Său, cum și pentru a dovedi ceea ce este în inimile celor ce mărturisesc că sunt urmași ai Săi. El face clar relele unora, pentru ca alții să poată astfel să fie avertizați și să se teamă și să ocolească acele greșeli. Printr-o cercetare de sine, ei pot afla că și ei fac aceleași lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alții. Dacă doresc într-adevăr să-I slujească lui Dumnezeu, temându-se să nu-L jignească, atunci ei nu vor aștepta ca mai întâi păcatele lor să fie arătate, ca apoi să mărturisească și cu o pocăință plină de umilință să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi, vor abandona lucrurile care nu Îi plac lui Dumnezeu, în armonie cu lumina dată altora. Dacă, din contră, aceia care nu sunt drepți înaintea lui Dumnezeu văd că se fac vinovați de aceleași păcate care au fost mustrate la alții, și cu toate acestea continuă în aceleași comportamente necredincioase, pentru că n-au fost nominalizați în mod special, ei își pun în primejdie propriile lor suflete și vor fi făcuți robi de către Satana, după cum vrea el.” [Testimonies for the Church 2:112-113 — 1868 .]
-660-
“Mi-a fost arătat că, în înțelepciunea lui Dumnezeu, nu toate păcatele și greșelile tuturor vor fi date la iveală…. Toți cei vinovați sunt atenționați în aceste mărturii individuale, deși poate că numele lor n-au fost adăugate la mărturiile speciale; și dacă persoanele trec peste acestea și-și acoperă păcatele pentru că numele lor nu au fost în mod special amintite, ei nu vor prospera în cele ale lui Dumnezeu. Nu pot înainta într-o viață divină, ci vor deveni tot mai întunecați, până când lumina cerului va fi în întregime retrasă.” [Testimonies for the Church 2:447 (1870). ]
Într-o viziune ce mi-a fost dată acum douăzeci de ani, “mi s-a arătat atunci să aduc niște principii generale, în vorbire și în scris, și, în același timp, să atrag atenția asupra primejdiilor, greșelilor și păcatelor unor persoane, pentru ca toți să poată fi avertizați, mustrați și sfătuiți. Am văzut că toți ar trebui să-și cerceteze inimile și să trăiască cu multă atenție, ca să vadă dacă nu cumva au făcut și ei aceleași greșeli pentru care alții au fost corectați și dacă nu cumva avertizările date pentru alții se aplică și în cazul lor. Dacă da, ar trebui să simtă că sfatul și mustrările au fost date în mod special pentru ei și ar trebui să le aplice ca și când le-ar fi fost adresate în mod special. Dumnezeu a fixat testul credinței pentru toți aceia care pretind că sunt urmași ai Domnului Hristos. El va pune la probă sinceritatea rugăciunilor tuturor acelora care pretind că doresc cu multă ardoare să știe care le este datoria. Le va arăta în mod clar care este aceasta. Va da tuturor ocazie să dezvolte ceea ce se află în inimile lor.” [Testimonies for the Church 2:687 (1871). ]
-661-
Obiectul Mărturiilor
“În timpurile din vechime, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin profeți și apostoli. În aceste zile, El le vorbește prin mărturiile Duhului Sfânt. N-a fost niciodată un timp în care Dumnezeu să instruiască poporul Său mai puternic de cum o face acum, în legătură cu voința Sa și drumul sau comportarea pe care El ar dori ca ei să o aibă.” [Testimonies for the Church 4:147, 148 (1876). ]
“Domnul a văzut că este potrivit să-mi arate într-o viziune nevoile și greșelile poporului Său. A fost un lucru dureros pentru mine, dar, cu credincioșie, am pus înaintea celor vinovați greșelile lor și mijloacele de remediere…. Astfel că Duhul lui Dumnezeu a rostit avertizări și judecăți, fără a reține, totuși, făgăduința plăcută a milei….
Păcătoșii pocăiți n-au nici un motiv de disperare pentru că li se aduce aminte de păcatele lor și sunt avertizați de primejdiile care îi pândesc. Chiar și aceste eforturi făcute pentru ei arată cât de mult îi iubește Dumnezeu și dorește să-i salveze. Ei nu au de făcut decât să urmeze sfatul Său și să facă voia Sa, pentru a moșteni viața veșnică. Dumnezeu așează păcatele poporului Său greșit înaintea lor, pentru ca ei să vadă toată grozăvia lor în lumina adevărului divin. Apoi este de datoria lor să renunțe pentru totdeauna la ele. Dacă cei din poporul lui Dumnezeu vor recunoaște modul în care El S-a purtat cu ei și vor accepta învățăturile Sale, ei vor găsi o cale dreaptă pentru picioarele lor și o lumină care să-i călăuzească prin întuneric și descurajare.” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876). ]
“Avertizări și mustrări nu sunt adresate celor greșiți din mijlocul adventiștilor de ziua a șaptea pentru că viața lor este mult mai vrednică de mustrare decât viața celor ce mărturisesc că sunt creștini din bisericile cu numele, nici pentru faptul că exemplul și faptele lor sunt mai rele decât acelea ale adventiștilor care nu vor da ascultare cerințelor Legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o mare lumină și pentru că, prin mărturisirea lor, au luat poziția de popor deosebit al lui Dumnezeu, un popor ales, având Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor. Ei declară credincioșia lor față de Dumnezeul cerului, dând ascultare legilor guvernării Sale. Sunt reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Orice păcat existent îi separă de Dumnezeu și, într-un mod special, dezonorează Numele Său, dând vrăjmașilor Legii Sale sfinte ocazia de a arunca ocara asupra cauzei Sale, a poporului Său, pe care El l-a numit o generație aleasă, o preoție sfântă și un neam sfânt, un popor deosebit, pentru ca ei să-I aducă laude Lui, Aceluia care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată….
-662-
Domnul mustră și ceartă pe copiii Săi care mărturisesc că țin Legea Sa. El le scoate în evidență păcatele și prezintă în mod deschis nelegiuirea lor, pentru că dorește să înlăture orice păcat și orice nelegiuire, ca ei să poată desăvârși sfințenia lor în temere de El…. Dumnezeu îi mustră, îi dojenește și îi ceartă, pentru ca ei să poată fi curățiți, sfințiți, înălțați și, în cele din urmă, luați la tronul Său.” [Testimonies for the Church 2:452, 453 (1870). ]
“Am privit peste Mărturiile date pentru păzitorii Sabatului și sunt uimită de mila lui Dumnezeu și de grija Sa pentru poporul Său — le-a dat multe avertizări, scoțând în evidență primejdiile existente și prezentându-le poziția înaltă pe care El dorește ca ei să o ocupe. Dacă ei vor rămâne în iubirea Sa și se vor despărți de lume, El va face ca binecuvântările Lui deosebite să vină asupra lor și lumina Sa să strălucească în jurul lor. Influența lor spre bine trebuie să fie simțită în fiecare ramură a lucrării și în fiecare parte a câmpului Evangheliei. Dar, dacă ei nu se vor supune gândului lui Dumnezeu, dacă vor continua să aibă un sentiment atât de mic despre caracterul înalt al lucrării, așa cum au avut în trecut, influența și exemplul lor se vor dovedi a fi un blestem groaznic. Ei nu vor face decât să aducă vătămare și numai vătămare. Sângele sufletelor prețioase va fi găsit pe hainele lor.
Mărturiile de avertizare au fost repetate. Întreb: Cine le-a dat ascultare? Cine s-a pocăit de păcate și idolatrie și a alergat spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus?… Am așteptat cu nerăbdare, sperând că Dumnezeu va pune Duhul Său asupra unora și-i va folosi ca instrumente ale neprihănirii pentru a trezi și a pune ordine în biserica Sa. Am ajuns aproape la disperare, văzând, an după an, o mai mare îndepărtare de acea simplitate pe care Dumnezeu mi-a arătat-o că ar trebui să caracterizeze viața urmașilor Săi. Interesul și devoțiunea pentru cauza lui Dumnezeu s-au micșorat tot mai mult. Întreb: Cum au căutat aceia care mărturisesc a avea încredere în mărturii să trăiască în armonie cu lumina primită? Cum au privit ei avertizările ce le-au fost date? În ce fel au dat ei ascultare instrucțiunilor sau învățăturilor pe care le-au primit?” [Testimonies for the Church 2:483, 484 (1870). ]
-663-
Nu pentru a lua locul Bibliei
Următorul paragraf, dintr-o mărturie publicată în 1876, ne va dovedi că Mărturiile n-au fost date pentru a lua locul Bibliei:
“Fratele R. va aduce confuzie în minte, căutând să arate că lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o mie prin Mărturii este un adaus la Cuvântul lui Dumnezeu, dar astfel el prezintă problema într-o lumină falsă. Dumnezeu a considerat ca prin această problemă să îndrepte mintea copiilor Săi la Cuvântul Său, ca aceștia să-l înțeleagă mai bine.” [Testimonies for the Church 4:246 (1876). ] “Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a lumina până și cele mai întunecate minți și poate fi înțeles de cei care vor acest lucru. Dar, cu toate acestea, unii care mărturisesc că studiază Cuvântul lui Dumnezeu, trăiesc, de fapt, într-o directă opoziție cu învățăturile cele mai clare. Apoi, pentru a-i lăsa pe oameni, bărbați și femei, fără scuze, Dumnezeu a dat mărturii clare și la subiect, aducându-i înapoi la Cuvântul pe care ei au neglijat să-l urmeze.” [Testimonies for the Church 2:455 (1870). ] “Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii generale, pentru formarea unor obiceiuri corecte de viețuire, și mărturiile generale și personale au fost calculate să le atragă atenția în mod special la aceste principii.” [Testimonies for the Church 4:323 (1879) .]
-664-
La 30 aprilie 1871, această problemă mi-a fost prezentată într-un vis. Se făcea că luam parte la o adunare importantă, împreună cu o mare mulțime de oameni. “Mulți erau plecați înaintea lui Dumnezeu în rugăciune stăruitoare și se părea că sunt apăsați. Ei Îl rugau pe Domnul pentru o lumină specială. Câțiva păreau că sunt în agonie sufletească; sentimentele lor erau foarte intense; cu lacrimi strigau tare după ajutor și lumină. Frații noștri cei mai de frunte erau angajați în această scenă foarte impresionantă. Fratele S. era întins pe dușumea, după toate aparențele, într-o profundă durere. Soția sa se afla în mijlocul unui grup de batjocoritori indiferenți. Ea privea ca și când dorea ca toți să înțeleagă că ea își bătea joc de toți aceia care se umileau în felul acesta.
Am visat că Duhul Domnului a venit peste mine și m-am ridicat în mijlocul strigătelor și al rugăciunilor și am zis: ‘Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeți să lucrați individual, pentru voi înșivă. Voi priviți la Dumnezeu și doriți ca El să facă pentru voi lucrarea pe care a lăsat-o să o faceți voi. Dacă veți face pentru voi înșivă lucrarea pe care știți că trebuie să o faceți, atunci Dumnezeu vă va ajuta când veți avea nevoie de ajutor. Ați lăsat nefăcute chiar lucrările pe care Dumnezeu vi le-a lăsat vouă să le îndepliniți. Îl chemați pe Dumnezeu ca El să vă facă lucrarea. Dacă ați fi urmat lumina pe care v-a dat-o, atunci El ar fi făcut ca o lumină și mai mare să strălucească asupra voastră; dar în vreme ce voi neglijați sfaturile, avertizările și mustrările care au fost date, cum mai așteptați ca Dumnezeu să vă dea mai multă lumină și mai multe binecuvântări pentru a le neglija și disprețui? Dumnezeu nu este asemenea omului; cu El nu putem glumi’.
Am luat Biblia, prețioasa Biblie, și am înconjurat-o cu mai multe Mărturii pentru comunitate, date pentru poporul lui Dumnezeu. Aici, am spus eu, se întâlnesc aproape toate cazurile. Sunt arătate păcatele ce trebuie evitate. Sfatul pe care ei îl doresc poate fi găsit aici, dat pentru alte cazuri care sunt asemenea acestora. Dumnezeu a avut plăcerea să-ți dea învățătură peste învățătură, sfat peste sfat. Dar nu sunt mulți dintre voi care cunosc într-adevăr ce conțin Mărturiile. Tu nu ești familiarizat cu Scripturile. Dacă ai fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul tău, cu dorința de a atinge standardul Bibliei și a obține perfecțiunea divină, n-ai fi avut nevoie de Mărturii. Dar pentru că ai neglijat să faci personal cunoștință cu Cartea inspirată a lui Dumnezeu, de aceea El a căutat să ajungă la tine prin mărturii simple și directe, atrăgându-ți atenția asupra cuvintelor inspirației, pe care ai neglijat să le asculți și care te somează să-ți modelezi viața în armonie cu învățăturile ei curate și înălțătoare.
-665-
Domnul Își propune să te avertizeze, să te mustre, să te sfătuiască prin mărturiile date și să imprime în mintea ta importanța adevărului Cuvântului Său. Mărturiile scrise nu sunt menite să aducă lumină nouă, ci să imprime în mod viu în inimă adevărurile inspirației descoperite deja. Datoria omului față de Dumnezeu și față de semenii săi a fost în mod clar arătată în Cuvântul lui Dumnezeu; cu toate acestea, puțini dintre voi sunteți ascultători față de lumina dată. Nici un adevăr în plus nu este adus, dar Dumnezeu, prin Mărturii, a simplificat marile adevăruri date deja, în modul ales de El de a le aduce înaintea poporului, pentru a trezi și impresiona mintea cu ele, pentru ca toți să fie lăsați fără scuze.
Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia au întunecat puterile perceptive, iar adevărul, care v-ar fi făcut înțelepți în vederea mântuirii, și-a pierdut puterea de a încânta și controla mintea. Chiar principiile esențiale ale sfințeniei nu sunt înțelese pentru că nu este o foame și o sete după cunoașterea Bibliei, după curăția inimii și sfințenia vieții. Mărturiile nu trebuie să minimalizeze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l înalțe și să-i atragă mintea la el, pentru ca frumusețea simplă a adevărului să-i poată impresiona pe toți.
-666-
Am spus mai departe: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este înconjurat cu aceste cărți și broșuri, tot astfel Dumnezeu te-a înconjurat cu mustrări, sfaturi și încurajări. Aici plângeți înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletului, pentru mai multă lumină. Sunt autorizată de Dumnezeu să vă spun că nici o altă rază de lumină din Mărturii nu va străluci asupra cărării voastre până când nu veți folosi în mod practic lumina primită deja. Domnul v-a înconjurat cu un zid de lumină; dar voi nu ați apreciat lumina; ați călcat-o în picioare. În vreme ce unii au disprețuit lumina, alții au neglijat-o sau au urmat-o, dar în mod indiferent. Puțini au fost aceia care și-au pus inima să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea.
Unii dintre cei care au primit avertizări speciale prin mărturii au uitat în câteva săptămâni de mustrările date. Mărturiile unora au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu s-au gândit la ele ca fiind suficient de importante pentru a fi ascultate cu grijă. Pentru ei, ele au fost ca niște povești născocite, niște fleacuri. Dacă ar fi luat în considerație lumina primită, atunci ar fi evitat pierderile și încercările despre care ei cred că sunt aspre și grele. Ei nu trebuie să se supravegheze decât pe ei înșiși. Și-au așezat pe grumaz un jug pe care îl găsesc chinuitor la purtat. Acesta nu este jugul pe care Domnul Hristos l-a pus asupra lor. Grija și iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate în folosul lor; dar egoismul lor, răul, sufletele necredincioase nu pot să deosebească bunătatea și mila Sa. Ei aleargă înainte în propria lor înțelepciune până când, copleșiți de încercări și încurcați de nedumeriri, sunt prinși în cursă de Satana. Însă, atunci când strângi razele de lumină pe care Dumnezeu le-a dat în trecut, El va da mai multă lumină.
Pe aceștia îi îndrum spre vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat israeliților Legea Sa, dar ei nu au ascultat-o. Apoi El le-a dat ceremonii și rânduieli prin care, aducându-le la îndeplinire, Îl puteau păstra pe Dumnezeu în amintirea și în mintea lor. Ei erau așa de înclinați să-L uite pe El și cerințele Lui față de ei, încât a fost necesar să le țină mintea în alertă pentru a-și da seama de obligația pe care o au de a asculta și onora pe Creatorul lor. Dacă ei ar fi fost credincioși și ar fi iubit ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, mulțimea ceremoniilor și a rânduielilor n-ar fi fost necesară.
-667-
Dacă poporul care mărturisește că este acum comoara deosebită a lui Dumnezeu ar fi ascultat cerințele Lui, așa cum sunt arătate în Cuvântul Lui, atunci n-ar fi fost date mărturiile speciale spre a-i trezi la datoria pe care o au și spre a imprima asupra lor conștiența păcătoșeniei lor și primejdia teribilă de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conștiința le-a fost întunecată pentru că lumina a fost dată deoparte, neglijată și desconsiderată…
Cineva care stătea lângă mine a spus: ‘Dumnezeu te-a ridicat și ți-a dat cuvinte pe care să le adresezi oamenilor și care să atingă inimi așa cum n-a dat la nimeni. El a modelat mărturiile tale pentru a corespunde cazurilor care au nevoie de ajutor. Trebuie să stai nemișcată în fața batjocurii, a disprețului, ocării și criticii. Pentru a fi instrumentul special al lui Dumnezeu, nu trebuie să te sprijini pe nimeni, ci să te prinzi numai de El și, asemenea viței-de-vie care se agață, să lași ca lujerii cățărători să se împletească în jurul Lui. El te va face un mijloc prin care să transmiți lumina Sa oamenilor. Zilnic trebuie să strângi putere de la Dumnezeu, ca să fii întărită, și tot ceea ce este în jurul tău să nu întunece lumina pe care El a îngăduit-o să lumineze asupra poporului Său prin tine. Este obiectivul special al lui Satana să împiedice această lumină să ajungă la poporul lui Dumnezeu, care are o așa de mare nevoie de ea în mijlocul primejdiilor zilelor din urmă.
Succesul tău stă în simplitatea ta. De îndată ce te îndepărtezi și-ți modelezi mărturia pentru a corespunde minții cuiva, puterea ta s-a dus. Aproape totul în acest veac este o aparență înșelătoare, ceva ireal. Lumea este plină de mărturii date pentru a plăcea și fermeca pentru un moment și pentru a înălța eul. Mărturia ta are un caracter deosebit. Ea trebuie să coboare în lucrurile de amănunt ale vieții, păstrând credința cea slabă să nu moară și prezentând credincioșilor nevoia de a străluci ca niște lumini în lume.
Dumnezeu ți-a dat mărturiile pentru a așeza înaintea celui apostaziat și păcătos adevărata lui stare și imensa pierdere pe care el o întreține printr-o continuă viață de păcat. Dumnezeu a întipărit lucrul acesta în tine, desfășurându-l înaintea ochilor tăi așa cum n-a făcut cu nimeni care este astăzi în viață, și în armonie cu lumina pe care ți-a dat-o El, te va face răspunzătoare. “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. “Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirea lui, și casei lui Iacov păcatele ei”.’” [Testimonies for the Church 2:604-608 (1871). ]
-668-
Folosirea greșită a “Mărturiilor”
Unii dintre cei care cred în Mărturii au greșit, impunându-le altora în mod necuvenit. În volumul 1, numărul 8, este o mărturie cu privire la acest lucru: “Au fost unii în _____ care erau copii ai lui Dumnezeu și, cu toate acestea, se îndoiau de mărturii. Alții nu manifestau nici o opoziție, dar, cu toate acestea, nu îndrăzneau să ia o poziție hotărâtă cu privire la ele. Unii erau sceptici și aveau suficiente motive să fie astfel. Viziuni false și acțiuni fanatice, precum și roadele jalnice ce au urmat au avut o influență asupra cauzei din _____, pentru a face mintea sceptică la tot ce poartă numele de viziuni. Toate aceste lucruri ar trebui să fie luate în considerație și înțelepciunea să fie exercitată. Nu trebuie să condamnați pe cei care n-au văzut niciodată pe cineva în timpul viziunii și care n-au avut niciodată o cunoaștere personală a influenței viziunilor. Unii ca aceștia nu vor fi niciodată lipsiți de beneficiile și privilegiile bisericii, dacă viața lor creștină este de altfel corectă….
Mi-a fost arătat că unii pot primi viziunile publicate, judecând copacul după roadele lui. Alții sunt însă asemenea lui Toma necredinciosul; ei nu pot crede Mărturiile publicate și nici să primească dovada prin mustrările adresate altora, ci trebuie să vadă și să aibă ei înșiși această dovadă. Unii ca aceștia nu trebuie lăsați la o parte, ci îndelunga răbdare și dragostea frățească ar trebui să fie manifestate față de ei, până când își vor găsi drumul și se vor hotărî fie pentru, fie împotrivă. Dar dacă ei luptă împotriva viziunilor despre care n-au nici o cunoștință, dacă se împotrivesc atât de mult, încât ajung să se opună unui lucru în care n-au experiență deloc, … atunci biserica poate să-și dea seama că ei n-au dreptate.” [Testimonies for the Church 1:328 (1862). ]
Va continua.