Continuare.
Goliat l-a disprețuit pe David; căci înfățișarea lui era aceea a unui simplu tinerel neînvățat în ale războiului. Goliat proferă înjurături la adresa lui David și îl blestemă în numele dumnezeilor lui. Simțea că era un afront la adresa demnității lui să vină în întâmpinarea sa un adolescent, fără să poarte măcar o armură. Se lăudă cu ceea ce avea să-i facă. David nu s-a supărat pentru că era privit ca fiind atât de neînsemnat și nici n-a tremurat la auzul îngrozitoarelor lui amenințări, ci a răspuns: “Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirii lui Israel, pe care ai sfidat-o”. David îi spune lui Goliat că, în Numele Domnului, îi va face chiar lucrurile cu care el însuși a fost amenințat. “Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul mântuiește nu prin sabie, nici prin suliță; ci lupta este a Domnului și El vă dă în mâinile noastre.”
Predicatorii noștri nu ar trebui să fie sfidători și să provoace discuții. Sfidarea să vină din partea celor ce se împotrivesc adevărului lui Dumnezeu. Mi s-a arătat că fratele K. și alți pastori s-au comportat prea mult ca Goliat. Și apoi, după ce au îndrăznit și au provocat discuții, s-au încrezut în argumentările lor pregătite dinainte, așa cum a vrut Saul ca David să aibă încredere în armura sa. Ei nu s-au încrezut, ca umilul David, în Dumnezeul lui Israel, făcând din El tăria lor, ci au înaintat încrezători și lăudăroși ca Goliat, preamărindu-se pe ei înșiși și neascunzându-se în spatele lui Isus. Ei știau că adevărul este puternic și, prin urmare, nu și-au umilit inimile și nu s-au lăsat cu credință în mâinile lui Dumnezeu, pentru ca El să dea adevărului biruința. Ei s-au lăsat pradă euforiei și și-au pierdut echilibrul; discuțiile au fost adesea lipsite de succes, iar rezultatul a fost un rău provocat propriilor lor suflete și sufletelor altora.
-220-
Mi s-a arătat că unii dintre pastorii noștri tineri capătă o pasiune pentru polemică și că, dacă nu vor vedea primejdia, acest lucru se va dovedi o capcană pentru ei. Mi s-a arătat că fratele L. este în mare primejdie. El își educă mintea într-o direcție greșită. Se află în pericol de a se ridica deasupra simplității lucrării. Dacă, atunci când îmbracă armura lui Saul, are înțelepciunea lui David de a o lăsa totuși deoparte din pricină că nu este învățat cu ea, își poate reveni înainte de a merge prea departe. Acești tineri predicatori ar trebui să studieze atât învățăturile practice ale lui Hristos, cât și cele teoretice și să învețe de la Isus că pot dobândi harul, blândețea, umilința și duhul Său smerit. Dacă ei, asemenea lui David, sunt aduși într-o situație în care cauza lui Dumnezeu le cere cu adevărat să înfrunte pe unul care sfidează pe Israel și dacă înaintează în puterea lui Dumnezeu, încrezându-se cu totul în El, El îi va purta prin încercare și va face ca adevărul Său să triumfe într-un mod slăvit. Hristos ne-a dat un exemplu. “Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolul și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ‘Domnul să te mustre!’”
De îndată ce un predicator părăsește poziția pe care ar trebui s-o ocupe întotdeauna un slujbaș creștin și se coboară la atitudinea comică de a stârni râsul și a-l îndrepta împotriva adversarului său sau când este sarcastic și tăios și îl insultă el face ceea ce Mântuitorul lumii nu a îndrăznit să facă; căci el intră pe terenul inamicului. Predicatorii care se luptă cu împotrivitorii adevărului lui Dumnezeu nu au de dat piept numai cu oamenii, ci și cu Satana și cu legiunea lui de îngeri răi. Satana caută orice prilej de a se folosi spre avantajul propriu de predicatorii care susțin adevărul, iar când aceștia nu își mai pun toată încrederea în Dumnezeu și cuvintele nu sunt în spiritul și iubirea lui Hristos, îngerii lui Dumnezeu nu-i pot întări și lumina. Atunci îi lasă în puterea lor proprie, iar îngerii răi îi învăluie în întuneric; din acest motiv, împotrivitorii adevărului par să fie în avantaj, iar discuția face mai mult rău decât bine.
-221-
Servii lui Dumnezeu ar trebui să se apropie mai mult de El. Frații K., L., M. și N. ar trebui să cultive mai degrabă evlavia personală decât să încurajeze iubirea pentru polemică. Ei ar trebui să caute să devină păstori ai turmei decât să se educe în direcția creării unei stări de agitație, manipulând sentimentele poporului. Acești frați sunt în pericolul de a deveni dependenți mai mult de popularitatea lor și de succesul de care se bucură în rândurile poporului ca oratori inteligenți decât de faptul că sunt lucrători umili și credincioși și urmași blânzi și devotați ai lui Hristos, împreună lucrători cu El.
Primejdii și îndatoriri ale tinerilor
Mărturie către doi tineri
În decembrie trecut mi s-au arătat primejdiile și ispitele tinerilor. Cei doi fii mai tineri ai tatălui O. au nevoie de convertire. Au nevoie să moară zilnic față de eu. Pavel spune: “Eu mor în fiecare zi.” Aceasta este exact experiența de care au nevoie acești tineri. Se află în primejdia de a trece cu vederea îndatoririle prezente și de a neglija educația esențială pentru viața practică. Ei privesc educația luată din cărți ca fiind chestiunea cea mai importantă de care trebuie să se ocupe pentru a avea succes în viață.
Acești tineri au acasă îndatoriri pe care le trec cu vederea. Ei nu au învățat să se ocupe de datorii și să-și asume răspunderile din cămin, răspunderi pe care nimeni altcineva nu trebuie să le poarte. Ei au o mamă credincioasă, practică, mamă care a purtat multe poveri pe care fiii săi nu ar fi trebuit s-o lase să le poarte. Făcând acest lucru, ei nu și-au onorat mama. Nu au împărțit poverile cu tatăl, după cum era de datoria lor, și au neglijat să-l cinstească așa cum ar fi trebuit s-o facă. Ei își urmează înclinațiile mai degrabă decât datoria. Au mers pe calea egoismului în viețile lor, evitând poverile și truda, și n-au reușit să obțină o experiență valoroasă, de care nu-și pot permite să se lipsească dacă vor să aibă succes în viață. N-au simțit importanța faptului de a fi credincioși în lucrurile mici și nici nu s-au simțit obligați față de părinții lor să fie onești, conștiincioși și credincioși în datoriile umile, neînsemnate ale vieții, datorii care stau chiar înaintea lor pe cărarea pe care merg. Ei privesc deasupra ramurilor comune ale cunoașterii, atât de necesare pentru viața practică.
-222-
Dacă acești tineri doresc să fie o binecuvântare în vreun loc anume, atunci acesta ar trebui să fie chiar în căminul lor. Dacă ei se lasă purtați de înclinațiile lor în loc să se lase călăuziți de hotărârile prevăzătoare ale unei rațiuni treze, ale unei judecăți sănătoase și conștiințe luminate, nu pot fi o binecuvântare nici pentru societate, nici pentru familia tatălui lor, iar speranțele pe care și le fac pentru lumea aceasta și pentru cealaltă, mai bună, pot fi periclitate. Mulți tineri își fac impresia că prima parte a vieții lor nu este menită purtării unor griji, ci irosirii în distracții frivole, glume, ranchiune și îngăduințe nesăbuite. În timp ce sunt în mijlocul nebuniei și răsfățului simțurilor, unii nu se mai gândesc la nimic altceva decât la mulțumirea de moment care decurge din acestea. Dorința pe care o au pentru amuzament și iubirea lor pentru compania altora, pentru flecăreală și râsete cresc dacă sunt îngăduite și tinerii își pierd orice plăcere pentru realitățile responsabile ale vieții, iar îndatoririle familiale li se par neinteresante. Nici un fel de schimbare nu le satisface mintea pe deplin și devin agitați, capricioși și iritabili. Acești tineri ar trebui să simtă că este o datorie să-și facă familia fericită și voioasă. Ar trebui să aducă în locuința lor raze de soare, iar nu o umbră prin inutilele bombăneli și nemulțumirea lor întunecată.
Acești tineri ar trebui să-și amintească faptul că sunt răspunzători pentru toate privilegiile de care s-au bucurat; că vor da socoteală pentru modul în care au folosit timpul și că vor răspunde foarte exact de felul în care și-au pus în practică înzestrările. Ei pot întreba: “N-avem voie să ne bucurăm în vreun fel de amuzament sau recreare? Doar să muncim, să muncim, să muncim, fără nimic altceva?” Orice tip de amuzament în care se pot angaja, cerând în credință binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui, nu va fi periculos. Însă orice amuzament care îi face incapabili de rugăciunea tainică, de închinare la altarul rugăciunii sau de participarea la adunările de rugăciune nu este sigur, ci, dimpotrivă, primejdios. O schimbare care să survină în urma unei munci fizice care a pus greu la încercare puterile trupului poate fi foarte utilă pentru un timp, pentru ca apoi să se poată iarăși angaja în muncă, prestând cu mai mult succes efortul. Însă odihna totală se poate dovedi inutilă, ba chiar este posibil să nu fie urmată de cele mai bune rezultate, când este vorba de tăria fizică. Ei nu trebuie să-și risipească prețioasele lor momente nici chiar atunci când sunt epuizați de un singur fel de muncă. Atunci pot să caute să facă ceva care să nu fie atât de obositor, dar care se va dovedi o binecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurând grijile acestora, luând asupra lor poverile cele mai grele pe care sunt nevoite să le poarte, ei pot descoperi acel tip de amuzament care izvorăște din principiu și care le va oferi o fericire adevărată, iar timpul lor nu va mai fi petrecut cu nimicuri sau cu îngăduințe egoiste. Timpul poate fi întotdeauna folosit spre avantajul lor, iar ei pot fi în mod constant împrospătați prin ceva variat și în același timp răscumpărând timpul, astfel încât fiecare moment va da o bună mărturie oricui.
-223-
Voi v-ați gândit că cel mai important lucru era să obțineți o educație în științe. Nu este o virtute să fii neștiutor, iar cunoașterea nu va opri neapărat creșterea creștină; însă, dacă o căutați din principiu, având înaintea voastră obiectivul potrivit și simțindu-vă obligați față de Dumnezeu să vă folosiți talentele pentru a face bine altora și a răspândi slava Sa, cunoașterea vă va ajuta să atingeți acest scop; vă va ajuta să puneți la lucru puterile pe care vi le-a dat Dumnezeu și să le folosiți în slujba Sa.
Dar, tinerilor, dacă dobândiți cunoștințe atât de multe și totuși nu le folosiți într-un scop practic, obiectivul vostru nu este atins. Dacă, în timp ce obțineți o educație, deveniți atât de absorbiți de studiile voastre, încât neglijați rugăciunea și privilegiile religioase, devenind neatenți și indiferenți față de bunăstarea sufletelor voastre, dacă încetați să mai învățați la școala lui Hristos, vă vindeți dreptul de întâi născuți pentru un blid de linte. Nu trebuie pierdut din ochi nici o clipă scopul pentru care vă faceți o educație. Ar urma de aici ca voi să vă dezvoltați și să vă dirijați în așa fel înzestrările, încât să fiți și mai mult de folos și să-i binecuvântați pe alții în măsura în care vă permite destoinicia voastră. Dacă, prin obținerea cunoștințelor, vă sporiți iubirea de sine și înclinația de a vă eschiva să purtați răspunderi, vă este mai bine fără o educație. Dacă iubiți și idolatrizați cărțile, îngăduind ca acestea să se pună între voi și datoriile voastre, astfel încât simțiți o reținere când trebuie să lăsați studiul și cititul pentru a face o muncă de primă importanță, o muncă pe care cineva trebuie să o facă, ar trebui să vă înfrângeți dorința de a studia și să cultivați dragostea de a face acele lucruri pentru care acum nu simțiți nici un interes. Cel ce este credincios în lucrurile mici va fi credincios și în lucrurile mari.
-224-
Trebuie să cultivați iubirea și afecțiunea față de părinții, frații și surorile voastre. “Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți, când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” Tinerilor, nu vă puteți permite să sacrificați interesele voastre veșnice pentru studii. Poate că profesorii voștri vă stimulează prin aplauze și se poate să fiți amăgiți de sofismele lui Satana. S-ar putea să fiți conduși pas cu pas să căutați perfecțiunea și să obțineți aprobarea profesorilor voștri, însă cunoștințele voastre despre viața divină și religia practică, din experiență, vor fi din ce în ce mai sărace. În fața îngerilor înălțați, în fața Creatorului universului, în fața lui Hristos, Maiestatea cerului, numele voastre menționate în rapoarte vor sta într-o lumină foarte proastă. Împotriva lor vor fi înregistrate păcate, greșeli, eșecuri, neglijențe și o asemenea ignoranță în ce privește cunoașterea spirituală, încât Tatăl, Fiul Său Isus, Apărătorul nostru și îngerii slujitori ar fi rușinați să vă primească în chip de copii ai lui Dumnezeu.
Participând la cursuri, sunteți expuși la o varietate de ispite, care nu v-ar amenința în familie, în casa tatălui vostru, sub supravegherea unor părinți cu frică de Dumnezeu. Dacă acasă vă rugați de două sau trei ori pe zi pentru har, ca să scăpați de stricăciunea care există în lume prin poftă, trebuie să vă rugați cu atât mai mult, mai serios și constant când vă aflați la studii, expuși ispitelor și influențelor rele care umplu școlile în acest veac degenerat, întrucât mediul în care vă aflați este mult mai nefavorbil formării caracterului creștin.
-225-
Acești tineri nu au suficientă tărie creștină de caracter; așa stau lucrurile în special cu A.O. El nu este așezat, înrădăcinat și statornicit în adevăr. S-a prins atât de slab de Dumnezeu, încât nu a primit tărie și lumină de sus, ci a tot strâns întuneric în sufletul său. A auzit atât de mult vorbindu-se cu necredință și a manifestat atât de puțin interes practic pentru adevăr, încât nu este pregătit să dea socoteală de nădejdea care este în el. Este instabil, ca o trestie care tremură în vânt. Are o inimă bună, dar iubește totuși distracțiile, lenevia și tovărășia tinerilor săi prieteni. și-a îngăduit această înclinație, sacrificând interesul propriului său suflet. Frate al meu, este important să eviți să intri prea mult în societatea tinerilor nereligioși. Cultivarea minții și inimii tale, împreună cu datoriile practice ale vieții reclamă ca o mare parte din timpul tău să fie petrecut în societatea celor care, prin conversație și credință, îți sporesc propria ta credință și iubirea de adevăr.
Ai încercat să te eliberezi de restricțiile pe care le presupune credința în adevăr, însă nu ai îndrăznit să mergi prea departe în necredința ta. Prea adesea ai ales ușurătatea lumii și societatea persoanelor în viața cărora nu există obiceiul de a medita, religia fiind exclusă, iar tu ai fost asociat și în scopuri, și în intenții cu acea clasă de oameni care fac de rușine adevărul. Nu ești suficient de puternic în credință și în scopurile propuse pentru a te afla într-o asemenea companie. Pentru a-ți omorî timpul, te-ai complăcut într-un spirit de frivolitate, care ți-a provocat un mare rău, slăbindu-ți conștiința. Cauți aprobarea altora. Dacă o dobândești într-un mod onorabil, nu este un păcat atât de mare; însă te afli în pericolul de a-i amăgi pe unii și pe tine însuți; ai nevoie să te controlezi în acest punct și să ai grijă să meriți toate încuviințările pe care le primești. Dacă ești aprobat pentru principiile tale solide și valoare morală, atunci e câștigul tău. Dacă însă ești lingușit, curtat și flatat pentru că poți ține discursuri strălucite și poți face remarci potrivite, pentru că ești plin de viață, și nu pentru valoarea ta intelectuală și morală, vei fi considerat de către cei evlavioși și înțelepți drept un obiect al milei mai degrabă decât al invidiei. Ar trebui să te păzești de lingușeală. Oricine este îndeajuns de nesăbuit să te laude nu-ți poate fi un adevărat prieten. Prietenii tăi adevărați te vor avertiza, îndemna fierbinte, atenționa și îți vor mustra greșelile.
-226-
Ți-ai expus mintea unei necredințe întunecate. Închide-ți mintea acum în teama de Dumnezeu. Caută dovezile, stâlpii credinței noastre, și prinde-te de ele cu putere. Ai nevoie de această încredere în adevărul prezent, căci acesta se va dovedi o ancoră pentru tine. Va da caracterului tău energia, eficiența și acea nobilă demnitate care va impune respect. Încurajează obiceiurile sârguinței. Ai mari lacune aici. Atât tu, cât și fratele tău aveți idei strălucite de obținere a succesului, dar amintiți-vă că singura voastră nădejde este în Dumnezeu. S-ar putea ca uneori perspectivele să vi se pară ademenitoare, dar anticipările care vă ridică deasupra datoriilor familiale simple și umile și deasupra îndatoririlor religioase se vor dovedi o catastrofă. Voi, dragii mei prieteni mai tineri, trebuie să vă smeriți inimile înaintea lui Dumnezeu și să obțineți o bogată și valoroasă experiență în viața de creștin, continuând pe calea cunoașterii Domnului și binecuvântându-i pe alții printr-o viață zilnică de o curățenie desăvârșită, de integritate nobilă și de perfecțiune în îndeplinirea datoriei de creștin și a celei legate de viața practică. Ai datorii de împlinit în cămin; ai de dus responsabilități de care încă nu te-ai atins.
Veți culege ceea ce veți semăna. Acești tineri seamănă acum sămânța. Fiecare faptă din viețile lor, fiecare cuvânt rostit reprezintă o sămânță pentru bine sau rău. Recolta va fi după tipul seminței folosite. Dacă își vor îngădui pasiuni nechibzuite, lascive, stricate sau vor ceda satisfacerii apetitului sau înclinației inimilor lor nesfințite, dacă vor nutri mândria sau principiile greșite și vor îndrăgi obiceiurile necredincioșiei sau desfrânării, vor culege o recoltă îndestulătoare de remușcări, rușine și disperare.
-227-
Îngeri ai lui Dumnezeu caută să-i aducă pe acești tineri acolo unde să strige cu sinceritate către Domnul: “Tu să fii călăuza tinereții mele.” Îngerii îi invită și caută să-i păzească de capcanele lui Satana. Cerul poate fi al lor, dacă vor căuta să-l obțină. O cunună de slavă nemuritoare va fi a lor, dacă vor da totul pentru cer.
Pastori care se îngrijesc doar de ei înșiși
Frate F., influența ta nu a fost de natură să onoreze cauza adevărului prezent. Dacă ai fi fost sfințit de adevărul pe care-l predici altora, ai fi fost de zece ori mai folositor cauzei lui Dumnezeu decât ai fost până acum. Te-ai bizuit atât de mult pe stârnirea senzației, încât fără acest lucru nu ai decât puțin curaj. Aceste stări de mare agitație și provocare a interesului prin senzațional constituie tăria, slava și succesul tău ca lucrător; acestea însă nu sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu. Străduințele tale în această direcție sunt rareori ceea ce te amăgești singur că sunt.
O cercetare atentă descoperă faptul că nu sunt de adunat decât câțiva snopi în urma acestor întâlniri extrem de palpitante. Și cu toate acestea, din experiența întreagă a trecutului nu ai învățat că trebuie să-ți schimbi modul de lucru. Ai fost încet când a fost vorba să înveți cum să-ți organizezi viitoarele lucrări în așa fel, încât să eviți greșelile din trecut. Motivul acestui lucru a fost că, asemenea alcoolicului, iubești stimulentul acestor întâlniri de senzație; tânjești după ele tot așa cum tânjește bețivul după un pahar de tărie, care să-i sporească puterile secătuite. Aceste dezbateri care stârnesc agitație sunt luate drept zel pentru Dumnezeu și iubire de adevăr. Aproape că n-ai avut deloc parte de Duhul lui Dumnezeu care să sprijine eforturile tale. Dacă L-ai avea pe Dumnezeu cu tine în toate mișcările pe care le faci și dacă ai simți o povară pentru suflete, dacă ai avea înțelepciunea să folosești cu iscusință aceste ocazii incitante pentru a îndrepta cu hotărâre suflete către Împărăția lui Hristos, ai putea vedea roadele muncii tale, iar Dumnezeu ar fi slăvit. Sufletul tău ar trebui să strălucească de spiritul adevărului pe care-l prezinți altora. După ce ai lucrat pentru a convinge sufletele de cerințele pe care le are Legea lui Dumnezeu față de ele, învățându-le pocăința față de Dumnezeu și credința în Hristos, lucrarea ta este abia la început. Prea adesea te sustragi de la desăvârșirea lucrării și lași ca alții să ridice o povară grea, aceea de a termina lucrarea pe care tu ar fi trebuit s-o termini. Spui că nu ești apt să finalizezi lucrarea. Atunci, cu cât mai repede devii apt să porți poverile unui păstor, sau pastor, al turmei, cu atât mai bine.
-228-
Ca păstor adevărat, ar trebui să te disciplinezi să lucrezi cu mintea oamenilor și să dai porția de hrană la timpul cuvenit fiecărui membru al turmei lui Dumnezeu. Ar trebui să ai grijă și să studiezi, pentru a avea o rezervă de subiecte practice, pe care le-ai cercetat și pe care le poți aborda și prezenta poporului în spiritul unei maniere simple și însoțite de putere, la timpul și în locul potrivit, după cum este nevoie. N-ai fost bine pregătit cu subiecte din cuvântul inspirat în ce privește toate faptele bune. Când turma a avut nevoie de hrană spirituală, ai prezentat în mod frecvent vreunul din subiectele de dispută, care era la fel de potrivit pentru ocazia respectivă ca și un discurs privitor la politica de stat. Dacă ți-ai propune și ți-ai educa mintea să cunoști subiectele pe care ți le-a furnizat din belșug Cuvântul lui Dumnezeu, ai putea zidi cauza lui Dumnezeu hrănind turma cu alimente potrivite și care i-ar da sănătate și tărie spirituală.
Mai ai încă de deprins lucrarea unui adevărat păstor. Când vei înțelege aceasta, cauza și lucrarea lui Dumnezeu vor apăsa asupra ta cu o asemenea greutate, încât nu vei mai avea chef să râzi și să glumești și să te prinzi în discuții ușuratice. Un pastor al lui Hristos care duce o povară corespunzătoare a lucrării și este pătruns de un simțământ înalt al caracterului nobil și al sfințeniei misiunii sale nu va fi înclinat să fie ușuratic și neatent cu mieii turmei.
Un păstor adevărat va fi interesat de tot ceea ce se leagă de bunăstarea turmei, de hrănirea, călăuzirea și apărarea ei. Se va comporta cu multă înțelepciune și va manifesta o considerație duioasă față de toți, fiind amabil și dovedind simpatie pentru fiecare, mai ales pentru cei ispitiți, năpăstuiți și disperați. În loc să tratezi aceste categorii cu compasiunea cerută de fiecare dintre aceste cazuri deosebite și de neputințele lor, tu, fratele meu, ai nesocotit această clasă, în timp ce, în general, i-ai împins pe alții să îi mângâie. “După cum nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” “Adevărat, adevărat vă spun, robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.” “S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” “Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci și Hristos nu și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.’”
Va continua.