Pionieri ai cauzei
Mi s-a arătat că nici unul dintre voi nu se cunoaște pe sine cu adevărat. Dacă Dumnezeu îl va lăsa slobod pe Satana asupra voastră, după cum a făcut-o cu servul Său Iov, nu va descoperi în voi acel spirit de integritate neclintită pe care l-a găsit în Iov, ci unul de murmurare și necredință. Dacă v-ați fi aflat la Battle Creek, în timpul bolii soțului meu, când erau încercați frații și surorile noastre de acolo și când Satana avea o putere deosebită asupra lor, ați fi sorbit amândoi adânc din spiritul lor de invidie și defăimare. V-ați fi aflat în numărul lor, tot atât de zeloși ca toți ceilalți, pentru a-l scoate drept o rușine pentru Cuvânt, pe el, un om bolnav, măcinat de griji, un paralitic.
-312-
Aveți obiceiul de a vă scuza lipsurile, umblând și ocupându-vă cu relele a căror existență o presupuneți la fratele și sora White; iar dacă ați avea ocazia, cum au avut cei din Battle Creek, v-ați aventura mai departe decât au făcut-o unii dintre aceia în cruciada lor nelegiuită împotriva noastră; căci voi aveți mai puțină credință și mai puțin respect decât au avut unii dintre ei și ați fi mai puțin înclinați să respectați lucrarea și chemarea noastră.
Mi s-a arătat că, în ciuda faptului că aveți înaintea ochilor experiența tristă și exemplul altora care și-au pierdut dragostea față de noi, au cârtit, ne-au defăimat și au fost invidioși pe noi, nu veți fi mișcați de exemplul lor, iar Dumnezeu vă va pune la probă fidelitatea și va scoate la iveală tainele inimilor voastre. Neîncrederea, invidia și suspiciunile voastre vor fi descoperite și slăbiciunile voastre scoase la lumină pentru ca voi să le puteți vedea și, dacă veți voi, să vă înțelegeți pe voi înșivă.
V-am văzut ascultând conversația bărbaților și femeilor și cât de mulțumiți erați să adunați părerile și impresiile lor care nu erau în favoarea lucrărilor noastre. Unii găseau o vină pentru un anumit lucru, alții pentru un altul, așa cum făceau cârtitorii printre copiii lui Israel, când Moise era conducătorul lor. Unii ne criticau umblarea, spunând că nu eram atât de conservatori pe cât ar fi trebuit să fim; că n-am căutat să fim pe placul poporului, lucru pe care l-am fi putut face; că am vorbit prea pe față; că am mustrat prea aspru. Unii discutau despre îmbrăcămintea sorei White, căutând nod în papură. Unii își exprimau neplăcerea legată de calea urmată de fratele White și remarcile erau aruncate când de unul, când de altul, punând sub semnul întrebării umblarea lor și scoțându-le greșeli de nimic. Un înger stătea înaintea acestor persoane, nevăzut de ei, scriind repede cuvintele lor într-o carte, care va fi odată deschisă în fața lui Dumnezeu și a îngerilor.
Unii caută cu nesaț câte ceva de condamnat la fratele și sora White, care au albit în slujba pe care o au în cauza lui Dumnezeu. Unii își exprimă punctul de vedere că mărturia sorei White nu este demnă de încredere. Acest lucru este dorit de multe persoane neconsacrate. Mărturiile de mustrare le-au scos la lumină ușurătatea și mândria; dacă nu i-ar opri însă teama, ar merge aproape oricât de departe cu moda și mândria. Tuturor persoanelor de acest tip, Dumnezeu le va da ocazia să fie puși la probă și să-și formeze adevăratul caracter.
-313-
Cu câțiva ani în urmă, am văzut că vom avea încă de întâmpinat același spirit care s-a ridicat în Paris, Maine, și care nu s-a vindecat niciodată pe deplin. A fost doar adormit, nu este însă mort. Din timp în timp, acest spirit de cârtire și răzvrătire hotărâtă a ieșit la suprafață în diferiți indivizi, care au fost contaminați într-un anumit moment cu acest spirit rău, care ne-a urmărit ani de-a rândul. Soră A., ai îndrăgit acest spirit și într-o anumită măsură a avut puterea de a-ți modela punctele de vedere și sentimentele. În mintea sorei C. a crescut treptat o necredincioșie ascunsă de masca prefăcătoriei și nu este ușor acum, nici chiar pentru ea, să scape de aceasta. Același spirit hotărât care i-a ținut într-o amăgire fanatică atâta vreme pe D. și pe alții în Maine, departe de orice influență care i-ar fi condus la adevăr, a avut o înrâurire puternică, insidioasă asupra minții lui E. din _____, și aceeași influență te-a afectat și pe tine. Tu ai avut acel gen de temperament calm, hotărât, al unuia care nu cedează, pe care vrăjmașul îl poate afecta, și aceleași rezultate, numai că într-o măsură mai mare, vor fi de așteptat în urma influenței tale, dacă este spre rău, ca și în cazul sorei E.
Simțăminte de suspiciune, invidie și necredință au câștigat putere ani de-a rândul asupra minții tale. Tu urăști mustrarea. Ești foarte sensibilă și compasiunea ta se naște de îndată pentru oricine este mustrat. Acesta nu este un sentiment sfințit și nu este insuflat de Duhul lui Dumnezeu. Frate și soră A., mi s-a arătat că, atunci când acest spirit de defăimare și murmur se va dezvolta în voi, când se va da pe față, iar aluatul nemulțumirii, al invidiei și necredinței care a blestemat viața sorei E. și a soțului ei va apărea, vom avea de făcut o lucrare, aceea de a-l înfrunta hotărât și de a nu cruța deloc acel spirit; și că va trebui să tac până se va dezvolta, căci a fost un timp pentru a vorbi și un timp pentru a tăcea. Am văzut că, dacă succesul aparent va însoți lucrarea fratelui A., în condițiile în care nu va fi un om convertit pe deplin, se va afla în primejdia de a-și pierde sufletul. El nu are respectul cuvenit pentru poziția și lucrările altora, considerând că nu e nimeni deasupra lui.
-314-
Mi s-a arătat că ispitele vor continua să se înmulțească în ceea ce privește lucrările fratelui și sorei White. Lucrarea noastră este deosebită, are un caracter diferit de cel al oricărui alt lucrător din câmpul misionar. Dumnezeu nu cheamă slujbași care au de lucrat numai în cuvânt și învățătură pentru a face lucrarea noastră și nu ne cheamă pe noi pentru a face numai lucrarea lor. Fiecare avem, în unele privințe, o lucrare distinctă. Dumnezeu a avut plăcere să deschidă înaintea mea tainele vieții interioare și păcatele ascunse ale poporului Său. Asupra mea a fost pusă datoria neplăcută de a mustra relele și de a scoate la iveală păcatele ascunse. Când am fost constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să mustru păcate despre care alții nu știau că există, aceasta a stârnit simțămintele firii pământești în inimile celor nesfințiți. În timp ce unii și-au umilit inimile înaintea lui Dumnezeu și, cu pocăință și mărturisire, și-au părăsit păcatele, alții au simțit că în inimile lor se naște un spirit de ură. Orgoliul lor a fost rănit atunci când au fost mustrați. Ei nutresc ideea că sora White este cea care îi rănește, în loc să simtă recunoștință față de Dumnezeu pentru că, în mila Sa, le-a vorbit prin unealta Lui umilă pentru a le arăta păcatele și primejdiile în care se află, ca să le îndepărteze de la ei înainte să fie prea târziu ca relele să fie îndepărtate.
Unii se grăbesc să întrebe: Cine i-a spus sorei White aceste lucruri? Chiar mi-au pus personal această întrebare: ți-a spus cineva aceste lucruri? Le-am putut răspunde: Da, îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Dar ceea ce vor ei să spună este aceasta: Mi-au spus frații și surorile despre greșelile lor? În viitor, nu voi deprecia mărturiile pe care mi le-a dat Dumnezeu, oferind explicații în încercarea de a mulțumi mințile înguste, ci voi trata orice astfel de întrebare ca o insultă la adresa Spiritului lui Dumnezeu. Dumnezeu a considerat potrivit să mă împingă în poziții în care nu a mai plasat pe nimeni dintre cei din rândurile noastre. El a pus asupra mea mărturii de mustrare, pe care nu le-a mai încredințat nimănui. Soțul meu a stat alături de mine pentru a susține mărturiile și pentru a-și uni glasul cu mărturia de mustrare. El a fost constrâns să ia o poziție hotărâtă pentru a împinge înapoi necredința și răzvrătirea care au fost cutezătoare și sfidătoare și care intenționau să spulbere orice mărturie aș fi putut da, din pricină că aceia care fuseseră mustrați au fost atinși și foarte tulburați de reproșul primit. Aceasta și intenționa Dumnezeu. El dorea ca ei să simtă. Era necesar ca ei să simtă înainte ca inimile lor mândre să renunțe la păcatele lor, înainte să-și curețe inimile și viețile de orice nelegiuire.
-315-
În fiecare mișcare de înaintare pe care ne-a condus Dumnezeu s-o facem, în fiecare pas câștigat de poporul lui Dumnezeu, au existat printre noi unelte ale lui Satana, gata să manifeste rezervă și să răspândească îndoiala și neîncrederea, să arunce obstacole în calea noastră și să ne slăbească credința și curajul. Am fost nevoiți să stăm ca niște războinici, gata să înaintăm și să ne croim calea prin luptă în împotrivirea care s-a ridicat. Acest lucru a făcut ca lucrarea noastră să fie de zece ori mai grea decât ar fi fost în alte condiții. A trebuit să stăm la fel de fermi și nemișcați ca o stâncă. Această fermitate a fost interpretată ca fiind împietrire a inimii și încăpățânare. Dumnezeu n-a intenționat niciodată să oscilăm mai întâi în dreapta și apoi în stânga, pentru a mulțumi mintea fraților neconsacrați. El a intenționat ca umblarea noastră să fie dreaptă. Au venit la noi când unul, când altul, mărturisind că au o mare povară în privința noastră, aceea de a ne determina să urmăm o cale sau alta, contrară luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Ce-ar fi fost dacă am fi urmat aceste lumini false și impresii fanatice? Atunci, în mod sigur, cei din poporul nostru nu și-ar mai fi pus încrederea în noi. A trebuit să ne facem fețele asemenea cremenei pentru ceea ce este drept și apoi să mergem mai departe în calea lucrării și a datoriei.
Unii dintre voi au fost mereu predispuși să ducă lucrurile în extremă, pentru a atinge scopul prin mijloace neloiale. Aceștia par să nu aibă o ancoră. Astfel de persoane au prejudiciat mult cauza adevărului. Există și alții care par să nu aibă niciodată o poziție în care să poată sta siguri, neclintiți, gata să se lupte dacă trebuie neapărat, când Dumnezeu cere ca la postul datoriei să se afle soldați credincioși. Sunt și aceia care nu adoptă nici o poziție față de inamic, când Dumnezeu le cere să o facă. Ei nu vor face nimic până când nu au terminat alții lupta și nu au câștigat victoria pentru ei, atunci fiind și ei gata să vină la împărțirea prăzii. Cât de mult poate conta Dumnezeu pe asemenea ostași? Ei sunt considerați lași în cauza Sa.
-316-
Am văzut că această categorie de oameni nu au câștigat o experiență proprie în ce privește bătălia împotriva păcatului și a lui Satana. Ei erau mai dispuși să lupte împotriva soldaților credincioși ai lui Hristos decât împotriva lui Satana și a oștirii lui. Dacă și-ar fi pus armătura și s-ar fi aruncat în luptă, ar fi câștigat o experiență valoroasă, pe care era privilegiul lor să o aibă. Însă ei nu au avut deloc curaj să lupte pentru ceea ce este drept, să riște ceva în război și să învețe cum să îl atace pe Satana și să-i cucerească fortărețele. Unii nu-și fac nici o idee despre asumarea vreunui risc sau despre vreun lucru în care să se aventureze pe cont propriu. Dar cineva trebuie să se aventureze; cineva trebuie să-și asume riscuri în această cauză. Cei care nu vor să încerce ceva și să se expună criticilor vor sta cu toții pregătiți să-i pândească pe cei care poartă responsabilități și vor fi gata, dacă se va arăta și o umbră de șansă, să le găsească vină și să le facă rău dacă pot. Aceasta a fost experiența fratelui și sorei White în lucrările lor. Satana și oștirea lui s-au dispus în linie de bătaie împotriva lor, însă acestea nu au fost toate ostilitățile; când aceia care ar fi trebuit să stea alături de ei în luptă i-au văzut împovărați și apăsați peste măsură, au fost pregătiți să i se alăture lui Satana în lucrarea lui de a-i descuraja și a-i slăbi și, dacă ar fi cu putință, să-i îndepărteze din câmpul misionar.
Frate și soră A., mi s-a arătat că, pe unde ați călătorit, ați fost respectați, stimați foarte mult și tratați cu o deferență mai mare decât era spre propriul vostru bine. Nu stă în firea voastră să-i tratați cu același respect pe cei care au purtat poverile pe care Dumnezeu le-a pus asupra lor în cauza și lucrarea Sa. Amândoi iubiți propria comoditate. Nu sunteți dispuși să fiți întorși de pe calea pe care mergeți sau să acceptați vreo neplăcere. Doriți să întoarceți lucrurile spre satisfacția voastră. Aveți o mare prețuire de sine și păreri înalte despre realizările voastre. Nu ați avut de purtat poveri și griji supărătoare și de luat hotărâri importante care implicau interesele cauzei lui Dumnezeu, care au căzut în seama soțului meu. Dumnezeu l-a făcut sfetnic pentru poporul Său, pentru a-i îndruma pe tineri asemenea ție, pentru a-i sfătui ca pe niște copii în adevăr. Iar când vei lua acea poziție smerită pe care simțământul adevărat al stării reale în care te afli te va determina s-o iei, vei fi dispus să primești sfaturi. Din pricina prea puținelor răspunderi pe care le-ai avut, nu înțelegi de ce fratele White poate să fie mai profund decât tine. Tocmai în aceasta constă diferența dintre tine și el. A investit treizeci dintre cei mai buni ani din viața sa în lucrarea lui Dumnezeu, pe când tu ai doar câțiva și nu ai avut de întâmpinat nici un fel de greutăți în comparație cu cele pe care le-a avut el.
-317-
După ce aceia care au deschis drumul în această lucrare au muncit din greu să pregătească adevărul și să aducă lucrarea desăvârșită în mâna ta, tu ai îmbrățișat-o și ai ieșit la lucru, prezentând prețioasele argumente pe care alții le-au căutat pentru tine. În timp ce tu ai din belșug mijloace materiale, având salariul asigurat, acest lucru nelăsându-ți vreun motiv de grijă sau neliniște în această privință, pionierii cauzei pe care i-am amintit au suferit privațiuni de tot felul. Nu au avut nici un fel de asigurări. Ei depindeau de Dumnezeu și de cei puțini cu inima sinceră care primeau lucrările lor. În timp ce voi aveți frați care să vă înțeleagă, să vă susțină și să aprecieze total eforturile voastre, primii truditori în această lucrare nu au avut decât prea puțin care să-i sprijine. Totul poate fi expus în câteva minute. știm că lucrarea înseamnă să mergi flămând din lipsa hranei și să suferi de frig din pricina lipsei îmbrăcămintei corespunzătoare. Am călătorit noaptea întreagă cu mijloace de transport particulare, ca apoi să fim găzduiți de frații noștri, pentru că nu aveam posibilități materiale ca să plătim o cameră de hotel. Am mers pe jos mile întregi, iarăși și iarăși, pentru că nu aveam nici un ban pentru a tocmi o trăsură. O, cât de scump ne era adevărul! Cât de prețioase sunt sufletele răscumpărate cu sângele lui Hristos!