Frate A., ai considerat că lucrarea ta este de o importanță prea mare pentru a te coborî într-atât, încât să te implici în îndatoriri gospodărești. Nu ai iubire pentru cerințele acestea. Le-ai neglijat pe când erai foarte tânăr. Însă aceste mici sarcini pe care le neglijezi sunt esențiale pentru formarea unui caracter bine dezvoltat.
Mi-a fost arătat că pastorii noștri au în general această deficiență, de a nu se face utili în familiile ai căror oaspeți sunt. Unii își consacră mintea studiului, pentru că îndrăgesc mult această ocupație. Ei nu simt că este o datorie pe care Dumnezeu o pune în seama pastorilor, aceea de a deveni o binecuvântare în familiile pe care le vizitează; dar mulți își preocupă mintea cu cărți și se izolează de familie, nepurtând cu membrii acesteia discuții despre subiectele adevărului. Interesele religioase sunt abia amintite în familie. Acest lucru este cu totul greșit. Pastorii care nu au asupra lor povara și grija lucrării editoriale și de asemenea grijile și încurcăturile numeroase ale comunităților nu ar trebui să aibă sentimentul că munca lor este excesiv de grea. Ar trebui să manifeste cel mai profund interes pentru familiile pe care le vizitează; nu ar trebui să simtă că trebuie să fie ținuți în palme și să li se slujească, în timp ce ei nu oferă nimic în schimb. Există o obligație care le revine familiilor creștine, aceea de a-și ține casele deschise pentru primirea slujitorilor lui Hristos, și există, de asemenea, o datorie a acelor slujbași care primesc ospitalitatea prietenilor lor creștini, de a-și purta singuri, pe cât este posibil, propriile poveri și să nu fie o greutate ei înșiși pentru prietenii lor. Mulți pastori își întrețin ideea că ei trebuie să aibă parte de favoruri deosebite și să li se slujească, iar prin faptul că sunt tratați ca niște animăluțe de casă răsfățate, ajung adesea să sufere și capacitatea lor de a fi folositori este prejudiciată.
-309-
Frate și soră A., când vă aflați printre frații voștri, v-ați făcut deja un obicei să aranjați în așa fel, încât totul să fie plăcut pentru voi și să urmați o cale prin care să atrageți atenția asupra voastră, fără să țineți seama dacă avantajați sau incomodați pe alții. Sunteți în primejdia de a deveni voi înșivă centrul atenției. V-ați bucurat de trecerea și considerația altora, când, atât pentru binele propriilor voastre suflete, cât și pentru binecuvântarea altora, ar fi trebuit să acordați mai multă atenție celor pe care i-ați vizitat. O asemenea comportare v-ar fi adus o mult mai mare influență și ați fi fost o binecuvântare prin aceea că ați fi câștigat mai multe suflete la adevăr.
Frate A., te pricepi să prezinți altora adevărul. Ai o minte cercetătoare, însă în caracterul tău există defecte serioase, pe care le-am amintit și care trebuie biruite. Neglijezi multe din micile acte de amabilitate ale vieții, pentru că ai o părere atât de bună despre tine, încât nu îți dai seama că aceste mărunte atenții se cer de la tine. Dumnezeu nu dorește să-i împovărezi pe alții în timp ce neglijezi să observi și să faci lucrurile pe care trebuie să le facă cineva. Nu se pierde nimic din demnitatea unui slujitor al Evangheliei dacă acesta aduce lemne de foc și apă când este nevoie sau dacă face exercițiu fizic prin munca necesară în familia în care este găzduit. Dacă nu vede aceste mărunte datorii importante și nu folosește ocazia de a le împlini, el se lipsește de binecuvântări adevărate și îi lipsește de asemenea și pe alții de binele pe care este privilegiul lor să-l primească din partea lui.
Unii dintre pastorii noștri nu depun un exercițiu fizic proporțional cu efortul la care își supun mintea. Ca rezultat, ei suferă de pe urma slăbiciunii. Nu există nici un motiv întemeiat pentru care să nu se bucure de sănătate pastorii care au de împlinit numai îndatoririle obișnuite, care îi revin pastorului. Mintea lor nu este neîncetat împovărată cu griji apăsătoare și responsabilități grele legate de instituțiile noastre importante. Am văzut că nu există nici un motiv bine întemeiat pentru care să eșueze în această etapă importantă a lucrării dacă vor acorda atenția cuvenită luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu în ce privește modul în care să lucreze și să facă exercițiu fizic și dacă vor ține seama de alimentația lor.
-310-
Unii pastori de-ai noștri mănâncă foarte mult și apoi nu fac suficient exercițiu fizic pentru a elimina surplusul care se acumulează în organism. Ei mănâncă și apoi își petrec majoritatea timpului șezând, citind, studiind sau scriind, când o parte din timpul lor ar trebui acordat muncii fizice sistematice. Predicatorii noștri își vor pierde cu siguranță sănătatea dacă nu sunt mai prevăzători să nu-și suprasolicite stomacul printr-o cantitate prea mare de hrană, fie ea și din cea sănătoasă. Am văzut că în această privință, frate și soră A., vă aflați amândoi în primejdie. Alimentația în exces influențează negativ cursivitatea gândurilor și a cuvintelor și acea intensitate a simțămintelor, care este atât de necesară pentru a întipări adevărul în inima ascultătorului. Îngăduința în ce privește apetitul întunecă și încătușează mintea și răcește emoțiile sfinte ale sufletului. Puterile mintale și morale ale unora dintre predicatorii noștri sunt slăbite prin alimentația necorespunzătoare și lipsa exercițiului fizic. Cei care poftesc cantități mari de mâncare nu ar trebui să-și lase în voie apetitul, ci să practice tăgăduire de sine și să se bucure de binecuvântările unor mușchi activi și ale unui creier de care nu s-a abuzat. Alimentația în exces blochează întreaga ființă prin faptul că deturnează energia celorlalte organe pentru a împlini lucrarea stomacului.
Eșecul pastorilor noștri de a-și folosi în mod proporțional toate organele corpului face ca unele dintre acestea să se uzeze prea mult, în timp ce altele sunt slăbite din lipsă de activitate. Dacă se permite ca solicitarea să apese aproape exclusiv asupra unui singur organ sau categorie de mușchi, cel folosit în exces va ajunge obosit peste măsură și extrem de slăbit. Fiecare facultate a minții și fiecare mușchi are lucrarea sa distinctă și este necesar ca toate să fie folosite în mod egal, ca să se dezvolte armonios și să păstreze o vigoare sănătoasă. Fiecare organ își are de făcut lucrarea sa în organismul viu. Fiecare rotiță din mașinărie trebuie să fie o parte vie, activă, funcțională. Toate funcțiunile au o înrâurire reciprocă și toate trebuie exercitate pentru a se dezvolta cum se cuvine.
Frate și soră A., nici unuia dintre voi nu-i face plăcere munca fizică în gospodărie. Amândoi trebuie să cultivați dragostea pentru îndatoririle practice ale vieții. Această educație este necesară pentru sănătatea voastră și, totodată, vă va face mai folositori. Vă gândiți prea mult la ceea ce mâncați. Ar trebui să nu vă atingeți de ceea ce produce un sânge de calitate proastă, amândoi având scrofuloză.
-311-
Frate A., dragostea ta pentru lectură și neplăcerea pe care o ai față de efortul fizic, aceasta în condițiile în care vorbești și îți pui la lucru gâtul, te predispun la o îmbolnăvire a gâtului și plămânilor. Ar trebui să te păzești și să nu vorbești cu grabă, turuind ceea ce ai de spus ca și când ai de repetat o lecție. Nu ar trebui să permiți ca solicitarea să cadă asupra părții de sus a organelor vocale, căci aceasta le va uza și irita neîncetat și va crea premisele instalării bolii. Lucrarea trebuie făcută de mușchii abdominali. Plămânii și gâtul ar trebui să fie canalul, dar nu să înfăptuiască toată munca.
Mi s-a arătat că modul în care mănânci, tu și soția ta, va provoca boala, care, o dată ce te va fi prins, nu va fi ușor de biruit. S-ar putea să rezistați așa ani în șir și să nu manifestați semne clare de colaps; însă cauza va fi urmată de rezultate sigure. Dumnezeu nu va face o minune pentru nici unul dintre voi ca să vă păstreze sănătatea și viața. Trebuie să mâncați, să studiați și să lucrați cu pricepere, urmând îndemnurile unei conștiințe luminate. Predicatorii noștri ar trebui să fie cu toții niște reformatori sinceri și adevărați, nu doar ca unii care îmbrățișează reformele pentru că și alții o fac, ci din principiu, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat multă lumină asupra reformei sănătății, pe care dorește s-o respectăm cu toții. El nu trimite lumina pentru a fi respinsă sau nesocotită de către cei din poporul Său, fără ca aceștia să sufere consecințele.