Cu curaj și simplitate
A venit timpul de a face eforturi hotărâte în locuri unde adevărul nu a fost încă proclamat. Cum se va face lucrarea Domnului? În orice loc unde se pătrunde trebuie să se pună o temelie solidă pentru o lucrare permanentă. Trebuie să se urmeze metodele Domnului. Nu se cade să fiți intimidați de aparențele exterioare, oricât de pline de piedici ar fi ele. Vouă vă revine sarcina de a săvârși lucrarea așa cum a spus Domnul că ar trebui săvârșită. Predicați Cuvântul, și Domnul, prin Duhul Sfânt, va trimite convingere minților ascultătorilor. Cuvântul zice: “Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvântul prin semnele care-L însoțeau”. (Marcu 16, 20.)
Mulți lucrători trebuie să-și facă partea, făcând lucrare din casă în casă, și ținând lecturi biblice în familii. Ei trebuie să dovedească creșterea lor în har, prin supunere față de voia lui Hristos. În felul acesta, ei vor dobândi o experiență bogată. Când prin credință ei primesc, cred și ascultă Cuvântul lui Hristos, eficiența Duhului Sfânt se va vedea în viața și activitatea lor. Se va vedea o intensitate de efort zelos. Va fi cultivată o credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul. Roadele Duhului vor fi văzute în viața lor.
Hristos este Lumina lumii. Cei care-L urmează pe El nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții. Ioan spune despre Hristos: “Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.) Priviți la Hristos. Privind la El, aceasta aduce inima, mintea și caracterul în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Este nevoie de toată învățătura pe care o pot da misiunile noastre. Stăruiți în lucrarea voastră în puterea aceluiași Duh care a dus la înființarea ei. Prin explicarea Scripturilor, prin rugăciune, prin exercitarea credinței, învățați-i pe oameni în calea Domnului, și va fi zidită o biserică întemeiată pe stâncă, adică Hristos Isus.
-142-
Lucrarea trebuie să fie dusă mai departe în simplitatea adevărului. Dumnezeu zice: “Am cuvinte de încurajare pentru voi”. Domnul are în orașele noastre mari multe suflete prețioase, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și are și dintre aceia care s-au închinat lui Baal din neștiință. Asupra acestora urmează să strălucească lumina adevărului, ca ei să-L poată vedea pe Hristos care este Calea, Adevărul și Viața.
Îndepliniți mai departe lucrarea voastră în umilință. Nu vă ridicați niciodată mai pe sus de simplitatea Evangheliei lui Hristos. Nu în arta paradei, ci în înălțarea lui Hristos, Răscumpărătorul iertător de păcate, veți găsi succes în câștigarea de suflete. Când lucrați pentru Dumnezeu în umilință și smerenie a inimii, El vi Se va descoperi.
Prin folosirea de diagrame, simboluri și reprezentări de diferite feluri, slujitorul lui Dumnezeu poate face adevărul să apară clar și distinct. Acesta este un ajutor, și în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu; dar când lucrătorul face lucrarea sa atât de costisitoare, încât alții nu mai pot obține de la casierie mijloace îndestulătoare pentru a se întreține în câmp, el nu lucrează în armonie cu planul lui Dumnezeu. Lucrarea în orașele cele mari trebuie să fie făcută, după sistemul lui Hristos, nu după sistemul spectacolelor teatrale. Nu un spectacol teatral Îl proslăvește pe Dumnezeu, ci prezentarea adevărului în iubirea lui Hristos.
Nu lipsiți adevărul de demnitatea și puterea lui de a impresiona prin pregătiri care sunt mai mult după felul lumii decât după felul cerului. Ascultătorii voștri să fie lăsați să înțeleagă că voi țineți adunări, nu pentru a le încânta simțurile cu muzică și alte lucruri, ci pentru a predica adevărul în toată solemnitatea lui, pentru ca el să poată ajunge la ei ca o avertizare, trezindu-i din somnul lor de moarte, al satisfacerii de sine. Adevărul gol e cel care, ca o sabie ascuțită, cu două tăișuri, taie în amândouă părțile. Aceasta e ceva ce-i va trezi pe cei care sunt morți în vinovățiile și păcatele lor.
-143-
Acela care și-a dat viața pentru a-i salva pe bărbați și pe femei de la idolatrie și de la îngăduința de sine a lăsat o pildă care să fie urmată de toți cei care iau asupra lor lucrarea de a prezenta Evanghelia și altora. Slujitorilor lui Dumnezeu din epoca acesta le-au fost date adevărurile cele mai solemne pentru a le proclama, și acțiunile, metodele, și planurile lor trebuie să corespundă importanței soliei lor. Dacă prezentați Cuvântul în felul lui Hristos, ascultătorii voștri vor fi adânc impresionați de adevărurile pe care le predați. Ei se vor convinge că acesta este Cuvântul Viului Dumnezeu.
Formalismul în închinare
În eforturile lor de a avea intrare la oameni, solii lui Dumnezeu nu trebuie să urmeze căile lumii. În adunările care se țin, ei nu trebuie să depindă de cântăreți din lume, și de manifestări teatrale pentru a trezi interes. Cum se poate aștepta ca aceia care nu au nici un interes față de Cuvântul lui Dumnezeu, care n-au citit niciodată Cuvântul Său cu o dorință sinceră de a înțelege adevărurile Lui, să cânte cu duhul și cu înțelegerea? Cum pot fi inimile lor în armonie cu cuvintele cântării sacre? Cum poate corul ceresc să se unească la o cântare care e numai o formă?
Răul închinării formale nu poate fi destul de viu descris, dar nici un fel de cuvinte nu pot să arate bogata binecuvântare a adevăratei închinări. Când ființele omenești cântă cu Duhul și cu priceperea, cântăreții cerești iau melodia și se alătură la cântarea de mulțumire. Acela care a revărsat asupra noastră toate darurile care ne fac în stare să fim împreună lucrători cu Dumnezeu așteaptă ca servii Săi să-și cultive vocile, așa încât să poată vorbi și cânta într-un fel pe care toți îl pot înțelege. Nu cântarea tare e necesară, ci intonarea clară, pronunțarea corectă și exprimarea pe înțeles. Toți să-și ia timp pentru a-și cultiva tonuri clare, dulci, nu cu asprime și țipete care zgârie urechea. Capacitatea de a cânta este darul lui Dumnezeu; să fie dar folosită spre slava Lui.
-144-
La adunările care se țin, trebuie să fie ales un număr de persoane care să ia parte la serviciul de cântare. Și cântarea să fie însoțită de instrumente muzicale, folosite cu iscusință. Nu trebuie să ne opunem folosirii de instrumente muzicale în lucrarea noastră. Această parte a serviciului trebuie să fie condusă cu grijă, deoarece este o laudă adusă lui Dumnezeu prin cântare.
Cântarea nu trebuie să fie totdeauna executată de câțiva. Întreaga adunare trebuie să participe cât mai des cu putință.
Unitate în diversitate
În eforturile noastre în favoarea mulțimilor care locuiesc în orașe, trebuie să ne străduim să facem lucru deplin. Lucrarea într-un centru mare de populație este mai mare decât o poate face cu succes un singur om. Dumnezeu are căi diferite de a lucra, și diferiți lucrători cărora le-a rânduit diferite daruri.
Un lucrător poate fi un orator desăvârșit, un altul poate fi un scriitor desăvârșit; un altul are darul de a cânta; altul are darul rugăciunii sincere, pline de zel, fierbinte, un altul s-ar putea să aibă o deosebită putere de a explica Cuvântul lui Dumnezeu cu claritate. Și fiecare dar trebuie să devină o putere pentru Dumnezeu, deoarece El lucrează împreună cu lucrătorul. Unuia, Dumnezeu îi dă cuvântul înțelepciunii, altuia cunoștință, altuia credință; dar toți trebuie să lucreze sub același Conducător. Diversitatea darurilor conduce la diversitatea lucrărilor, “dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți”. (1 Corinteni 12, 6.)
-145-
Domnul dorește ca servii Săi aleși să învețe cum să se urnească în efort armonios. S-ar putea să pară unora că contrastul între darurile lor și darurile conlucrătorilor lor e prea mare pentru a le îngădui să se unească într-un efort armonios, dar când își aduc aminte că sunt de câștigat diferite minți și că unii vor respinge adevărul, așa cum e prezentat de un lucrător, numai pentru ca să-și deschidă inima față de adevărul lui Dumnezeu, când e prezentat într-un chip diferit de un alt lucrător, ei se vor strădui cu nădejde să lucreze împreună, în unire. Talentele lor, oricât de diverse, pot fi toate sub controlul aceluiași Duh. În orice cuvânt și faptă, se vor da pe față bunătate și iubire; și când fiecare lucrător își ocupă cu credincioșie locul rânduit lui, rugăciunea lui Hristos pentru unitatea urmașilor Săi va primi răspuns, și lumea va ști că aceștia sunt ucenicii Lui.
În simpatie și încredere plină de iubire, lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să se unească unul cu altul. Acela care face sau spune ceva, care tinde să-i separe pe membrii bisericii lui Hristos, lucrează contra intențiilor Domnului. Cearta și dezbinarea în biserică, încurajarea bănuielii și necredinței, Îl dezonorează pe Hristos. Dumnezeu dorește ca servii Săi să cultive afecțiunea creștină unul față de altul. Adevărata religie unește inimile nu numai cu Hristos, ci și pe unul cu altul, în cea mai gingașă unire. Când știm ce înseamnă a fi astfel uniți cu Hristos și cu frații noștri, o influență înmiresmată va însoți lucrarea noastră oriunde am merge.
Lucrătorii din orașele mari trebuie să-și facă partea lor diferită, depunând orice strădanie pentru a realiza cele mai bune rezultate. Ei trebuie să exprime credință și să procedeze în așa fel, încât să-i impresioneze pe oameni. Ei nu trebuie să reducă lucrarea la propriile lor păreri. În trecut, prea mult s-a procedat în felul acesta și a fost un dezavantaj pentru succesul lucrării. Să ne aducem aminte că Domnul are diferite feluri de lucrări, că El are lucrători diferiți, cărora le încredințează diferite daruri. Noi trebuie să vedem scopul Său în trimiterea unor bărbați în anumite locuri.
-146-
Încă un scurt timp va mai fi auzit glasul milei; încă un scurt timp va mai fi vestită invitația îndurătoare: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”. (Ioan 7, 37.) Dumnezeu trimite solia Sa de avertizare orașelor de pretutindeni. Fie ca solii pe care El îi trimite, să lucreze atât de armonios, încât toți să ia cunoștință că au învățat de la Isus.