Cuvinte de sfat pentru predicatori
Sanatoriu, California,
3 noiembrie 1901
Către un lucrător cu îndelungă experiență din New York City.
Când am cercetat situația din New York, o mare povară s-a așezat pe sufletul meu. În timpul nopții, lucrurile mi-au fost prezentate în lumina aceasta: New York va fi lucrat; posibilități de intrare se vor găsi în acele părți ale orașului în care nu sunt comunități, unde adevărul va găsi loc stabil. E o mare cantitate de lucru care trebuie să fie făcută prin proclamarea adevărului pentru timpul de față pentru cei care sunt morți în vinovăție și păcate. Solii cât se poate de senzaționale vor fi aduse de bărbați rânduiți de Dumnezeu, solii care să-i avertizeze pe oameni, să-i trezească. și, deși unii vor fi provocați, trebuie să vedem din aceasta că noi trebuie să transmitem solia cercetătoare pentru acest timp.
Vor fi date solii de un fel ieșit din comun. Judecățile lui Dumnezeu sunt în țară. În timp ce trebuie să înființeze misiuni orășenești, unde să fie instruiți colportori, lucrători biblici, și misionari medicali practici, pentru a putea avea acces la anumite categorii sociale, trebuie să avem, de asemenea, în orașele noastre, evangheliști consacrați, prin care să se dea o solie atât de hotărâtă, încât să-l facă pe ascultător să tresare.
“Scoate afară poporul cel orb, care totuși are ochi, și surzii, care totuși au urechi. Să se strângă toate neamurile și să se adune popoarele! Care dintre ele au vestit aceste lucruri? Care dintre ele ne-au făcut cele dintâi proorocii? Să-și aducă martorii și să-și dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii și să zică: ‘Adevărat!’. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu Sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, și afară de Mine nu este nici un Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am proorocit, nu sunt străin între voi, voi Îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu. Eu sunt de la început și nimeni nu izbăvește din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” (Isaia 43, 8-13.)
-138-
“Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strâmte în locuri netede; iată ce voi face și nu-i voi părăsi. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri! Ascultați surzilor, priviți și vedeți, orbilor! Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit; Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată”. (Isaia 42, 16-21.)
Lucrarea schițată în aceste pasaje biblice este lucrarea care ne stă în față. Termenii “robul Meu”, “Israel”, “robul Domnului”, înseamnă oricine este ales de Domnul și rânduit să facă o anumită lucrare. El îi face slujitori ai voinței Lui, deși unii care sunt aleși s-ar putea să fie tot pe atât de necunoscători ai voii Lui ca și Nebucadnețar.
Dumnezeu va lucra pentru aceia din poporul Său care se vor supune lucrării Duhului Sfânt. El garantează slava Sa pentru succesul lui Mesia și al Împărăției Lui. “Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: ‘Eu, Domnul, te-am chemat ca să dai mântuire și te voi lua de mână, te voi păzi și te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați, și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.
-139-
Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor?’” (Isaia 42, 5-7.23.)
Poporul lui Dumnezeu, care a avut lumină și cunoștință, nu a realizat scopurile înalte și sfinte ale lui Dumnezeu. Ei nu au înaintat de la biruință la biruință, adăugând teritoriu nou, înălțând steagul în orașe și în suburbiile lor. Mare orbire spirituală a fost dată pe față de aceia asupra cărora a fost revărsată multă lumină de la Domnul, dar care nu au înaintat în lumină la mai multă lumină și tot mai multă lumină. Membrii bisericii n-au fost încurajați să folosească nervii și mușchii spirituali în activitatea de înaintare a lucrării. Ei ar trebui să fie făcuți să înțeleagă că pastorii nu-și pot lucra mântuirea stând cu aripile întinse deasupra lor. În felul acesta, ei ajung slăbănogi, când ar trebui de fapt să fie niște oameni puternici.
În fiecare comunitate, tineri și tinere ar trebui să fie aleși pentru a purta răspunderi. Ei să facă orice efort pentru a se califica spre a-i ajuta pe aceia care nu cunosc adevărul. Dumnezeu cheamă lucrători zeloși și din tot sufletul. Cei smeriți și zdrobiți cu inima lor vor cunoaște din experiență personală că, în afară de El, nu este Mântuitor.
-140-
Adevărul biblic trebuie să fie predicat și practicat. Fiecare rază de lumină trebuie să strălucească cu o putere clară și distinctă. Adevărul trebuie să țâșnească asemenea unei lămpi care arde. Sunt sute de slujitori ai lui Dumnezeu care trebuie să răspundă la această chemare și să pornească în câmp ca lucrători zeloși, salvatori de suflete, venind în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celui tare. Dumnezeu cheamă oameni vii, oameni care sunt plini de influența binefăcătoare a Spiritului Său, oameni care-L văd pe Dumnezeu ca Domn Suprem, și care primesc de la El dovada abundentă a împlinirii făgăduințelor Sale, oameni care nu sunt încropiți, ci calzi și fierbinți în iubirea Lui.
Dacă toată munca ce a fost depusă pentru comunități în cursul ultimilor douăzeci de ani, s-ar depune din nou pentru ele, ea va da greș, așa cum și în trecut a dat greș de a face din membri urmași plini de lepădare de sine și purtători ai crucii lui Hristos. Mulți au fost supraalimentați cu hrană spirituală, în timp ce în lume mii pier din lipsă de pâinea vieții. Membrii bisericii trebuie să lucreze; ei trebuie să se educe, străduindu-se să ajungă la nivelul înalt pus înaintea lor. La aceasta, Domnul îi va ajuta să ajungă, dacă vor conlucra cu El. Dacă își păstrează sufletul în iubirea adevărului, ei nu vor reține pe predicatori de la vestirea adevărului în câmpuri noi.
Orașele mari ar fi trebuit să fie lucrate de îndată ce comunitățile au primit lumina, dar mulți nu au purtat o povară pentru suflete, și Satana, găsindu-i sensibili la ispitele sale, le-a ruinat experiența vieții. Dumnezeu cere poporului Său să se pocăiască, să se convertească și să se întoarcă la iubirea lor dintâi, pe care au pierdut-o prin greșeala lor de a nu merge pe urmele Răscumpărătorului lor jertfitor de Sine.