Un motiv pentru serviciu
Recent, în timpul nopții, am fost trezită din somn și mi s-a dat o viziune a suferințelor lui Hristos pentru oameni. Jertfa Lui, batjocorirea și derâderea Lui de care a avut parte din partea celor nelegiuiți, chipul Lui de moarte din grădina Ghetsemani, trădarea și răstignirea Lui — toate au fost viu zugrăvite în fața mea.
Am văzut pe Hristos în mijlocul unei mari cete de oameni. El căuta să imprime în mintea lor învățăturile Sale. Dar El a fost disprețuit și lepădat de ei. Oamenii se îngrămădeau asupra Lui cu abuz și ocară. Întristarea mea a fost foarte mare când am privit asupra scenei. M-am rugat la Dumnezeu: “Ce e de făcut cu această adunare? Nici unul nu va părăsi oare părerea lui înaltă despre sine, și să caute pe Domnul ca niște copilași? Nu-și vor zdrobi nici unii dintre ei inima înaintea lui Dumnezeu, în căință și mărturisire?”
-102-
Mi-a fost înfățișată agonia lui Hristos în grădina Ghetsemani, când tainicul pahar tremura în mâna Răscumpărătorului: “Tată, dacă este cu putință”, Se ruga El, “depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. (Matei 26, 39.) În timp ce Se ruga insistent la Tatăl, picături mari de sânge erau adunate de jur împrejurul Mântuitorului ca să descurajeze sufletul Lui.
Ridicându-Se de pe pământ, Hristos S-a dus la locul unde-i lăsase pe ucenicii Săi, îndemnâdu-i să vegheze și să se roage împreună cu El, ca să nu fie biruiți de ispite. Voia să audă dacă ei au înțeles chinul Său de moarte, avea nevoie de simpatie omenească. Dar i-a găsit dormind. De trei ori a mers în felul acesta la ei, și de fiecare dată ei dormeau.
De trei ori Mântuitorul S-a rugat: “Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”. Aici soarta unei lumi pierdute tremura în cumpănă. Dacă El ar fi refuzat să bea paharul, rezultatul ar fi fost ruina veșnică a neamului omenesc. Dar un înger din cer L-a întărit pe Fiul lui Dumnezeu să accepte paharul, și să bea suferința lui amară.
Cât de puțini sunt cei care își dau seama că toate acestea au fost îndurate pentru ei personal! Cât de puțini sunt cei care zic: “Aceasta a fost pentru mine, ca eu să-mi pot forma un caracter pentru viața viitoare, nemuritoare.”
Când lucrurile acestea îmi erau prezentate atât de viu, m-am gândit: “Niciodată nu voi fi în stare să prezint subiectul acesta înaintea poporului așa cum este el”, și v-am dat numai o slabă înfățișare a ceea ce mi-a fost arătat. Când m-am gândit la paharul acela care tremura în mâinile lui Hristos, când mi-am dat seama că El ar fi putut să refuze să bea, și să lase lumea să piară în păcatul ei, m-am legat ca fiecare energie a vieții mele să fie devotată lucrării de câștigare de suflete la El.
-103-
Hristos a venit pe pământ pentru ca să sufere și să moară, pentru ca, prin exercitarea credinței în El și însușirea meritelor Lui, să putem ajunge împreună lucrători cu Dumnezeu. Intenția Mântuitorului era ca, după ce El Se va fi înălțat la cer pentru a deveni Mijlocitorul omului, urmașii Lui să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse. N-ar trebui ca unealta omenească să dovedească un interes special în a duce lumina soliei Evangheliei celor care stau în întuneric? Sunt unii care sunt gata să meargă până la capătul pământului pentru a duce oamenilor lumina adevărului, dar Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaște adevărul să caute să câștige pe alții, să iubească adevărul. Dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii speciale pentru a salva suflete care sunt gata să piară, cum putem fi socotiți vrednici de a intra în cetatea lui Dumnezeu?
Este o lucrare individuală de săvârșit de către fiecare dintre noi. Știu că sunt mulți care se așează în dreaptă legătură cu Hristos, al căror unic gând e de a duce solia adevărului prezent înaintea oamenilor lumii. Ei stau fără încetare gata de a-și oferi serviciile. Dar inima mea este plină de durere când văd atât de mulți care sunt mulțumiți cu o experiență ieftină, o experiență care-i costă prea puțin. Viața lor spune că pentru ei Hristos a murit în zadar.
Dacă nu simțiți că e o onoare de a fi părtaș la suferințele lui Hristos; dacă nu simțiți o povară pe suflet pentru cei care sunt gata să piară; dacă nu sunteți dispuși să jertfiți pentru a economisi mijloace pentru lucrarea care trebuie să fie făcută, nu va fi loc pentru voi în Împărăția lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim părtași cu Hristos la suferințele Sale și la lepădarea Sa de Sine la fiecare pas. Avem nevoie ca Spiritul lui Dumnezeu să Se odihnească asupra noastră, conducându-ne la o continuă jertfire de noi înșine.
-104-
Pregătiți-vă
“Iată Eu vin curând”, declară Hristos și “răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui”. (Apocalipsa 22, 12.) Domnul, la venirea Sa, va cerceta de aproape fiecare talent; El va cere dobândă la capitalul pe care l-a încredințat. Prin propria Sa umilire și agonie, prin viața Sa de trudă și prin moartea Sa de ocară, Hristos a plătit pentru serviciul tuturor celor care au luat Numele Său și se declară că sunt slujitorii Lui. Toți se găsesc sub obligația cea mai profundă de a-și dezvolta fiecare capacitatea pentru lucrarea de câștigare de suflete pentru El. “Voi nu sunteți ai voștri” zice El. “Căci ați fost cumpărați cu un preț; de aceea proslăviți pe Dumnezeu printr-o viață de slujire care va câștiga bărbați și femei de la păcat la neprihănire”. (1 Corinteni 6, 19-20.) Suntem cumpărați cu prețul propriei vieți a lui Hristos — cumpărați pentru ca să putem înapoia lui Dumnezeu ce este al Lui, în slujire credincioasă.
Nu avem timp acum să consacrăm puterile și talentele noastre unor acțiuni lumești. Să ajungem mai absorbiți de servirea lumii, de servirea de noi înșine și să pierdem viața veșnică și fericirea cerului? O, nu ne putem îngădui să facem lucrul acesta! Faceți ca fiecare talent să fie folosit în lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care primesc adevărul urmează ca, prin eforturile lor, să sporească numărul bărbaților și femeilor care vor fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Suflete trebuie să fie luminate și învățate să servească lui Dumnezeu în chip inteligent; ei urmează ca, în chip inteligent, să sporească în cunoașterea dreptății.
Tot cerul e interesat în ducerea mai departe a lucrării pe care Hristos a venit în lume să o facă. Agenți ai cerului deschid căile ca lumina adevărului să lumineze în locurile întunecate ale pământului. Îngerii așteaptă să comunice cu cei care pornesc la săvârșirea lucrării care ne-a fost arătată de ani de zile. Să nu manifestăm noi interes în a pune la lucru căi și mijloace pentru începerea lucrării în orașe? Multe ocazii au fost pierdute prin neglijarea săvârșirii lucrării acesteia de îndată, prin faptul că nu s-a mers înainte în credință. Domnul zice: “Dacă ați fi exercitat credință în soliile pe care le-am trimis, n-ar fi o așa lipsă de lucrători și de mijloace pentru susținerea lor.”
-105-
Venirea lui Hristos este aproape, și se grăbește foarte. Timpul în care să se lucreze este scurt și bărbați și femei pier. Îngerul a spus: “N-ar trebui ca oamenii care au avut o mare lumină să conlucreze cu Acela care a trimis pe Fiul Său în lume să dea lumină și mântuirea oamenilor?” E cazul ca oamenii care au primit cunoașterea adevărului, rând pe rând, învățătură după învățătură, puțin aici și puțin colo, să dovedească puțină apreciere pentru Acela care a venit pe pământ, pentru ca puterea Lui divină să poată fi moștenirea fiecărui suflet credincios? În felul acesta, urma ca divinitatea lui Hristos să devină lucrătoare în mântuirea neamului omenesc, și mijlocirea Marelui nostru Preot să ajungă de folos înaintea tronului lui Dumnezeu. Planul a fost făcut în cer. Oare cei care au fost răscumpărați cu un preț să nu poată fi în stare să aprecieze marea mântuire?
Domnul nu poate să laude pe poporul care, dându-se drept temător de Dumnezeu, mărturisind despre sine a crede în apropiata venire a lui Hristos, lasă orașele neavertizate cu privire la judecățile care urmează ca, în curând, să cadă pe pământ. Cei care fac aceasta vor fi judecați pentru neglijența lor. Hristos și-a dat scumpul Său sânge pentru a salva sufletele care pier în păcatele lor. Să refuzăm noi oare să facem lucrarea care ne-a fost rânduită, să refuzăm a conlucra cu Dumnezeu și cu uneltele cerești? Sunt mii care fac lucrul acesta, care nu izbutesc să devină una cu Hristos, nelăsând marele sacrificiu al lui Hristos să lumineze în viață, în har salvator, care descoperă adevărul în fapte ale neprihănirii. Și totuși, aceasta e lucrarea dată oamenilor prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Știind aceasta, putem noi să rămânem nepăsători? Fac apel la frații noștri să se trezească. Facultățile spirituale vor slăbi și vor pieri, dacă nu sunt puse la lucru în câștigarea de suflete la Hristos. Ce scuză poate fi oferită pentru neglijarea marii și grandioasei lucrări pentru împlinirea căreia Hristos și-a dat viața?