Nu ne putem îngădui ca, în puținele zile pe care le avem aici pe pământ, să ne folosim timpul în ușurătate și nimicuri. Avem nevoie să ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca fiecare inimă să poată absorbi adevărul, și să-l lase să lucreze într-o viață de reformațiune, care va convinge lumea că acesta este într-adevăr adevărul lui Dumnezeu. Să lăsăm ca viața să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Numai când Îl căutăm pe Dumnezeu ca niște copilași, când încetăm de a găsi cusururi la frații și surorile noastre, cum și în aceia care caută să poarte cu credincioșie răspunderile lucrării și când căutăm să punem în rânduială propria inimă față de Dumnezeu, ne poate El folosi spre slava Numelui Său.
Noi toți avem nevoie să ajungem într-o poziție de jertfire de noi înșine înaintea lui Dumnezeu, dacă lucrarea noastră e bine primită de El. Să ne aducem aminte că mărturisirea de credință nu e nimic dacă nu avem adevărul în inimă. Avem nevoie ca puterea de convertire a lui Dumnezeu să pună stăpânire pe noi, pentru ca să putem înțelege nevoile unei lumi care piere. Povara principală a soliei mele către voi este: Pregătiți-vă, pregătiți-vă, să-L întâmpinați pe Domnul. Pregătiți-vă candelele, și faceți ca lumina adevărului să lumineze la drumuri și la garduri. E o lume care trebuie să fie avertizată de grabnica apropiere a sfârșitului tuturor lucrurilor.
Fraților și surorilor, căutați pe Domnul cât timp se poate găsi. Vine un timp când cei care și-au irosit vremea și ocaziile vor dori să-L fi căutat. Dumnezeu v-a dat putere de a judeca cu mintea. El dorește ca voi să urmați calea rațiunii și calea lucrării. El dorește ca voi să mergeți în comunitățile noastre și să lucrați cu zel pentru El. El dorește ca voi să rânduiți adunări pentru cei din afara bisericii, ca oamenii să poată afla adevărurile acestei ultime solii de avertizare. Sunt locuri unde veți fi primiți cu voie bună, unde suflete vă vor mulțumi că le-ați venit în ajutor. Fie ca Domnul să vă ajute să vă apucați de lucrarea aceasta așa cum nu ați făcut-o încă niciodată.
-107-
Să începem să lucrăm pentru aceia care nu au avut lumina. “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”, declară Mântuitorul, “și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.” (Matei 28, 18-20.) Ceea ce ne trebuie nouă este o credință vie de a proclama deasupra mormântului deschis al lui Iosif că avem un Mântuitor viu. Unul care va merge înaintea noastră, și care va lucra împreună cu noi. Dumnezeu va face lucrarea, dacă noi îi vom furniza instrumentele. E nevoie ca între noi să fie mult mai multă rugăciune, și mult mai puțină necredință. E nevoie ca noi să înălțăm stindardul mai sus și tot mai sus înaintea oamenilor. E nevoie să ne aducem aminte că Hristos este pururea la dreapta noastră când vestim libertate celor captivi și când împărțim pâinea vieții sufletelor flămânde. Când ținem înaintea vieții noastre urgența și importanța lucrării noastre, mântuirea de la Dumnezeu se va descoperi într-un chip remarcabil.
Dumnezeu să ne ajute să îmbrăcăm armura și să acționăm ca unii care suntem zeloși, ca și când sufletele bărbaților și femeilor merită să fie salvate. Să căutăm o nouă convertire. Avem nevoie de prezența Duhului Sfânt al lui Dumnezeu cu noi, ca inimile noastre să fie potolite și noi să nu aducem un duh aspru în lucrare. Mă rog ca Duhul Sfânt să ia pe deplin în stăpânire inimile noastre. Să ne purtăm ca niște copii ai lui Dumnezeu, care caută la El sfat, gata să împlinească planurile Lui ori de câte ori sunt prezentate. Dumnezeu va fi proslăvit de un așa popor și cei care sunt martori la zelul nostru vor zice: Amin, Amin.
-108-
“Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea. Picioarele celui ce zice Sionului ‘Dumnezeul tău împărățește!’ Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul, și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.
Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și răscumpără Ierusalimul. Domnul Își descoperă brațul Său cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor, și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.” (Isaia 52, 1-10.)
Metode de lucru
În legătură cu proclamarea soliei în marile orașe, sunt multe feluri în care lucrarea poate să fie săvârșită de către lucrători cu daruri felurite. Unii urmează să lucreze într-un fel, alții în altul. Domnul dorește ca orașele să fie lucrate de efortul unit al lucrătorilor cu capacități diferite. Toți trebuie să privească la Isus pentru îndrumare, să nu depindă de om pentru înțelepciune, ca nu cumva să fie duși pe o cale greșită. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, ei trebuie să caute să fie în armonie unul cu altul. Trebuie să aibă loc consfătuiri dese și o conlucrare zeloasă și din toată inima. Și cu toate acestea, toți să caute înțelepciune la Isus, nedepinzând numai de oameni în ce privește călăuzirea.
Domnul a dat unor slujitori capacitatea de a aduna și de a reține atenția unor mari adunări. Aceasta cere exercitarea de tact și iscusință. În orașele de azi, unde sunt atât de multe lucruri care să atragă și să placă, oamenii nu pot fi făcuți interesați, numai prin eforturi obișnuite. Slujitorii rânduiți de Dumnezeu vor găsi că este necesar a depune eforturi neobișnuite pentru ca să câștige atenția mulțimii. Și când izbutesc să adune laolaltă un mare număr de oameni, ei trebuie să prezinte solii de un caracter atât de cu totul diferit de cele obișnuite, încât oamenii să fie treziți și avertizați. Ei trebuie să facă uz de orice mijloc ce poate fi conceput pentru a face ca adevărul să iasă în evidență în mod clar și distinct. Solia cercetătoare pentru acest timp urmează să fie prezentată atât de clar și hotărât, încât să-i surprindă pe ascultători și să-i conducă la dorința de a studia Scripturile.
Cei care fac lucrarea Domnului în orașe trebuie să depună un efort calm, susținut, devotat pentru învățarea oamenilor. În timp ce ei trebuie să lucreze zelos pentru a interesa pe ascultători și a păstra interesul acesta, în același timp însă trebuie să se ferească cu grijă de tot ceea ce atinge senzaționalul. În veacul acesta de extravaganță și spectaculozitate, când oamenii consideră că e necesar să facă paradă pentru a obține succes, solii aleși ai lui Dumnezeu trebuie să arate greșeala cheltuirii zadarnice a mijloacelor pentru a face efect. Când ei lucrează cu sinceritate, umilință și cu demnitate plăcută, evitând tot ceea ce este teatral, lucrarea lor va face o impresie dăinuitoare spre bine.
-110-
Într-adevăr este nevoie de a cheltui bani, dar cu chibzuință, pentru publicitatea adunărilor și pentru săvârșirea lucrării în chip durabil. Dar tăria fiecărui lucrător se va afla nu în cele din afară, ci în dependența plină de încredere în Dumnezeu, în rugăciune zeloasă adresată Lui pentru ajutor, în ascultare de Cuvântul Lui. Mult mai multă rugăciune, mult mai multă asemănare cu Hristos, mult mai multă conformare față de voința lui Dumnezeu trebuie să fie aduse în lucrarea Domnului. Parada de fațadă și cheltuiala extravagantă de mijloace bănești nu vor realiza lucrarea ce trebuie săvârșită.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie dusă mai departe cu putere. Avem nevoie de botezul cu Duhul Sfânt. Avem nevoie să înțelegem că Dumnezeu va adăuga la rândurile poporului Său oameni cu capacitate și influență, care urmează să-și facă partea în avertizarea lumii. Nu toți cei din lume sunt nelegiuiți și păcătoși. Dumnezeu are multe mii care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Sunt mulți oameni, bărbați și femei, care se tem de Dumnezeu în bisericile apostaziate. Dacă lucrurile nu ar fi așa, nouă nu ne-ar fi dat să vestim solia: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare…. Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu”. (Apocalipsa 18, 2-4.) Mulți dintre cei sinceri cu inima doresc cu înfocare să poată respira viața cerească. Ei vor recunoaște Evanghelia atunci când le este adusă în frumusețea și simplitatea în care ea este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu.