Erudiția istorică și teologică
Mulți care caută să se pregătească pentru lucrarea Domnului socotesc că este esențial să acumuleze cantități apreciabile de scrieri istorice și teologice. Ei își închipuie că studierea acestor volume le va fi de mare folos, spre a afla cum să se apropie de oameni. Aceasta e o greșeală. Când privesc rafturile ticsite cu aceste cărți, unele dintre ele arareori deschise, mă gândesc: De ce se cheltuiesc bani pentru ceva ce nu este pâine? Capitolul 6 din Ioan ne spune mai mult decât se poate găsi în asemenea lucrări. Hristos spune: “Eu sunt Pâinea vieții. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.” (Ioan 6, 35.63.)
Există un studiu al istoriei ce nu trebuie condamnat. Istoria sacră era una dintre materiile studiate în școlile profeților. În raportul privitor la purtarea lui Iehova față de neamuri, erau însemnate urmele pașilor Săi. La fel și azi trebuie să privim purtarea lui Dumnezeu cu națiunile pământului. Trebuie să vedem în istorie împlinirea profeției, să cercetăm lucrările Providenței în marile mișcări de reformațiune și să înțelegem desfășurarea evenimentelor în mersul națiunilor înainte, către conflictul final al marii controverse.
Însă prea adesea motivul celor care studiază această mulțime de cărți nu este neapărat acela de a dobândi hrană pentru minte și suflet. Este ambiția de a fi familiarizat cu filozofii și teologii, dorința de a le prezenta oamenilor creștinismul în termeni și fraze savante.
“Învățați de la Mine”, a spus cel mai mare Învățător cunoscut vreodată în lume. “Luați jugul Meu, învățați din blândețea și smerenia Mea”. Mândria noastră intelectuală nu va fi de folos în lucrarea cu sufletele care pier din lipsă de Pâinea vieții. Cercetând aceste cărți, voi îngăduiți ca ele să ocupe, în minte și inimă, locul învățăturilor practice, care trebuie primite de la Marele Învățător. Cu rezultatele acestui studiu, oamenii nu sunt hrăniți. Foarte puțin din studiul și cercetarea atât de istovitoare pentru minte aduce ceva care să facă din voi lucrători cu succes pentru suflete.
-308-
Bărbații și femeile care își petrec viața în locuri de muncă umile, obișnuite, au nevoie de cuvinte tot atât de simple cum a folosit Hristos în învățăturile Sale, cuvinte ușor de înțeles. Mântuitorul a venit “să predice Evanghelia celor săraci”. Și este scris că “gloata cea mare Îl asculta cu plăcere”. Cei care predică adevărul pentru acest timp au nevoie de o mai profundă adâncire a învățăturilor date de El.
Cuvintele viului Dumnezeu alcătuiesc cea mai înaltă educație. Frazele studiate, destinate să satisfacă gustul celor presupuși a fi rafinați, nu și-au atins scopul. Cei care slujesc poporului trebuie să mănânce pâinea vieții. Aceasta le va da tărie spirituală; atunci ei vor fi în stare să slujească tuturor categoriilor de oameni. Pioșenia, vigoarea spirituală a bisericii, este susținută prin hrănirea cu pâinea care a venit din cer. La picioarele lui Isus, putem să învățăm simplitatea adevăratei evlavii.
Mituri și basme
În educarea copiilor și tineretului, azi se dă un loc important basmelor, miturilor, poveștilor imaginare. Cărți de acest fel se folosesc în școli și se găsesc și în multe cămine. Cum le pot îngădui părinții creștini copiilor lor să folosească asemenea cărți, așa pline cu neadevăruri? Când copiii vor să afle înțelesul povestirilor atât de contrarii învățăturii date de părinții lor, li se răspunde că povestirile nu sunt adevărate; însă aceasta nu înlătură urmările rele ale folosirii lor. Ideile prezentate în aceste cărți îi derutează pe copii. Ele aduc idei greșite despre viață și nasc și cultivă dorința după lucruri nereale.
-309-
Folosirea pe scară largă a unor asemenea cărți în vremea aceasta este unul dintre viclenele planuri ale lui Satana. El caută să abată mințile celor bătrâni și tineri de la marea lucrare de pregătire în vederea lucrurilor ce au să vină pe pământ. El urmărește ca tinerii și copiii noștri să fie atrași de înșelăciunile distrugătoare de suflet, cu care el potopește lumea. De aceea, el caută să le abată mințile de la Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să-i împiedice a dobândi cunoașterea adevărului care ar fi siguranța lor.
N-ar trebui să fie puse niciodată înaintea copiilor cărți care conțin o pervertire a adevărului. Și cei de vârstă matură vor fi în mai mare siguranță, dacă nu vor avea nimic de a face cu asemenea cărți.
Un izvor mai curat
Avem o abundență din ceea ce este curat, divin. Cei care însetează după cunoștință nu au nevoie să se ducă la fântâni poluate.
Hristos a prezentat principiile adevărului în Evanghelie. Prin învățătura Sa, putem bea din apele curate, care curg de la tronul lui Dumnezeu.
Hristos le-ar fi putut împărtăși oamenilor cunoștința care să fi întrecut orice descoperire dinainte și să pună în umbră orice altă dezvăluire. El ar fi putut dezvălui taină după taină și ar fi putut concentra în jurul acestor minunate descoperiri cugetarea activă și asiduă a generațiilor succesive, până la încheierea vremii. Însă El nu a lăsat să treacă nici o clipă fără să învețe cunoașterea științei mântuirii. Timpul Său, capacitățile Sale, însăși viața Sa aveau preț și erau folosite numai ca mijloace în vederea săvârșirii mântuirii sufletelor oamenilor. El venise să caute și să mântuiască ce era pierdut și nu voia să Se abată de la această unică țintă a Sa. El nu a îngăduit ca ceva să-L abată.
-310-
Hristos a împărtășit numai cunoștința care putea fi folosită. Îndrumarea dată de El era mărginită la nevoile situației lor în viața practică. El nu le-a satisfăcut curiozitatea ce-i mâna să vină la El cu întrebări iscoditoare. Din toate asemenea întrebări, El a făcut ocazii de apeluri solemne, serioase, și de un real folos. Celor care erau râvnitori să culeagă din pomul cunoștinței, El le oferea fructul pomului vieții. Ei găseau închis orice drum larg, în afară de îngusta cărare ce duce la Dumnezeu. Orice alt izvor era sigilat, în afară de izvorul vieții veșnice.
Mântuitorul nu i-a încurajat pe oameni să meargă la școlile rabinice de pe vremea Sa, pentru ca mințile să nu le fie stricate prin continua repetare: “Ei spun” sau “S-a spus”. Și atunci când ne stă la dispoziție o știință mai mare și sigură, să primim nestatornicele cuvinte ale oamenilor, drept știință superioară? Ceea ce am văzut despre lucrurile veșnice și ce am văzut despre slăbiciunea oamenilor, după cum mi-a arătat Dumnezeu, mi-a impresionat adânc mintea și mi-a influențat viața și caracterul. Nu văd nici un motiv pentru care omul să fie proslăvit sau glorificat. Nu văd nici un motiv pentru care părerilor oamenilor învățați ai lumii să li se acorde încredere și să fie proslăvite. Cum pot cei care sunt lipsiți de lumină divină să aibă idei corecte despre planurile și căile lui Dumnezeu?
Eu sunt dispusă să fiu învățată de Cel care a creat cerul și pământul, de Cel care a așezat pe firmament stelele în ordinea lor și a hotărât soarelui și lunii lucrarea lor. N-am nevoie să mă îndrept spre autori necredincioși. Aleg să fiu învățată de Dumnezeu.