Falsa și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu
Teorii speculative
“Lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie”, iar “lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru.” (Deuteronom 29, 29.) Descoperirea despre Sine, pe care a dat-o Dumnezeu în Cuvântul Său, este pentru studiul nostru. Iată ce trebuie să căutăm să înțelegem. Însă dincolo de aceasta nu trebuie să pătrundem. Mintea cea mai luminată se poate frământa până la epuizare în presupuneri cu privire la natura lui Dumnezeu; însă strădania va fi fără folos. Nu ne-a fost dat nouă să rezolvăm această problemă. Nici o minte omenească nu Îl poate cuprinde pe Dumnezeu. Nici o minte mărginită să nu încerce a-L tâlcui. Nimeni să nu intre în speculații cu privire la natura Lui. Aici, tăcerea este elocventă. Cel Atotștiutor este mai presus de orice discuție.
Nici chiar îngerilor nu li s-a îngăduit să fie părtași la consfătuirile dintre Tatăl și Fiul atunci când s-a statornicit planul mântuirii. Făpturile omenești, care încearcă să pătrundă în tainele Celui Prea Înalt, își dovedesc neștiința lor cu privire la lucrurile spirituale și veșnice. Ar fi cu mult mai bine ca atâta vreme cât glasul harului se mai aude, să se umilească în țărână și să-L roage pe Dumnezeu să-i învețe căile Lui.
Noi suntem la fel de neștiutori cu privire la Dumnezeu ca și copilașii; dar, ca și copilașii, putem să-L iubim și să-L ascultăm. În loc să facem speculații cu privire la natura sau prerogativele Sale, mai bine să luăm aminte la cuvintele spuse de El: “Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmii 46, 10.)
“Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, Că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic? Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face? Mai adâncă decât locuința morților: ce poți ști? Întinderea ei este mai lungă decât pământul, și mai lată decât marea.”
-2-
(Iov 11, 7-9.)
-280-
“Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? Omul nu-i cunoaște prețul, Ea nu se găsește în pământul celor vii. Adâncul zice: ‘Nu este în mine.’ Și marea zice: ‘Nu este la mine.’ Ea nu se dă în schimbul aurului curat, Nu se cumpără, cântărindu-se cu argint; Nu se cântărește pe aurul din Ofir, Nici pe onixul cel scump, nici pe safir. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, Nu se poate schimba cu un vas de aur ales. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea; Înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele. Topazul din Etiopia nu este ca ea, Și aurul curat nu se cumpănește cu ea. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? Adâncul și moartea zic: ‘Noi am auzit vorbindu-se de ea’ Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința.
Căci El vede până la marginile pământului, Zărește totul sub ceruri Când a dat legi ploii, Și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului, Atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o, I-a pus temeliile și a pus-o la încercare. Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea; Depărtarea de rău, este pricepere’.”
-2-
(Iov 28, 12-28.)
Înțelepciunea nu se găsește nici prin cercetarea adâncurilor pământului, nici prin zadarnicele strădanii de a pătrunde tainele ființei lui Dumnezeu. Mai degrabă, ea se găsește primind în umilință descoperirea pe care El a binevoit să o dea, conformând viața cu voia Sa.
-281-
Măreția Dumnezeului nostru
Din descoperirile date de Duhul Sfânt profeților Săi, putem desprinde măreția Dumnezeului nostru. Profetul scrie:
“În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!’ Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum.
Atunci am zis: ‘Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!’ Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, și a zis: ‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!’” (Isaia 6, 1-7.)
“Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor?”
-2-
(Ieremia 10, 6.7.)
“Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, Știi când stau jos și când mă scol, Și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc, Și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, Și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjuri pe dinapoi și pe dinainte, Și-ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai pe sus de puterile mele: Este prea înaltă ca s-o pot prinde.”
-2-
(Psalmii 139, 1-6.)
-282-
“Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, Priceperea Lui este fără margini.”
-2-
(Psalmii 147, 5.)
“El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina!”
-2-
(Daniel 2, 22.)
“Domnul, care face aceste lucruri și Căruia îi sunt cunoscute din vechime.” (Faptele Apostolilor 15, 18.) “În adevăr, ‘cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?’ Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!” (Romani 11, 34-36.) “A Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și singurului Dumnezeu” “care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, și care are cinstea și puterea veșnică!” (1 Timotei 1, 17; 6, 16.)
“El întinde miazănoaptea asupra golului, Și spânzură pământul pe nimic. Leagă apele în norii Săi, Și norii nu se sparg sub greutatea lor A tras o boltă pe fața apelor, Ca hotar între lumină și întuneric.
Stâlpii cerului se clatină, Și se înspăimântă la amenințarea Lui Prin puterea Lui tulbură marea Suflarea Lui înseninează cerul, Mâna Lui străpunge șarpele fugar. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, Și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
-2-
(Iov 26, 7-14.)
“Domnul umblă în furtună și în vârtej, Și norii sunt praful picioarelor Lui.”
-2-
(Naum 1, 3.)
-283-
“Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuiește atât de sus! El Își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.”
-2-
(Psalmii 113, 5.6.)
“Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, Și mărimea Lui este nepătrunsă. Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, Și să vestească isprăvile Tale cele mari! Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale, Și voi cânta minunile Tale. Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșată, Și eu voi povesti mărimea Ta. Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, Și să se laude dreptatea Ta!
Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Și credincioșii Tăi te vor binecuvânta. Vor spune slava Împărăției Tale Și vor vesti puterea Ta, Ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, Și strălucirea plină de slavă a Împărăției Tale. Împărăția Ta este o împărăție veșnică, Și stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile Gura mea să vestească lauda Domnului Și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!”
-2-
(Psalmii 145, 3-21.)