Grija Sa providențială
Dumnezeul nostru are sub ordinele Sale cerul și pământul și El știe întocmai de ce avem nevoie. Noi nu putem vedea decât puțin înaintea noastră, dar “totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face”. (Evrei 4, 13.) El stă și tronează mai presus de frământările pământului; toate sunt descoperite privirii Sale divine; și, din marea și liniștita Sa veșnicie, El ordonă ceea ce providența Sa vede a fi mai bine.
-273-
Nici chiar o vrabie nu cade la pământ fără știrea Tatălui. Ura împotriva lui Dumnezeu îl mână pe Satana să-și găsească plăcere în a nimici chiar și făpturile necuvântătoare. Numai datorită grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu sunt păstrate păsările, să ne înveselească prin cântecele lor pline de bucurie. El nu uită nici chiar vrăbiile. “Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.” (Matei 10, 31.)
“Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Întinzi cerurile ca un cort. Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; Din nori îți faci carul Și umbli pe aripile vântului. Din vânturi îți faci soli, Și din flăcări de foc, slujitori.
Tu ai așezat pământul pe temeliile lui Și niciodată nu se va clătina. Tu îl acoperiseși cu adâncul, cum l-ai acoperii cu o haină; Apele stăteau pe munți, Dar, la amenințarea Ta, au fugit, La glasul tunetului Tău au luat-o la fugă, Suindu-se pe munți și pogorându-se în văi, Până la locul, pe care li-l hotărâseși Tu. Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie să o treacă, Pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, Și ele curg printre munți. Tu adapi la ele toate fiarele câmpului; În ele își potolesc setea măgarii sălbatici. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, Și fac să le răsune glasul printre ramuri. Din locașul Tău cel înalt, Tu uzi munții; Și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale Tu faci să crească iarba pentru vite, Și verdețuri pentru nevoile omului.
-274-
Ca pământul să dea hrană: Vin, care înveselește inima omului, Untdelemn, care-i înfrumusețează fața, Și pâine, care-i întărește inima. Se udă copacii Domnului, Cedrii din Liban, pe care i-a sădit El. În ei își fac păsările cuiburi; Iar cocostârcul își are locuința în chiparoși; Munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici. Iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
El a făcut luna, ca să arate vremile; Soarele știe când trebuie să apună. Tu aduci întunericul și se face noapte: Atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare; Puii de lei mugesc după pradă, Și își cer hrana de la Dumnezeu. Când răsare soarele, ele fug înapoi. Și se culcă în vizuinile lor. Dar omul iese la lucrul său, și la munca lui, până seara.
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, Și pământul este plin de făpturile Tale. Iată marea, cea întinsă și mare; În ea se mișcă nenumărate viețuitoare Mici și mari. Acolo, în ea, umblă corăbiile, Și în ea este leviatanul acela, pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, Ca să le dai hrană la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale. Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; Le iei Tu suflarea: ele mor, Și se întorc în țărâna lor. Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite, Și înnoiești astfel fața pământului.
În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! El privește pământul și pământul se cutremură; Atinge munții și ei fumegă. Voi cânta Domnului cât voi trăi, Voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.”
-2-
(Psalmii 104, 1-34.)
-275-
“Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării! El întărește munții prin tăria Lui, Și este încins cu putere El potolește urletul mărilor și zarva popoarelor. Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat Încununezi anul cu bunătățile Tale, Și pașii Tăi varsă belșugul.”
-2-
(Psalmii 65, 5-8.11.)
“Domnul sprijine pe toți cei ce cad, Și îndreaptă pe cei încovoiați Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, Și Tu le dai hrană la vreme. Îți deschizi mâna, Și saturi după dorință tot ce are viață.”
-2-
(Psalmii 145, 14-16.)
Îndelunga Lui îndurare
Niciodată n-a stăruit atât de arzător vreun părinte pământesc pe lângă vreun copil rătăcit, cum a stăruit pe lângă păcătos Cel ce ne-a făcut. Nici un interes omenesc și plin de iubire nu l-a urmărit pe cel păcătos cu invitații atât de duioase:
“Tu nu M-ai chemat, Iacove, Căci te-ai obosit de Mine, Israele!”
-2-
(Isaia 43, 22.)
“Poporul Meu, ce ți-am făcut Și cu ce te-am ostenit?”
-2-
(Mica 6, 3.)
“Când era tânăr Israel, îl iubeam, Și am chemat pe fiul Meu din Egipt.”
-2-
(Osea 11, 1.)
“Partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.
-276-
El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochilor Lui. Ca vulturul care-și scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui.”
-2-
(Deuteronom 32, 9-11.)
“N-au ținut legământul lui Dumnezeu, Și n-au voit să umble întocmai după legea Lui.”
-2-
(Psalmii 78, 10.)
“Cu cât proorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau Și totuși Eu am învățat pe Efraim să meargă, Și l-am ridicat în brațe; Dar n-au văzut că Eu îi vindecam. I-am tras cu legături omenești, Cu funii de dragoste Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; Și dacă sunt chemați înapoi la Cel Prea Înalt, Nici unul din ei nu caută să se ridice.”
-2-
(Osea 11, 2-7.)
“Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea Și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia Și nu dă drumul întregii Lui urgii. El și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, O suflare care trece și nu se mai întoarce.”
-2-
(Psalmii 78, 38.39.)
Deși “Și-a dat slava pradă robiei, și măreția Lui în mâinile vrăjmașului”, totuși El zice: “Dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei, și nu-Mi voi face credincioșia de minciună.” (Psalmii 78, 61; 89, 33.)
“Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?” “Căci când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el.” (Ieremia 31, 20.)
“Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele?
-277-
Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine Și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, Nu voi mai nimici pe Efraim; Căci Eu sunt Dumnezeu, nu om, Eu sunt Sfântul în mijlocul tău Și nu voi veni să te prăpădesc.”
-2-
(Osea 11, 8.9.)
“Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta. Aduceți cu voi cuvinte de căință, Și întoarceți-vă la Domnul. Spuneți-I: ‘Iartă toate nelegiuirile, primește-ne cu bunăvoință’. Asirianul nu ne va scăpa, Nu vrem să mai încălecăm pe cai, Și nu vrem să mai zicem lucrării mâinilor noastre: ‘Dumnezeul nostru’ Căci la Tine găsește milă orfanul.”
-2-
(Osea 14, 1-3.)
“Ei vor urma pe Domnul Copiii vor alerga tremurând de la apus, Vor alerga tremurând din Egipt, ca o pasăre, Și din țara Asiriei, ca o porumbiță. Și-i voi face să locuiască în casele lor, zice Domnul.”
-2-
(Osea 11, 10.11.)
“Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, Îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei! Voi fi ca roua pentru Israel; El va înflori ca crinul, și va da rădăcini ca Libanul. Ramurile lui se vor întinde; Măreția lui va fi ca a măslinului, și miresmele lui ca ale Libanului. Iarăși vor locui la umbra lui, Iarăși vor da viață grâului, Vor înflori ca via Ce mai are Efraim a face cu idolii? Îl voi asculta și-l voi privi Voi fi pentru el ca un chiparos verde; De la Mine îți vei primi rodul. Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri Cine este priceput să le înțeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte; și cei drepți umblă pe ele.”
-2-
(Osea 14, 4-9.)
-278-
“Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăși milă de noi, Va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.”
-2-
(Mica 7, 18.19.)
“Domnul mi se arată de departe: ‘Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!’ Căci Domnul răscumpără pe Iacov, și-l izbăvește din mâna unuia mai tare decât el. Le voi preface jalea în veselie, și-i voi mângâia, le voi da bucurie, după necazurile lor. Poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul.” (Ieremia 31, 3.11.13.14.)
“Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, Fiica Ierusalimului! Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, A îndepărtat pe vrăjmașul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; Nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire! În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ‘Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ți slăbească mâinile! Domnul Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, Va tăcea în dragostea Lui, Și nu va mai putea de veselie pentru tine’.”
-2-
(Țefania 3,14-17.)
“Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.”
-2-
(Psalmii 48, 14.)