Mărturia Scripturii
Scripturile arată în mod lămurit legătura dintre Dumnezeu și Hristos și înfățișează cât se poate de limpede personalitatea și individualitatea fiecăruia.
“După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor, și a șezut la dreapta măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: ‘Tu ești Fiul Meu; astăzi te-am născut?’ Și iarăși: ‘Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu?’” (Evrei 1, 1-5.)
Dumnezeu este Tatăl lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I s-a dat o poziție proslăvită. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt descoperite Fiului Său.
Isus le-a zis iudeilor: “Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face.” (Ioan 5, 17-20.) Aici este înfățișată din nou personalitatea Tatălui și a Fiului, arătându-ni-se unitatea care există între Ei.
-269-
Această unitate mai este prezentată și în capitolul 17 din Ioan, în rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi: “Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una, — Eu în ei și Tu în Mine — pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17, 20-23.) Minunată afirmație! Unitatea care există între Hristos și ucenicii Lui nu distruge personalitatea nici unuia dintre ei. Ei sunt una în intenție, în gând, în caracter, dar nu ca persoană. Dumnezeu și Hristos sunt una în felul acesta.
Legătura dintre Tatăl și Fiul și personalitatea amândurora mai sunt lămurite și în această Scriptură:
“Așa vorbește Domnul Oștirilor: Iată că un om, al cărui nume este Odrasla, Va odrăsli din locul lui, Și va zidi Templul Domnului Va purta podoabă împărătească, Va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, Va fi preot pe scaunul Lui de domnie, Și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi.”
-2-
(Zaharia 6, 12.13.)
-270-
“Dumnezeul Cel veșnic”
În Scripturi se vorbește despre Dumnezeu, ca fiind “veșnicul Dumnezeu”. Numele acesta cuprinde trecutul, prezentul și viitorul. Dumnezeu este din veșnicie până-n veșnicie. El este Cel veșnic.
“Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost, Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta, Și a zis: ‘Nimicește-l’. Israel este fără frică în locuința lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Într-o țară de grâu și de must, Și cerul lui picură rouă. Ferice de tine Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îți dă ajutor, Și sabia care te face slăvit?”
-2-
(Deuteronom 33, 27-29.)
“Înainte ca să se fi născut munții, Și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, Din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu! Tu întorci pe oameni în țărână, Și zici: ‘Întoarceți-vă fiii oamenilor!’ Căci înaintea Ta, o mie de ani Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, Și ca o strajă din noapte. Îi mături ca un vis: Dimineața, sunt ca iarba, care încolțește iarăși; Înflorește dimineața și crește, Iar seara este tăiată și se usucă….
Învață-ne să ne numărăm bine zilele, Ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli.
Înveselește-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, Tot atâția ani cât am văzut nenorocirea! Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, Și slava Ta fiilor Tăi! Fie peste noi bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, Da, întărește lucrarea mâinilor noastre!”
-2-
(Psalmii 90, 2-6.12.14-17.)
-271-
“Domnul împărățește, îmbrăcat cu măreție; Domnul este îmbrăcat și încins cu putere; De aceea lumea este tare și nu se clatină. Scaunul Tău de domnie este așezat din vremuri străvechi; Tu ești din veșnicie.”
-2-
(Psalmii 93, 1-2.)
Iubitoarea Lui bunătate
“Toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie. El iubește dreptatea și neprihănirea; Bunătatea Domnului umple pământul.
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care și-l alege El de moștenire. Iată, ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, Peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui; Ca să le scape sufletul de la moarte, Și să-i țină cu viață în mijlocul foametei.
Sufletul nostru nădăjduiește în Domnul; El este Ajutorul și Scutul nostru. Da, inima noastră își găsește bucuria în El, Căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.”
-2-
(Psalmii 33, 4.5.12.18-21.)
“Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: M-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, Te luminezi de bucurie, Și nu ți se umple fața de rușine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude Și-l scapă din toate necazurile lui.
Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El, Și-i scapă din primejdie. Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, Căci de nimic nu duc lipsă cei se tem de El! Puii de leu duc lipsă, și li-i foame, Dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
-272-
Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, Și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, Și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit Domnul scapă sufletul robilor Săi, Și nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit.”
-2-
(Psalmii 34, 4-10.17.18.22.)
“Domnul este îndurător și milostiv Îndelung răbdător și bogat în bunătate. El nu se ceartă fără încetare, Și nu ține mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, Nu ne pedepsește după fărădelegile noastre.
Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, Atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; Cât este de departe răsăritul de apus, Atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, Așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, Și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, Și locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaște. Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El, Și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, Pentru cei ce păzesc legământul Lui, Și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.”
-2-
(Psalmii 103, 8-18.)