Cuvinte de încurajare
Cooranbong, N. S. W.,
12 decembrie 1899
Către Directorul medical al Sanatoriului din Battle Creek
Scumpul meu frate,
Vorbești ca și când n-ai avea prieteni. Dar Dumnezeu este prietenul tău, și sora White este prietenul tău. Te-ai gândit că mi-am pierdut încrederea în tine; dar, scumpul meu frate, după cum ți-am scris mai înainte, știu că Domnul te-a așezat într-un loc de mare răspundere, așa cum te găsești, ca medic căruia Domnul i-a încredințat cunoștință și pricepere, pentru ca să faci ceea ce e drept și cu judecată și să dai pe față un adevărat spirit misionar în instituția înființată, pentru a prezenta adevărul în contrast cu rătăcirea.
Fratele meu, Domnul nu te-a lăsat să mergi la război pe cheltuiala ta. El ți-a dat înțelepciune și bunăvoință înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. El a fost sprijinitorul tău. El aQQ weqq a te-a ales ca instrument al Lui, pentru a înălța adevărul în sanatoriul din Battle Creek, cum nu este înălțat în instituțiile medicale ale lumii. Planul Lui a fost ca sanatoriul din Battle Creek să fie cunoscut ca o instituție în care Domnul este zilnic recunoscut ca Monarh al universului. “El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?’” (Daniel 4, 35.) Domnul intenționează ca proclamarea celei de a treia solii îngerești să fie lucrarea cea mai înaltă și mai mare ce se săvârșește acum în lumea noastră. El te-a onorat, așezându-te într-o poziție de foarte mare răspundere în lucrarea Sa. Tu nu trebuia să-ți separi influența de corpul predicatorilor Evangheliei. În toate fazele lucrării tale, tu trebuia să aduci înțelegere și ascultare de adevăr. Locul pe care ți l-a rânduit Dumnezeu a fost sub conducerea Lui, în teocrația divină. Tu trebuia să înveți de la Isus, marele Învățător, plănuind și lucrând în armonie cu exemplul Lui. Tu trebuia să-I dai lui Dumnezeu locul cel dintâi și să asculți totdeauna de Cuvântul Lui. În aceasta ar fi fost tăria ta.
-181-
Tu ar fi trebuit să fii un medic credincios pentru sufletele, ca și pentru trupurile, celor de sub grija ta. Dacă ai fi împlinit însărcinarea aceasta, folosind bine talentele pe care ți le-a dat Dumnezeu, n-ai fi lucrat singur. Ar fi prezidat Cineva care niciodată nu greșește. Numai puterea Duhului Sfânt poate păstra spiritul fermecător și plăcut, blând și smerit, făcându-l pe lucrător în stare să rostească cuvinte potrivite la timpul potrivit.
Tu n-ai fost lipsit de greșeli. Adesea ți-ai pierdut stăpânirea de sine. Atunci cuvintele tale n-au fost așa cum ar fi trebuit să fie. Uneori ai fost arbitrar și pretențios. Dar atunci când te străduiai să-ți stăpânești eul, îngeri de la Dumnezeu conlucrau cu tine, deoarece prin tine Dumnezeu lucra la înălțarea adevărului Său, făcându-l să primească o recunoaștere onorată în lume. Dumnezeu ți-a dat înțelepciune, nu pentru ca numele tău să fie mărit, ci pentru ca aceia care veneau la sanatoriul din Battle Creek să ducă cu ei impresii favorabile cu privire la lucrarea adventiștilor de ziua a șaptea și să respecte principiile care stau la temelia lucrării lor. Tu nu erai onorat pentru că ești mai neprihănit decât toți oamenii, ci pentru că Dumnezeu dorea să te întrebuințeze ca instrument al Său.
Scopul lui Dumnezeu cu prilejul înființării Sanatoriului
A fost scopul lui Dumnezeu ca misionari, profesori și medici să facă cunoștință la sanatoriu cu solia îngerului al treilea, care cuprinde atât de multe. Îngeri de la Dumnezeu aveau să fie tăria ta în lucrarea care trebuia să fie făcută pentru ca sanatoriul din Battle Creek să poată fi cunoscut ca o instituție sub speciala supraveghere a lui Dumnezeu. Sentimentul misionar și simpatia care domneau în instituția aceasta erau rezultatul lucrării ființelor cerești, nevăzute acolo. Dumnezeu a spus: “Am socotit de bine să arăt semne și minuni. În puterea Mea am lucrat la proslăvirea Numelui Meu”. Mulți au plecat de la sanatoriu cu inimi noi. Schimbarea a fost decisivă. Întorcându-se la căminele lor, aceștia au fost ca lumini în lume. Glasul lor s-a auzit zicând: “Veniți, voi toți care vă temeți de Dumnezeu, și am să vă fac cunoscut ce a făcut El pentru sufletul meu. Am văzut mărirea Lui; am gustat bunătatea Lui.”
-182-
O lucrare mondială
Domnul mi-a arătat că, dacă poate să abată lucrarea pe căi rele, prin oricare mijloace, și astfel să împiedice înaintarea ei, vrăjmașul o va face. Mulți dintre membrii noștri au făcut investiții fără a sta să calculeze costul, fără să cerceteze dacă sunt bani destui pentru a duce mai departe lucrarea începută. S-a dat pe față miopie. Oamenii nu au fost în stare să vadă că via Domnului cuprinde lumea.
Venitul sanatoriului înființat nu trebuia să fie cheltuit pentru a susține diferite feluri de lucrare pentru oamenii din clasele de jos, din orașele noastre nelegiuite. Mare parte dintre mijloacele care au fost folosite pentru a susține această mare lucrare, care sporește mereu, ar fi trebuit, așa după cum e rânduit de Domnul, să fi fost folosite pentru a înființa instituții în alte țări, pe unde nu a strălucit lumina reformei sanitare. Sanatorii, mult mai puțin costisitoare decât cele construite în America, ar fi trebuit să fie clădite în multe țări. În felul acesta s-ar fi ridicat instituții care, atunci când s-ar fi întărit, ar fi ajutat la înființarea de instituții în alte locuri.
Domnul nu e părtinitor. Dar El a fost greșit reprezentat de lucrătorii Săi. Ceea ce ar fi trebuit să fie făcut în multe și diferite locuri ale viei Sale a fost mult împiedicat, deoarece oamenii de la conducerea lucrării n-au fost în stare să vadă cum putea să fie făcută să înainteze lucrarea în locurile mai îndepărtate ale viei. În unele părți ale câmpului, lucrarea a fost exagerată. În felul acesta, s-au absorbit bani care ar fi trebuit să fie folosiți pentru a-i face în stare pe lucrătorii din alte părți ale viei să înainteze nestânjeniți în lucrarea de înfigere a stindardului adevărului în locuri noi. Nu trebuie să fie jefuite unele părți ale viei pentru ca mijloacele să poată fi folosite în mod liber în alte părți ale câmpului.
-183-
Omul judecă așa cum îl duce judecata lui mărginită. Dumnezeu privește la caracterul roadelor aduse și apoi judecă pomul. În Numele Domnului, vă invit pe toți să vă gândiți la lucrarea pe care suntem chemați să o facem și cum trebuie să fie susținută lucrarea aceasta. Lumea este via Domnului și trebuie să fie lucrată.
Dumnezeu nu cere un număr mare de instituții, clădiri mari și lucruri făcute de paradă, ci acțiunea armonioasă a unui popor deosebit, un popor ales de Dumnezeu și scump, credincioși uniți unii cu alții, viața lor fiind ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Fiecare om trebuie să rămână în partea sa și la locul său, exercitând o influență bună în gândire, cuvânt și fapte. Doar când toți lucrătorii lui Dumnezeu vor face lucrul acesta, și nu mai devreme de atunci, lucrarea Lui va fi un tot complet și echilibrat.