Diferite instrumente
Domnul a lucrat împreună cu tine, făcându-te în stare să-ți îndeplinești partea, ca lucrător al Lui; dar mai sunt și alți lucrători care trebuie să-și facă partea ca instrumente ale Lui. Aceștia ajută la alcătuirea întregului corp. Toți trebuie să fie uniți ca părți ale unui singur organism. Biserica Domnului este compusă din reprezentanți activi și vii, care-și trag puterea de lucru de la Autorul și Desăvârșitorul credinței lor. Ei trebuie să săvârșească în armonie marea lucrare ce zace asupra lor. Dumnezeu ți-a încredințat lucrarea ta. Dar El are și alte unelte cărora le-a încredințat lucrarea lor, pentru ca toți să poată deveni, prin sfințirea pe care o dă adevărul, mădulare ale trupului lui Hristos, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Reprezentându-L pe Hristos, noi lucrăm pentru prezent și veșnicie; iar oamenii, chiar oamenii din lume, ajung să-și dea seama că am fost cu Isus, și că am învățat de la El.
Adevărul alcătuiește o unitate
Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie stăpânit de confuzie și lipsă de ordine și de armonie, de consistență și frumusețe. Domnul este foarte mult dezonorat atunci când în mijlocul poporului Său nu este unire. Adevărul este o unitate. Unirea pe care o cere Dumnezeu trebuie să fie cultivată zi după zi, dacă vrem să răspundem la rugăciunea lui Hristos. Lipsa de unire care există printre aceia care pretind a crede ultima solie de har, ce trebuie să fie dată lumii, nu trebuie să-și găsească loc, deoarece va fi o piedică îngrozitoare pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Servii Săi să fie una, după cum Hristos este una cu Tatăl; puterile lor, iluminate, inspirate și sfințite trebuie să fie unite pentru a face un tot complet. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și păstrează poruncile Lui nu trebuie să tragă în lături; ei trebuie să se strângă unii lângă alții.
-175-
Cuvinte de încurajare
Domnul nu-i părăsește pe lucrătorii Săi credincioși. Ține minte că viața ta în lumea aceasta este doar un peregrinaj, că cerul este patria către care mergem. Ai credință în Dumnezeu. Dacă cuvintele mele te-au rănit și te-au zdrobit, îmi pare rău; eu însămi sunt rănită și zdrobită. Lucrarea noastră, o lucrare străină, o lucrare mare, dată nouă de Dumnezeu, ne leagă laolaltă inima și sufletul. Să nu îndrăznești să-ți lepezi armura. Trebuie să o porți până la sfârșit. Când Domnul te va elibera, va fi timpul să depui armura la picioarele Lui. Te-ai înscris în oastea Lui, ca să servești până la sfârșitul luptei și nu e cazul să te umpli de ocară și să-L dezonorezi pe Dumnezeu, dezertând.
Fie ca Domnul să-ți descopere multe lucruri pe care mi le-a descoperit mie. Satana caută ocazii ca să dezonoreze cauza lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată primejdia ta, dar mi-a fost arătat și îngerul tău păzitor, ferindu-te de repetate ori de tine însuți, ferindu-te de spargerea de vas în ale credinței. Scumpe frate, înalță steagul, ridică-l sus și nu te lăsa pradă slăbiciunii sau descurajării.
Le-am dat persoanelor de la conducerea Conferinței Generale și Comitetului pentru Misiune lumina dată mie de Dumnezeu — că tu și ei trebuie să vă sfătuiți, că, în loc să fie rezervați, ei ar trebui să fie împreună lucrători cu tine; că tu ai fost rânduit de Dumnezeu să stai într-o poziție de încredere și îți trebuie ajutor, nu mustrare.
-176-
În dorința mea fierbinte, ca să faci urme drepte cu picioarele tale, ți-am scris cuvinte serioase, dar în nici un caz pentru a te face de ocară sau a te osândi. O, de te-ar face Dumnezeu să înțelegi că interesul meu pentru tine nu s-a schimbat nici în cea mai mică măsură! Am dorința cea mai călduroasă ca tu să stai tare în Dumnezeu, neclintit, încercat și sincer. Știu că Domnul dorește ca tu să ai coroana de biruitor.
“S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Efeseni 4, 8-16.)
-177-
Hristos, Mijlocitorul rugăciunii și al binecuvântării
Balaclava, Victoria, Australia,
25 martie 1898
Către un medic din Sanatoriu
Scumpul meu frate,
Tocmai am primit scrisorile tale. Văd că ai de dus o grea luptă financiară. Îmi pare atât de bine că poți lua seama la încurajarea din cuvintele: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27, 5.) Să avem credință în Dumnezeu. Să ne punem încrederea în El. El înțelege întreaga situație în care suntem puși și va lucra în favoarea noastră. El este onorat când ne încredem în El, aducând la El toate problemele noastre. “Orice veți cere în Numele Meu”, zice Hristos, “voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” (Ioan 14, 13.) Prevederile și aprobările lui Dumnezeu pentru noi sunt nenumărate. Însuși tronul harului e ocupat de Cineva care ne îngăduie să-L numim Tată.
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3, 16.) Iehova nu a socotit planul mântuirii complet câtă vreme era investit numai cu iubirea Sa. El a așezat la altarul Său un Avocat îmbrăcat în natura noastră. Ca Mijlocitor pentru noi, slujba Domnului Hristos e de a ne prezenta la Dumnezeu ca fii și fiice ale Lui. El mijlocește în favoarea acelora care-L primesc. El a plătit răscumpărarea lor cu propriul Său sânge. Prin meritele Sale, El le dă putere să devină membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Iar Tatăl Își demonstrează iubirea Lui nemărginită pentru Hristos, primindu-i și salutându-i pe prietenii lui Hristos ca pe prietenii Săi. El e satisfăcut cu mijlocirea făcută. El e glorificat de întruparea, viața, moartea și mijlocirea Fiului Său.
-178-
În Numele lui Hristos, cererile noastre se înalță la Tatăl. El mijlocește în favoarea noastră, iar Tatăl descoperă comorile harului Său ca noi să luăm din ele, să ne bucurăm noi înșine de ele și să dăm și altora. “Cereți în Numele Meu”, zice Hristos. “Nu vă spun că Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi; căci Tatăl Însuși vă iubește. Folosiți-vă de Numele Meu. Aceasta va da izbândă rugăciunilor voastre și Tatăl vă va da bogățiile harului Său. De aceea, cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Hristos este legătura între Dumnezeu și om. El a făgăduit mijlocirea Lui personală. El pune întreaga valoare a neprihănirii Sale de partea persoanei care se roagă. El pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutor dumnezeiesc, pledează pentru sine înaintea lui Dumnezeu, folosind influența Aceluia care și-a dat viața pentru viața lumii. Atunci când recunoaștem înaintea lui Dumnezeu aprecierea pe care o avem față de meritele lui Hristos, mijlocirile noastre capătă un parfum plăcut mirositor. Atunci când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea meritelor Mântuitorului, Hristos ne așează lângă Sine, cuprinzându-ne cu brațul Său omenesc, în timp ce cu brațul Său divin apucă tronul Celui Veșnic. El pune meritele Sale, ca tămâie plăcut mirositoare, în cădelnița din mâinile noastre, ca să încurajeze cererile noastre. El făgăduiește să asculte și să împlinească cererile noastre.
Dar Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii dintre om și Dumnezeu. El a devenit și mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu și om. El a unit cele dumnezeiești cu cele omenești. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet și apoi să facă eforturi puternice și stăruitoare pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară.
Noi toți trebuie să lucrăm acum, cât este ziuă; deoarece vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Sunt plină de curaj în Domnul. Sunt împrejurări când mi se arată că există în comunitățile noastre o stare de lucruri care nu va ajuta, ci va împiedica sufletele. Atunci am ceasuri, uneori zile, de grozav chin sufletesc. Mulți dintre aceia care cunosc adevărul nu ascultă de cuvintele lui Dumnezeu. Influența lor nu e mai bună decât a acelora din lume. Ei vorbesc ca lumea și se poartă ca lumea. Vai, cum mi se sfâșie inima când mă gândesc cum e făcut de ocară Mântuitorul, prin purtarea lor necreștinească! Dar, după ce mi-a trecut chinul de moarte, mă simt îndemnată să lucrez și mai sârguincios decât înainte, pentru a reface bietele suflete, ca să poată reflecta chipul lui Dumnezeu.
-179-
Rugați-vă, da, rugați-vă cu credință și încredere nezguduită! Îngerul Legământului, și anume Însuși Domnul nostru Isus Hristos, este Mijlocitorul care asigură primirea rugăciunilor celor credincioși.