Un cuvânt de îndemnare
Dumnezeu dorește ca instituțiile Sale și copiii Săi aleși, adoptați, să-L onoreze, dând pe față atributele caracterului creștin. Lucrarea pe care Evanghelia o îmbrățișează ca lucrare misionară este o lucrare ce merge drept înainte, o lucrare importantă, care va străluci tot mai puternic până la miezul zilei. Dumnezeu nu dorește ca credința poporului Său să ia caracterul sau înfățișarea lucrării umanitare, numite acum lucrare misionară medicală. Mijloacele și talentele poporului Său nu trebuie să fie îngropate în mahalalele din New-York sau Chicago. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcută pe direcțiile cele bune.
Trebuie să se dea pe față lepădare de sine și jertfire de sine. Trebuie să lucrăm așa cum a lucrat Hristos, în simplitate și modestie, în smerenie și consacrare. În felul acesta vom fi făcuți în stare să săvârșim o lucrare deosebită de alte lucrări misionare din lumea noastră.
-184-
Sunt mulți cei despre care se presupune că au fost scoși din groapa în care căzuseră, cărora nu li se poate acorda încrederea de sfetnici, nici nu sunt considerați vrednici de încredere, spre a fi angajați în lucrarea din aceste zile de pe urmă. Vrăjmașul e hotărât să amestece eroarea cu adevărul. Pentru a face aceasta, el folosește prilejul ce i se dă prin clasa celor decăzuți, pentru care se lucrează atât de mult și se cheltuiește atât de mult, clasa celor al căror apetit a fost stricat prin îngăduință, al căror suflet a fost ticăloșit, al căror caracter a fost rău format și schilodit, ale căror obiceiuri și dorințe sunt scârboase, care gândesc în mod obișnuit numai la rău. Caracterele unora ca aceștia pot fi transformate; dar cât de puțini sunt aceia pentru care lucrarea este deplină și dăinuitoare!
Unii vor fi sfințiți prin adevăr; dar mulți fac o schimbare superficială în obiceiurile și practicile lor și apoi își închipuie că sunt creștini. Sunt primiți în cercul bisericii, dar ei sunt un mare necaz și o mare grijă. Prin ei, Satana caută să semene în biserică semințele geloziei, necinstei, criticii și învinuirii. În felul acesta, caută să-i strice pe ceilalți membri ai bisericii. Înclinația care i-a stăpânit din copilărie, care i-a făcut să o rupă cu orice restricție și i-a degradat, încă îi mai stăpânește. Se spune despre ei că sunt salvați, dar prea adesea timpul arată că lucrarea făcută pentru ei nu i-a făcut copii supuși ai lui Dumnezeu. La orice presupusă lipsă de respect, se trezesc sentimente de ură. Ei cultivă vrăjmășia, mânia, răutatea. Prin cuvintele și spiritul lor, arată că n-au fost născuți din nou. Tendințele lor trag tot în jos, spre cele senzuale. Ei sunt nevrednici de încredere, nerecunoscători, nesfinți. Așa stau lucrurile cu toți aceia ce n-au fost temeinic convertiți. Fiecare dintre caracterele acestea schilodite, netransformate, devine un capabil lucrător al lui Satana, dând naștere la dezbinare și ceartă.
Domnul ne-a trasat metodele de lucru. Ca popor, noi nu trebuie să extindem și să copiem metodele Armatei Salvării. Nu aceasta e lucrarea pe care ne-a dat-o Domnul. Tot așa, nu e lucrarea noastră de a-i osândi și de a rosti cuvinte aspre împotriva lor. În Armata Salvării sunt suflete scumpe, pline de jertfire de sine. Trebuie să-i tratăm cu bunătate. În Armata Salvării sunt suflete cinstite, care Îl servesc pe Domnul cu sinceritate și care vor vedea mai multă lumină, înaintând spre primirea întregului adevăr. Lucrătorii din Armata Salvării încearcă să-i salveze pe cei trecuți cu vederea și călcați în picioare. Nu-i descurajați. Lăsați ca ei să facă felul acela de lucrare, cu propriile lor metode și în felul lor. Dar Domnul a arătat lămurit lucrarea pe care trebuie să o facă adventiștii de ziua a șaptea. Trebuie să se țină adunări în tabără și în corturi. Trebuie să se proclame adevărul prezent. Trebuie să se aducă o mărturie precisă. Iar cuvântările trebuie să fie atât de simple, încât și copiii să le poată înțelege.
-185-
Ajutându-L sau împiedicându-L pe Domnul
Sunt persoane care intră în lucrarea misionară medicală și care sunt în primejdia de a aduce în ea sentimente rele din cele primite în educația lor de mai înainte. Ele trebuie să practice principiile trasate în Cuvântul lui Dumnezeu, altminteri lucrarea va fi desfigurată de ideile lor preconcepute. Atunci când lucrăm cu toată iscusința sfințită pe care ne-a dat-o Dumnezeu, atunci când dăm la o parte voința noastră, pentru a primi voința lui Dumnezeu, când eul este zilnic crucificat, atunci se văd rezultate bune. Mergem înainte în credință, știind că Domnul a făgăduit să-și asume lucrarea încredințată Lui și că El o va realiza; deoarece El nu face niciodată nici o greșeală și niciodată nu e înfrânt.
Servii Domnului sunt simpli administratori. Domnul va lucra prin ei atunci când ei I se predau pentru a fi călăuziți de Duhul Sfânt. Atunci când prin credință oamenii se așează în mâinile Domnului, zicând: “Iată-mă, trimite-mă”, El îi primește pentru slujire. Dar oamenii nu trebuie să pună piedici planurilor Sale, prin născociri ambițioase. De ani de zile, Domnul are o ceartă cu copiii poporului Său, deoarece ei au urmat propria lor judecată și nu s-au sprijinit pe înțelepciunea dumnezeiască. Lucrătorii să ia seama ca nu cumva să se așeze în calea Domnului, împiedicând înaintarea lucrării Lui, crezând că înțelepciunea lor e îndestulătoare pentru plănuirea și executarea cu succes a lucrării Sale. Dacă fac lucrul acesta, Domnul va corecta greșeala lor. El îi luminează și îi formează pe lucrătorii Săi prin Spiritul Său divin. El potrivește propriile Sale intervenții providențiale, pentru a săvârși lucrarea Sa, potrivit cu gândul și voia Sa.
-186-
Scopul lui Dumnezeu cu lucrătorii Săi
Dacă oamenii se vor smeri înaintea lui Dumnezeu, dacă nu-și vor înălța propria lor judecată la rangul de putere atotstăpânitoare, dacă vor face loc pentru ca Domnul să plănuiască și să lucreze, El va folosi însușirile pe care li le-a dat, pe o cale ce va glorifica Numele Său. El îi va curăța pe lucrătorii Săi de orice egoism, îndepărtând lăstarii care ar împleti împrejur scopuri ce nu sunt de dorit, tăind vița, așa ca ea să aducă roade. Dumnezeu este Marele Vier. El va face ca tot ce ține de viața celor împreună lucrători cu Hristos să servească marelui Său scop de creștere și de rodire. E planul Lui ca, aducându-i zilnic pe servii Săi să semene la chip cu Hristos și făcându-i părtași de natură dumnezeiască, să-i facă să aducă rod îmbelșugat. El dorește ca poporul Său, trecând faptic prin experiența adevărului Evangheliei, să devină un popor de misionari sinceri, puternici, vrednici de încredere, practici. El ar vrea ca ei să aducă rezultate mult mai valoroase, mai sfinte și mai precise decât s-au dat pe față până în zilele noastre.
Olarul ia lutul în mâinile sale și-l modelează și îl fasonează după voia lui. El îl frământă și-l lucrează. El îl rupe în bucăți și apoi îl strânge laolaltă. Îl umezește și apoi îl usucă. Îl lasă un timp să zacă fără să-l atingă. Când e perfect flexibil, continuă lucrarea de a face din el un vas. Îi dă formă, îl potrivește și îl netezește pe roată. Îl usucă la soare și îl coace în cuptor. În felul acesta, devine un vas bun de a fi folosit. La fel dorește Marele Lucrător să ne modeleze și să ne fasoneze și pe noi. Așa cum e lutul în mâinile olarului, așa trebuie să fim noi în mâinile Sale. Noi nu trebuie să încercăm să facem lucrarea olarului. Partea noastră este de a ne supune la lucrarea de modelare pe care o face Marele Lucrător.
-187-
Nevoia de sfetnici înțelepți
Domnul a rânduit ca medicii din sanatoriu să stea ca santinele credincioase. Prin ei, Dumnezeu dorea să facă lucrarea care trebuie să fie făcută în instituție. Ei trebuia să fie ajutoarele tale. Prin ei, trebuia să se dea idei cu privire la lucrarea de a ajuta omenirea suferindă.
Dar tu ai avut nevoie de sfatul altora în afară de al colaboratorilor tăi. În sfatul vostru era nevoie de idei proaspete, noi, deoarece nu toate planurile tale purtau autorizația divină. Tu ai agitat mintea conlucrătorilor tăi în privința lucrării misionare medicale în așa măsură, încât ei au ajuns ca niște oameni pierduți în ceața nesiguranței.
Am fost instruită de Domnul că ispita ta va fi de a face lucrarea ta misionară medicală să stea independentă de conferință. Dar planul acesta n-a fost drept. Am văzut că tu nu puteai să plănuiești așa cum făceai, nici să-ți realizezi ideile, fără pagubă pentru tine și pentru cauza lui Dumnezeu.