Împotrivirea vrăjmașului
În Cuvântul lui Dumnezeu, ne sunt arătate consecințele proclamării soliei îngerului al treilea. “Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12, 17.) Refuzul de a asculta de poruncile lui Dumnezeu și hotărârea de a cultiva ura împotriva celor care proclamă poruncile conduc la cel mai îndârjit război din partea balaurului, ale cărui puteri sunt îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu, păstrător al poruncilor. “A făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13, 16.17.) Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în ținerea Sabatului zilei a șaptea, monumentul Domnului în amintirea creațiunii. “Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: ‘Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.’” (Exod 31, 12.13.) Aici, Sabatul este prezentat clar ca un semn între Dumnezeu și poporul Său.
Semnul fiarei este opusul acestuia — ținerea zilei întâi a săptămânii. Semnul acesta îi deosebește pe aceia care recunosc supremația autorității papale, de aceia care recunosc doar autoritatea lui Dumnezeu.
-118-
Marea strigare
Așa după cum e profetizat în capitolul optsprezece din Apocalips, solia îngerului al treilea trebuie să fie proclamată cu mare putere de aceia care dau avertizarea finală cu privire la fiară și la chipul ei: “Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.’ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până la cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cât faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!’” Aceasta e solia dată de Dumnezeu pentru a fi vestită în strigarea cea tare a îngerului al treilea.
Aceia, a căror credință și al căror zel sunt proporționale cu cunoașterea adevărului pe care o au, își vor da pe față loialitatea față de Dumnezeu, făcându-le cunoscut celor dimprejurul lor adevărul, în toată puterea lui salvatoare și sfințitoare. Viața lor, de slujire sfântă și neegoistă, va fi în conformitate cu principiile vitale ale Împărăției cerului.
“Și ai uitat”
E un adevăr solemn și teribil că mulți dintre cei care au fost zeloși în proclamarea soliei îngerului al treilea devin acum neatenți și nepăsători! Aproape că nu se mai distinge linia de demarcație dintre oamenii din lume și așa-zișii creștini. Mulți dintre cei care pe vremuri erau adventiști zeloși se conformează acum lumii — felului ei de purtare, obiceiurilor și egoismului ei. În loc să călăuzească lumea, ca să asculte de Legea lui Dumnezeu, biserica se unește tot mai mult cu lumea în neascultare. În fiecare zi, biserica se îndreaptă spre lume. Cât de mulți așa-ziși creștini sunt sclavi ai lui Mamona! Lăsarea în voia apetitului, cheltuirea extravagantă a banilor pentru satisfacții egoiste Îl dezonorează foarte mult pe Dumnezeu.
-119-
Iar prin lipsa de zel în vestirea soliei îngerului al treilea, mulți alții, deși în aparență nu trăiesc în neascultare, își pun influența de partea lui Satana, cum fac și aceia care păcătuiesc pe față împotriva lui Dumnezeu. Mulțime de oameni pier; dar cât de puțini simt povara pentru aceste suflete! Asupra multora din poporul lui Dumnezeu zace o încremenire, o paralizie, care-i împiedică să înțeleagă datoria ceasului de față.
Când au intrat în Canaan, izraeliții n-au realizat planul lui Dumnezeu de a lua în stăpânire întreaga țară. După o cucerire parțială, ei s-au așezat locului pentru a se bucura de rodul victoriilor lor. În necredința și iubirea lor de tihnă, s-au îngrămădit în părțile cucerite până atunci, în loc să înainteze și să ocupe teritorii noi. În felul acesta, au început să se îndepărteze de Dumnezeu. Prin faptul că nu au ajuns să realizeze scopul Lui, ei au făcut să fie cu neputință pentru Dumnezeu să împlinească față de ei făgăduința Lui de binecuvântare.
Nu face biserica de astăzi același lucru? Având în față întreaga lume care duce lipsă de Evanghelie, așa-zișii creștini se îngrămădesc acolo unde pot să se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile îndepărtate. Ei refuză să împlinească însărcinarea lui Hristos: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Sunt ei mai puțin vinovați decât era biserica iudeilor?
-120-
“Alegeți astăzi cui vreți să slujiți”
Va fi un conflict aspru între aceia care sunt credincioși lui Dumnezeu și aceia care aruncă ocară asupra Legii Sale. Respectul pentru Legea lui Dumnezeu a fost dărâmat. Conducătorii religioși propovăduiesc drept doctrină poruncile oamenilor. Cum era în zilele vechiului Israel, așa este și în veacul acesta lumesc. Dar, pentru că necredincioșia și nelegiuirea domină, vor oare aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu să cultive acum mai puțin respect pentru ea? Se vor uni ei cu puterile pământului pentru a o face fără valoare? Cei loiali nu vor fi luați și abătuți de curentul răului. Ei nu vor arunca dispreț asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pus deoparte ca sfinte. Ei nu vor urma exemplul de uitare neglijentă al lui Israel; ei își vor aduce aminte de felul de purtare al lui Dumnezeu cu poporul Său în toate timpurile și vor merge pe calea poruncilor Lui.
Fiecare este pus la probă. Nu sunt decât două părți. De care parte ești tu?
Scutul Atotputerniciei
Poporul lui Dumnezeu care ține poruncile stă sub scutul cuprinzător al Celui Atotputernic.
“Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt Și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, Zice despre Domnul: ‘El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te scapă de lațul vânătorului, De ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, Și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, Nici de săgeata care zboară ziua Nici de ciuma, care umblă în întuneric, Nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare. O mie să cadă alături de tine Și zece mii la dreapta ta, Dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii Și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: ‘Domnul este locul meu de adăpost!’ Și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi Să te păzească în toate căile tale; Și ei te vor duce pe mâini Ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci Și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. ‘Fiindcă Mă iubește — zice Domnul — de aceea îl voi izbăvi; Îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde Voi fi cu el în strâmtorare Îl voi izbăvi și-l voi proslăvi Îl voi sătura cu viață lungă, Și-i voi arăta mântuirea Mea.’”
-1-
Psalmii 91.
Iehova Domnește
Veniți să cântăm cu veselie Domnului, Și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, Să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare Este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii. El ține în mână adâncimile pământului. Și vârfurile munților sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, Și mâinile Lui au întocmit uscatul; Veniți să ne închinăm și să ne smerim, Să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
Căci El este Dumnezeul nostru, Și noi suntem poporul pășunii Lui, Turma, pe care o povățuiește mâna Lui O, de ați asculta azi glasul Lui! “Nu vă împietriți inima, ca la Meriba, Ca în ziua de la Masa, în pustie, Unde părinții voștri M-au ispitit Și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta, Și am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; Ei nu cunosc căile Mele. De aceea am jurat în mânia Mea: “Nu vor intra în odihna Mea!”’
-122-
Cântați Domnului o cântare nouă! Cântați Domnului, toți locuitorii pământului! Cântați Domnului, binecuvântați Numele Lui, Vestiți din zi în zi mântuirea Lui! Povestiți printre neamuri slava Lui, Printre toate popoarele minunile Lui!
Căci Domnul este mare și foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toți dumnezeii. Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, Dar Domnul a făcut cerurile. Strălucirea și măreția sunt înaintea Feței Lui, Slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt.
Familiile popoarelor, dați Domnului, Dați Domnului slavă și cinste! Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceți daruri de mâncare și intrați în curțile Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte, Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pământului!
Spuneți printre neamuri: ‘Domnul împărățește! De aceea lumea este tare și nu se clatină. Domnul judecă popoarele cu dreptate.
Să se bucure cerurile și să se veselească pământul; Să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, Toți copacii pădurii să strige de bucurie Înaintea Domnului!
Căci El vine, Vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, Și popoarele după credincioșia Lui.’”
-1-
Psalmii 95.