Psalmii 107 — Cântarea celor răscumpărați
“Lăudați pe Domnul, căci este bun; Căci în veac ține îndurarea Lui!” Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, Pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului, și pe care i-a strâns din toate țările: De la răsărit și de la apus, De la miazănoapte și de la mare.
I
Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nici o cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; Le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; I-a călăuzit pe drumul cel drept, Ca să ajungă într-o cetate de locuit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! Căci El a potolit setea sufletului însetat, și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții, Trăiau legați în ticăloșie și în fiare, Pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu. Pentru că nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. El le-a smerit inima prin suferință; Au căzut, și nimeni nu i-a ajutat. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din întuneric și din umbra morții, și le-a rupt legăturile. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! Căci El a sfărâmat porți de aramă, și a rupt zăvoare de fier.
-113-
II
El preface râurile în pustiu, și izvoarele de apă în pământ uscat, țara roditoare în țară sărată, Din pricina răutății locuitorilor ei. Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. Așează acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; Însămânțează ogoare, sădesc vii și-i culeg roadele El îi binecuvântează și se înmulțesc nespus și nu le împuținează vitele.
Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, Nenorocire și suferință, El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, Dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme. Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură. și orice nelegiuire își închide gura!
“Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri, și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.”
“Adu-ți aminte de zilele de mai înainte”
Pentru ce uita așa de repede vechiul Israel felul de purtare al lui Dumnezeu? Poporul nu păstra în minte faptele Lui pline de măreție și de putere, și nici cuvintele Lui de avertizare. Dacă și-ar fi adus aminte de minunatele Lui purtări față de ei, nu li s-ar fi făcut mustrarea:
-114-
“Cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul care te-a făcut, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, Înaintea mâniei asupritorului, Când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?”
-1-
(Isaia 51, 12.13.)
Dar copiii lui Israel L-au uitat pe Dumnezeu, căruia Îi aparțineau prin creațiune și prin mântuire. După ce au văzut toate lucrările Lui minunate, L-au ispitit.
Izraeliților le-au fost încredințate cuvintele sfinte. Dar Cuvântul revelat al lui Dumnezeu a fost interpretat și aplicat greșit. Poporul a disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
“Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare!
Vai de cei Ce nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mâinilor Lui! De aceea poporul Meu va fi dus pe neașteptate în robie
Vai de cei Ce numesc răul bine, și binele rău, Care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, Care dau amărăciune în loc de dulceață și dulceață în loc de amărăciune!
Vai de cei Ce se socot înțelepți, și se cred pricepuți! De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriștea, și cum arde flacăra iarba uscată, Tot așa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna. Căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor, și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.”
-1-
Isaia 5, 7.11-13.20.21.24.
-115-
“Scrise pentru învățătura noastră”
“Aceste lucruri au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10, 11.) Avertizarea ni se transmite din generație în generație și a ajuns în zilele noastre:
“Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, Nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise?” (Evrei 3, 12-16.)
Nu putem noi, cei care trăim în timpul sfârșitului, să ne dăm seama de importanța cuvintelor apostolului: “Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu”? (Evrei 3, 12.)
Asupra noastră strălucește lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu și-a întins mâna pentru a aduna la Sine un popor din fiecare neam, seminție și limbă. În mișcarea adventă, El a lucrat pentru moștenirea Sa, așa cum a lucrat pentru izraeliți atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credința poporului Său a fost pusă la încercare, așa cum a fost pusă la încercare credința evreilor la Marea Roșie. Dacă ar fi continuat să se încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoțise în experiența lor trecută, adventiștii din primele zile ar fi putut să vadă mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toți aceia care activau uniți în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea și ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizați, lucrarea de încheiere ar fi fost dusă la capăt și Hristos ar fi venit pentru a-și răscumpăra poporul.
-116-
Solia pentru zilele noastre
Am fost instruită să adresez cuvinte de avertizare pentru frații și surorile noastre care sunt în primejdia de a pierde din vedere lucrarea specială pentru timpul prezent. Domnul ne-a făcut depozitari ai adevărului sacru. Noi trebuie să ne ridicăm și să luminăm. În fiecare țară, trebuie să vestim a doua venire a lui Hristos, în graiul descoperitorului care proclamă: “Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui!” (Apocalipsa 1, 7.)
Ce facem noi? Vestim noi solia îngerului al treilea? “Apoi (după primul înger și al doilea), a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus’.” (Apocalipsa 14, 9-12.) Poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus sunt unite. Ele trebuie să fie arătate clar lumii.