Trebuie să scriu ceva cu privire la modul în care, pe 23 ianuarie 1903, orașele noastre din America au fost trecute cu vederea și neglijate — orașe în care adevărul n-a fost proclamat. Solia trebuie dusă la mii de străini care locuiesc în câmpul din patrie.
Nu pot să înțeleg pentru ce poporul nostru se ocupă atât de puțin de lucrarea pe care Domnul mi-a prezentat-o de ani de zile, lucrarea de a duce solia adevărului prezent în statele sudice. Puțini și-au dat seama că asupra lor apasă răspunderea de a se ocupa de lucrarea aceasta. Poporul nostru nu a intrat în locuri noi și nu a lucrat în orașele din sud. De repetate ori, Domnul a prezentat nevoile acestui câmp, fără vreun rezultat special. Uneori, am simțit că n-aș mai putea să suport povara lucrării acesteia. Mă gândeam ca, dacă oamenii vor continua să neglijeze lucrarea aceasta, să las lucrurile să meargă la voia întâmplării și să mă rog ca Domnul să aibă milă de neștiutori și de aceia care sunt abătuți de pe cale.
Dar Domnul are o dispută cu pastorii noștri cultici și cu poporul nostru, și eu trebuie să vorbesc, punând asupra lor povara lucrării din sud și a orașelor din țara noastră. Cine se simte greu împovărat să vadă proclamată solia în marele New York și în multe alte orașe încă nelucrate? Nu trebuie ca toate mijloacele ce pot fi adunate să fie trimise afară din America, în țări depărtate, în timp ce în câmpul din patrie există astfel de ocazii atât de providențiale de a prezenta adevărul la milioane de oameni care încă nu l-au auzit niciodată. Printre milioanele acestea sunt reprezentanți ai multor națiuni, dintre care mulți sunt pregătiți să primească solia. Rămâne mult de făcut pentru cei din umbra porților noastre, în orașele din California, New York, și în multe alte state.
-35-
Dumnezeu îi spune poporului Său: “Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine.” (Isaia 60, 1.) Atunci pentru ce simt ei o atât de mică povară pentru a înfige stindardul adevărului în locuri noi? Pentru ce nu ascultă ei Cuvântul? “Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri.” (Luca 12, 33.) Pentru ce nu înapoiază ei Domnului ce este al Lui, pentru a fi investite în bunuri cerești? Pentru ce nu se face o chemare mai călduroasă după voluntari, care să intre în câmpurile albe, gata pentru seceriș? Dacă nu se face mai mult decât s-a făcut pentru orașele din America, atât pastorii, cât și poporul vor avea de dat o grea socoteală Aceluia care a dat fiecăruia lucrul lui.
Noi repetăm rugăciunea: “Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” (Matei 6, 10.) Ne facem noi partea pentru a răspunde la această rugăciune? Noi mărturisim a crede că însărcinarea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Săi ne e dată și nouă. O îndeplinim noi? Dumnezeu să ierte teribila noastră neglijență, că nu facem lucrarea pe care până acum de-abia am atins-o cu vârful degetelor. Când se va face lucrarea aceasta? Îmi suferă inima și mă doare când văd o așa orbire din partea poporului lui Dumnezeu.
Sunt în America mii de oameni care pier din lipsă de cunoștință și din cauza păcatului. Și, privind în depărtare la vreun câmp ce se află la o mare distanță de ei, aceia care cunosc adevărul trec cu nepăsare pe lângă câmpurile în lipsă, de lângă ei. Hristos zice: “Mergeți astăzi în via Mea”. “Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun! Ridicați-vă ochii, și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș.” (Ioan 4, 35.)
-36-
Treziți-vă, treziți-vă, frații mei și surorile mele, și pătrundeți în câmpurile din America ce n-au fost încă lucrate. După ce ați dat ceva pentru câmpurile străine, să nu socotiți că v-ați făcut datoria. E o lucrare de făcut în câmpurile străine, dar și în America e de făcut o lucrare tot atât de importantă. În orașele din America sunt oameni de mai toate limbile. Aceștia au nevoie de lumina pe care a dat-o Dumnezeu bisericii Sale.
Domnul trăiește și guvernează. În curând El Se va ridica în maiestate să zguduie îngrozitor pământul. Acum trebuie să fie vestită o solie specială, o solie care va străpunge întunericul spiritual și va condamna și va converti suflete. “Grăbește-te, scapă-ți viața”, este chemarea care trebuie prezentată acelora care zac în păcate. Trebuie să fim stăpâniți acum de o râvnă teribilă. N-avem nici o clipă de pierdut în critici și învinuiri. Aceia care au făcut lucrul acesta în trecut să cadă pe genunchi în rugăciune și să se ferească de a pune cuvintele și planurile lor în locul cuvintelor și planurilor lui Dumnezeu.
Nu avem timp să ne ocupăm cu lucruri fără însemnătate. Timpul nostru trebuie să fie consacrat proclamării ultimei solii de har către o lume vinovată. E nevoie de oameni care se mișcă sub inspirația Spiritului lui Dumnezeu. Predicile ținute de unii dintre pastorii noștri ar trebui să fie mult mai puternice de cum sunt acum, căci altfel, mulți din cei care dau înapoi în viața spirituală, vor prezenta o solie fără viață și fără noimă, care îi face pe oameni să adoarmă. Fiecare cuvântare trebuie să fie rostită sub stăpânirea unui simț al judecăților îngrozitoare care în curând au să se abată asupra lumii. Solia adevărului trebuie să fie proclamată de buze atinse cu un cărbune aprins de pe altar.
-37-
Inima mea este chinuită de moarte când mă gândesc la soliile fără viață, prezentate de unii dintre pastorii noștri, când, în realitate, au de dus o solie de viață și de moarte. Slujitorii dorm; membrii dorm, și o lume piere în păcat. Domnul să ajute poporul Său să se trezească și să umble și să lucreze ca bărbați și femei ce se află la hotarele lumii veșnice. În curând o surpriză îngrozitoare va veni asupra locuitorilor lumii. Pe neașteptate, Hristos va veni cu putere și slavă mare. Atunci nu va mai fi timp de pregătire pentru întâmpinarea Lui. Acum e timpul ca noi să vestim solia de avertizare.
Noi suntem administratori, însărcinați de Domnul nostru, care este absent, cu purtarea de grijă pentru cei din Casa Sa și pentru interesele Sale, pe care El a venit în lumea aceasta să le slujească. El S-a întors la cer, lăsându-ne nouă răspunderea și El pretinde ca noi să așteptăm și să veghem în vederea arătării Lui. Să fim credincioși față de lucrarea încredințată, ca nu cumva, venind pe neașteptate, să ne găsească dormind.