Lucrarea în patrie și în străinătate
St. Helena, California,
7 august, 1902
“Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci, în această privință este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’” (Ioan 4, 35-37.)
După ce a semănat sămânța, gospodarul este nevoit să aștepte luni de zile ca ea să răsară și să se dezvolte în roade gata de a fi recoltate. Dar, când o seamănă, el e încurajat de așteptarea roadelor în viitor. Munca lui e ușurată de nădejdea unor bune venituri la timpul secerișului.
Nu așa s-a întâmplat cu semințele adevărului semănate de Hristos în mintea femeii samaritene, cu prilejul convorbirii cu ea la fântână. Recolta semănăturii Sale n-a fost depărtată, ci imediată. De-abia se rostiseră cuvintele Lui, și semințele astfel semănate au și răsărit și au adus roade, trezind puterea ei de pricepere și făcând-o în stare să știe că vorbise cu Domnul Isus Hristos. Ea a îngăduit razelor luminii divine să strălucească în inima ei. Uitându-și ulciorul pentru apă, a dat fuga să le spună fraților ei samariteni vestea cea bună. “Veniți”, a zis ea, “de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4, 29.) Și ei au venit îndată ca să-L vadă. Cu prilejul acela, El a asemănat sufletele acestor samariteni cu un lan de grâu. “Ridicați-vă ochii”, le-a spus El ucenicilor, “și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș”.
“Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile”. Și ce zile pline au fost acelea! Care e raportul rezultatului? “Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: ‘Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii’.” (Ioan 4, 40-42.)
-31-
Lămurind minții samaritenilor Cuvântul vieții, Domnul Hristos a semănat multe semințe ale adevărului și le-a arătat oamenilor cum ar putea și ei să semene semințele adevărului în mintea altora. Cât de mult bine s-ar putea realiza dacă toți cei care cunosc adevărul ar lucra pentru păcătoși — pentru aceia care au atât de mare nevoie de a cunoaște și a înțelege adevărul biblic, și care ar răspunde tot atât de grabnic cum au răspuns samaritenii la cuvintele lui Hristos! Cât de puțin simpatizăm noi cu Dumnezeu în punctul care ar trebui să fie cea mai puternică legătură de unire între noi și El — compătimire pentru sufletele decăzute, vinovate, suferinde, moarte în neascultare și păcate! Dacă ar împărtăși simpatiile lui Hristos, oamenii ar avea o neîncetată întristare a inimii din cauza stării multor câmpuri în nevoie, atât de lipsite de lucrători.
Lucrarea în câmpurile străine trebuie să fie adusă la îndeplinire cu râvnă și în mod inteligent. Iar lucrarea din patrie cu nici un chip nu trebuie să fie neglijată. Câmpurile care se găsesc la umbra porților noastre, ca marile orașe din țara noastră, să nu fie trecute ușor cu vederea și să nu fie neglijate. Câmpurile acestea sunt tot atât de importante ca și oricare câmp străin.
Încurajatoarea solie de har a lui Dumnezeu ar trebui să fie proclamată în orașele Americii. Bărbații și femeile din aceste orașe ajung să fie tot mai mult prinși în plasa legăturilor lor de afaceri. Ei acționează cu furie la ridicarea de clădiri ale căror turnuri se înalță până la ceruri. Mintea lor e plină de socoteli și de planuri ambițioase. Dumnezeu îl îndeamnă pe fiecare dintre servii Săi lucrători: “Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia 58, 1.)
-32-
Să-I mulțumim Domnului că sunt câțiva lucrători care fac totul cu putință pentru a ridica câteva monumente de amintire pentru Dumnezeu în orașele noastre neglijate. Să ne aducem aminte că e de datoria noastră să-i încurajăm pe acești lucrători. Dumnezeu este nemulțumit de lipsa de apreciere și de sprijin arătată lucrătorilor credincioși din orașele noastre mari, de poporul Său în propria noastră țară. Lucrarea în câmpul din patrie este o problemă vitală chiar acum. Timpul prezent este ocazia cea mai favorabilă pe care o avem de a lucra aceste câmpuri. Peste scurt timp, situația va fi mult mai grea.
Isus a plâns pentru Ierusalim, din cauza vinovăției și încăpățânării poporului Său ales. El plânge la fel, din cauza împietririi inimii acelora care, deși pretind că sunt conlucrători cu El, sunt mulțumiți să nu facă nimic. Oare aceia care ar trebui să aprecieze valoarea sufletelor poartă, împreună cu Hristos, o povară de apăsare și de continuă întristare, amestecată cu lacrimi, pentru orașele nelegiuite ale pământului? Nimicirea acestor orașe, aproape cu totul dedate la idolatrie, este iminentă. În ziua cea mare a socotelilor finale, ce răspuns se poate da pentru neglijența de a pătrunde acum în aceste orașe?
În timp ce săvârșim mai departe lucrarea în America, să ne ajute Domnul să dăm și altor țări atenția pe care ar trebui să o aibă, pentru ca lucrătorii din aceste câmpuri să nu fie împiedicați și puși în imposibilitatea de a lăsa în multe locuri monumente de amintire pentru Dumnezeu. Să nu îngăduim ca prea multe avantaje să fie absorbite în țara aceasta. Să nu continuăm să neglijăm datoria pe care o avem față de milioanele de oameni ce trăiesc în alte țări. Să ajungem la o mai bună cunoaștere a situației și să răscumpărăm trecutul.
Frații mei și surorile mele din America, poate că, ridicându-vă ochii spre a vedea departe câmpurile albe pentru seceriș, veți primi în propriile voastre inimi harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Voi, care prin necredință ați fost săraci spiritual, veți ajunge bogați în fapte bune, prin lucrare personală. Nu vă veți mai osândi sufletele la flămânzire în mijlocul belșugului, ci vă veți însuși lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi. Când începeți să vă dați seama cât de lipsiți de mijloace sunt lucrătorii care trebuie să îndeplinească lucrarea în câmpurile externe, veți face tot ce veți putea pentru a ajuta, iar sufletele voastre vor începe să se reînsuflețească, apetitul vostru spiritual se va însănătoși, iar mintea voastră va fi reînviorată prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este o frunză din pomul vieții, pentru vindecarea neamurilor.
-33-
Ca răspuns la întrebarea Domnului: “Pe cine să trimit?”, Isaia a răspuns: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) Tu, fratele meu, și tu, sora mea, poate că nu vei putea să mergi personal în via Domnului, dar poate vei putea furniza mijloace pentru a trimite pe alții. În felul acesta vă veți pune banii la schimbător; iar când va veni Domnul, veți fi în stare să-I înapoiați cu dobândă ce este al Lui. Mijloacele voastre pot fi folosite pentru a-i trimite și a-i susține pe solii lui Dumnezeu, care prin voce și prin influență vor vesti solia: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.” (Matei 3, 3.) Se fac planuri pentru înaintarea lucrării și acum e timpul vostru de a lucra.
Dacă lucrați cu lepădare de sine, făcând tot ce puteți pentru a sprijini înaintarea lucrării în câmpuri noi, Domnul vă va ajuta, vă va întări și vă va binecuvânta. Încredeți-vă în asigurarea prezenței Sale, care vă susține și care e lumină și viață. Faceți totul din iubire pentru Isus și pentru sufletele scumpe pentru care El a murit. Lucrați cu scopul curat, strâns legat de cel divin, de a-L mări pe Dumnezeu. Domnul vede și înțelege și vă va folosi, în ciuda slăbiciunii voastre, dacă oferiți talentul vostru ca un dar consacrat în slujba Lui, deoarece în slujire activă, dezinteresată, cel slab ajunge tare și se bucură de prețioasa Lui apreciere. Bucuria Domnului este un element de putere. Dacă sunteți credincioși, pacea care întrece orice pricepere va fi răsplata voastră în viața aceasta, iar în viața viitoare veți intra în bucuria Domnului nostru.
23 ianuarie, 1903