Nevoia de pocăință
Acum este timpul cel mai potrivit când să ne pocăim. Tot poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie interesat în lucrarea facerii de bine. Ei ar trebui să-și unească inima și sufletul într-un efort sârguincios pentru ridicarea și iluminarea semenilor lor. Ei ar trebui să îmbrace haina de nuntă, pe care le-a oferit-o Hristos, pentru ca să fie pregătiți să lucreze pentru cauza Lui. Ei nu ar trebui să primească în zadar harul lui Dumnezeu. Cu respect smerit și devotat, ei ar trebui să lucreze în dreapta și în stânga, consacrându-I lui Dumnezeu întreaga lor slujire și toate capacitățile lor.
Trebuie să aibă loc o redeșteptare în poporul lui Dumnezeu. Întreaga biserică urmează să fie pusă la încercare. Înțeleptul în felul lumii, care meditează și plănuiește și care are pururea în minte afacerile sale, ar trebui să caute să devină înțelept în probleme de interes veșnic. Dacă ar depune tot atâta energie pentru a-și asigura comoara cerească și viața aceea care se măsoară cu viața lui Dumnezeu, cum face pentru asigurarea câștigurilor lumești, câte nu s-ar putea realiza?
Ispravnicul necredincios nu s-a îmbogățit cu bunurile stăpânului său; el numai le-a risipit. El a îngăduit ca lenea să ia locul muncii sincere și din toată inima. El a fost necredincios în dispunerea de lucrurile domnului său. Ispravnic necredincios, nu vezi tu că-ți vei pierde sufletul, dacă nu conlucrezi cu Dumnezeu și nu întrebuințezi cât mai mult talanții tăi pentru Domnul? Mintea ți-a fost dată pentru ca să poți înțelege ocaziile date ție de Dumnezeu. Urechile tale sunt pentru a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Genunchii tăi sunt pentru a te pleca de trei ori pe zi la rugăciunea pornită din inimă. Picioarele tale sunt pentru ca să alergi pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Gândul, efortul, talentul trebuie să fie puse la lucru, pentru ca voi să fiți pregătiți să absolviți și să treceți în școala de sus, iar din gura Aceluia care pentru noi a biruit toate ispitele să auziți cuvintele: “Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. “Așa vorbește Domnul oștirilor: Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca și casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele, și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. (Apocalipsa 3, 21; Zaharia 3, 7.) Dacă nu conlucrați cu Domnul, predându-vă Lui, veți fi socotiți ca fiind necorespunzători spre a fi supuși ai curatei și cereștii Sale Împărății.
Neglijență din partea slujitorilor evangheliei
Deși am fost însărcinată să prezint primejdia de a umfla prea mult lucrurile în domeniul lucrării misionare medicale, în dauna altor ramuri de slujire, aceasta nu îi scuză pe aceia care s-au ținut departe de lucrarea misionară medicală. Aceia care nu au simpatizat cu lucrarea aceasta ar trebui să fie acum foarte atenți cum vorbesc, deoarece ei nu sunt pricepuți în subiectul acesta. Oricare le-ar fi poziția în conferință, ei ar trebui să fie foarte circumspecți și să nu exprime gânduri care nu vor fi de folos nimănui. Nepăsarea și opoziția pe care unii au manifestat-o cu privire la problema aceasta face nepotrivit faptul ca vorbele lor să aibă o mare influență. Ei nu au o vedere clară.
-299-
Unii sunt iritați și îngrijorați, pentru că văd că lucrarea misionară medicală ajunge să fie disproporționată, datorită faptului că, primind atât de multe talente și mijloace, lucrarea aceasta întrece cu mult ceea ce se face în alte direcții. Care să fie cauza? Nu cumva conducătorii lucrării misionare medicale lucrează prea mult sau conducătorii altor ramuri ale lucrării fac prea puțin? Mi s-a arătat că în multe ramuri de lucrare noi facem numai o mică parte din ceea ce ar fi trebuit să fi făcut. Credința, zelul și energia nu se dau pe față așa cum ar trebui în lucrarea de slujire a Evangheliei. Eforturile multora sunt slabe și fără viață. Este evident că nu s-a lucrat după lumina dată nouă de Dumnezeu cu privire la datoria și privilegiile noastre. Oamenii au înlocuit planurile lui Dumnezeu cu planurile lor personale. Sunt însărcinată să spun că prosperitatea lucrării misionare medicale este după rânduiala lui Dumnezeu. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută; adevărul trebuie să fie dus la drumuri și la garduri. Iar predicatorii și membrii comunității ar trebui să se trezească și să vadă; necesitatea de a conlucra în lucrarea aceasta.
Cu energie sârguincioasă și neobosită, aceia care au simțit povara lucrării de ajutorare creștinească au mărturisit prin faptele lor că ei nu sunt mulțumiți să fie numai niște credincioși teoretici. Ei au căutat să umble în lumină. Ei și-au pus credința în practică. Ei au legat laolaltă credința cu faptele. Ei au făcut exact lucrarea aceea pe care Domnul le-a arătat că trebuie făcută, și multe suflete au fost luminate, convinse și ajutate.
Nepăsarea dată pe față de predicatorii noștri cu privire la reforma sanitară și la lucrarea misionară medicală este surprinzătoare. Chiar și aceia care nu mărturisesc că sunt creștini tratează subiectul acesta cu un mai mare respect de cum o fac unii din propriul nostru popor, și aceștia ne-o iau înainte.
Pentru ce, pun eu întrebarea, unii din frații noștri predicatori sunt atât de în urmă în ceea ce privește proclamarea importanței temei cumpătării? Fraților, cuvântul ce ne este adresat este: “Prindeți-vă de lucrarea reformei sanitare, mergeți înainte”. Dacă voi credeți că lucrarea misionară medicală ia proporții necuvenite, luați dintre bărbații care au activat în ramurile acestea și puneți-i alături de voi în câmpul vostru de activitate — doi aici și doi dincolo. Primiți-i pe acești misionari medicali cum L-ați primit pe Hristos și veți vedea ce lucrare pot să facă. Nu-i veți găsi ca pe niște oameni piperniciți în viața religioasă. Vedeți dacă nu cumva în felul acesta puteți aduce în comunitățile voastre o mare cantitate de curent vital ceresc. Vedeți dacă unii nu vor primi educația de care au o așa de mare nevoie și apoi să dea mărturie: “Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har suntem mântuiți). El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în lucrurile cerești, în Hristos Isus”. (Efeseni 2, 4-6.) Nevoia noastră cea mare este unirea, desăvârșita unire în lucrarea lui Dumnezeu.
-300-
Aceia care nu pot să vadă importanța și influența lucrării misionare medicale nu ar trebui să se considere autorizați să caute să controleze vreo parte a ei. Ei au nevoie de cunoștințe sporite în toate ramurile reformei sanitare. Ei au nevoie să fie curățiți, sfințiți și înnobilați. Ei au nevoie să fie modelați și formați după chipul divin. Atunci ei vor vedea că lucrarea misionară medicală este o parte din lucrarea lui Dumnezeu. Motivul pentru care atât de mulți membri nu înțeleg această ramură de lucrare este că ei nu-L urmează pe Conducătorul lor pas cu pas în lepădare și jertfire de sine. Lucrarea misionară medicală este lucrarea lui Dumnezeu și poartă semnătura Lui. Și chiar dacă mijloacele nu trebuie să fie absorbite în această singură lucrare, așa încât să împiedice sau să dăuneze lucrării care ar trebui să fie făcută în câmpurile noi, ea nu trebuie să fie considerată ca nefiind importantă.
Corpul slujitorilor Evangheliei este o organizație pentru proclamarea adevărului la cei bolnavi și la cei sănătoși. Ea unește lucrarea misionară medicală cu slujitorii Cuvântului. Prin aceste unelte unite, se oferă prilejuri de transmitere a luminii și de prezentare a Evangheliei tuturor categoriilor sociale. Dumnezeu dorește ca predicatorii și membrii comunității să aibă un interes comun și activ în lucrarea misionară medicală.
-301-
A te ocupa de oameni acolo unde sunt, oricare le-ar fi poziția și starea socială, și a-i ajuta pe orice cale cu putință — aceasta este lucrarea de predicare a Evangheliei. Aceia care sunt bolnavi la trup sunt aproape totdeauna bolnavi și la minte. Și când sufletul este bolnav, trupul este și el afectat. Predicatorii ar trebui să-și dea seama că o parte a lucrării lor este aceea de a sluji celor bolnavi și suferinzi ori de câte ori se prezintă ocazia. Slujitorul Evangheliei trebuie să prezinte solia, care trebuie să fie primită dacă oamenii urmează să devină sfințiți și pregătiți pentru venirea Domnului. Lucrarea aceasta trebuie să cuprindă tot ce cuprindea lucrarea de slujire a lui Hristos.
Atunci, pentru ce slujitorii Evangheliei nu conlucrează din toată inima cu aceia care duc mai departe lucrarea misionară medicală? De ce nu studiază ei cu grijă viața lui Hristos, ca să știe cum a lucrat El, și apoi să-I urmeze exemplul? Vi se cuvine vouă, slujitori consacrați ai lui Hristos, care aveți pilda Lui în fața voastră, să vă țineți deoparte și să criticați chiar lucrarea pe care El a venit să o facă printre oameni? Lucrarea ce se aduce acum la îndeplinire în domeniul misionar medical ar fi trebuit să se facă cu ani de zile mai înainte, și s-ar fi făcut dacă poporul lui Dumnezeu ar fi fost temeinic convertit la adevăr, dacă ar fi studiat Cuvântul cu inimă umilă, dacă L-ar fi respectat pe Dumnezeul universului și ar fi studiat voia Lui în loc să caute să-și placă lor înșiși. Dacă poporul nostru ar fi făcut lucrarea aceasta, multe persoane cu talente și influență s-ar fi convertit și ni s-ar fi alăturat în lucrarea de vestire a soliei apropiatei reveniri a lui Hristos.