Acum, chiar dacă lucrarea s-a extins şi instituţiile s-au înmulţit, scopul urmărit de Dumnezeu prin înfiinţarea lor rămâne acelaşi. Condiţiile prosperităţii sunt neschimbate.
Familia omenească suferă din cauza călcării Legii divine. Domnul doreşte ca oamenii să fie îndrumaţi să înţeleagă cauza suferinţei lor şi care este singura cale de a găsi alinare. El doreşte ca ei să vadă că binele lor – fizic, mintal şi moral – depinde de ascultarea de Legea Sa. Planul Său este ca instituţiile noastre să fie ca nişte exemple vii care să arate urmările ascultării de principii corecte.
În pregătirea unui popor pentru revenirea Domnului, trebuie să se facă o mare lucrare prin proclamarea principiilor sănătăţii. Oamenii trebuie să fie instruiţi în ce priveşte nevoile organismului lor şi valoarea unei vieţuiri sănătoase, în armonie cu învăţăturile Scripturii; trebuie să ştie că trupul pe care l-a creat Dumnezeu trebuie să-I fie adus ca o jertfă vie, pregătit să-I aducă o slujire adecvată. Este de făcut o mare lucrare pentru omenirea suferindă: aceea de a alina suferinţa oamenilor prin folosirea agenţilor naturali pe care Dumnezeu ni i-a pus la dispoziţie şi de a-i învăţa cum să prevină boala prin stăpânirea apetitului şi a pasiunilor. Ei trebuie învăţaţi că a călca legile naturii înseamnă a călca legile lui Dumnezeu. Trebuie învăţaţi, atât în domeniul fizic, cât şi în domeniul spiritual, adevărul că „frica de Domnul duce la viaţă” (Proverbele 19:23). „Dacă vrei să intri în viaţă”, spune Hristos, „păzeşte poruncile” (Matei 19:17). „Păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor” (Proverbele 4:22). Dacă sunt ascultate, poruncile lui Dumnezeu sunt „viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbele 4:22).
-225-
Sanatoriile noastre sunt o putere educativă, care să-i înveţe pe oameni în aceste privinţe. Cei care sunt învăţaţi pot ca, la rândul lor, să le împărtăşească şi altora cunoştinţele legate de refacerea sănătăţii şi principiile de păstrare a sănătăţii. Astfel, sanatoriile noastre vor fi un mijloc de a ajunge la oameni, o cale de a le arăta răul care vine din nesocotirea legilor vieţii şi ale sănătăţii şi de a-i învăţa cum să-şi păstreze corpul în cea mai bună stare. Trebuie să fie înfiinţate sanatorii în diferitele ţări în care intră misionarii noştri, nişte centre din care să pornească o lucrare de vindecare, de refacere şi de educaţie.
Noi trebuie să lucrăm atât pentru sănătatea trupului, cât şi pentru mântuirea sufletului. Misiunea noastră este misiunea Domnului nostru, despre care este scris că umbla din loc în loc făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau apăsaţi de Satana (Faptele 10:38). Despre lucrarea Sa, El Însuşi spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi”, „M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi” (Isaia 61:1; Luca 4:18). Când urmăm exemplul lui Hristos lucrând pentru binele altora, le trezim acestora interesul faţă de Dumnezeul pe care Îl iubim şi căruia Îi slujim.
În toate departamentele lor, sanatoriile noastre ar trebui să fie nişte monumente care să amintească de Dumnezeu, instrumente ale Sale pentru semănarea seminţelor adevărului în inimile oamenilor. Dacă sunt bine conduse, ele vor fi chiar aşa.
-226-
Adevărul viu despre Dumnezeu trebuie să fie făcut cunoscut în instituţiile noastre medicale. Multe persoane care vin în ele flămânzesc şi însetează după adevăr şi, când acesta le este prezentat corect, îl primesc cu bucurie. Sanatoriile noastre au fost mijloacele înălţării adevărului pentru acest timp şi aducerii lui înaintea a mii de oameni. Influenţa religioasă care străbate aceste instituţii le inspiră oaspeţilor încredere. Asigurarea că Domnul prezidează aici şi numeroasele rugăciuni înălţate pentru bolnavi produc o impresie profundă asupra inimii. Mulţi dintre cei care nu s-au gândit niciodată până atunci la valoarea sufletului sunt convinşi de Duhul lui Dumnezeu şi nu puţini ajung să-şi schimbe întregul curs al vieţii. Impresii care nu se vor şterge niciodată sunt întipărite asupra multor oameni care erau mulţumiţi de ei înşişi, care considerau că standardul lor în ce priveşte caracterul este suficient şi care considerau că nu au nevoie de neprihănirea lui Hristos. Când va veni încercarea viitoare, când lumina va ajunge la ei, nu puţini dintre aceştia vor lua poziţie alături de rămăşiţa poporului lui Dumnezeu.
Dumnezeu este onorat prin instituţiile conduse în acest fel. În mila Sa, El a făcut ca sanatoriile să aibă o asemenea putere în alinarea suferinţei, încât mii de oameni sunt atraşi să vină la ele pentru a fi vindecaţi de bolile lor. Şi la mulţi, vindecarea fizică este însoţită de vindecarea sufletului. De la Mântuitorul, ei primesc iertarea păcatelor. Primesc harul lui Hristos şi se identifică astfel cu El, cu interesele Lui, cu onoarea Lui. Mulţi pleacă de la sanatoriile noastre cu o inimă nouă. Schimbarea este hotărâtă. Aceştia, întorşi la familiile lor, sunt nişte lumini în lume. Domnul face din ei martorii Săi. Mărturia lor este: „Am văzut măreţia Lui, am gustat bunătatea Lui. «Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi ce a făcut El sufletului meu»” (Psalmii 66:16).
-227-
Astfel, prin mâna Dumnezeului nostru, care le dă prosperitate, sanatoriile noastre au fost mijloace de a face mult bine. Şi ele pot să mai crească în această privinţă. Dumnezeu va lucra împreună cu oamenii care Îl onorează.
Minunată este lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o realizeze prin servii Săi, pentru ca Numele Său să fie glorificat. Dumnezeu a făcut din Iosif un izvor de viaţă pentru naţiunea egipteană. Prin Iosif, viaţa întregului popor a fost salvată. Prin Daniel, Dumnezeu a salvat viaţa tuturor înţelepţilor Babilonului. Şi aceste izbăviri au fost nişte pilde, care le arătau oamenilor ce binecuvântări spirituale le erau oferite prin legătura cu Dumnezeul căruia I se închinau Iosif şi Daniel. În acelaşi fel, prin oamenii Săi de astăzi, Dumnezeu doreşte să-i aducă lumii binecuvântări. Fiecare lucrător în a cărui inimă locuieşte Hristos, care arată lumii dragostea Lui, este un colaborator al lui Dumnezeu în binecuvântarea neamului omenesc. Dacă primeşte de la Mântuitorul har ca să-l împartă altora, din întreaga lui fiinţă se va revărsa un torent de viaţă spirituală. Hristos a venit ca Marele Medic pentru a vindeca rănile produse de păcat în familia omenească, iar Spiritul Său, acţionând prin slujitorii Săi, le dă fiinţelor omeneşti suferinde, bolnave de păcat, o putere vindecătoare, care este eficientă şi pentru trup, şi pentru suflet. „În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie” (Zaharia 13:1). Apele acestui izvor au proprietăţi medicinale care vor vindeca atât maladiile fizice, cât şi pe cele spirituale.
Din acest izvor curge mai departe râul bogat, văzut în viziunea lui Ezechiel. „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în câmpie şi se varsă în mare şi, vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. [228] Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul… Dar, lângă râul acesta, pe malurile lui, de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din Sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană şi frunzele lor, ca leac” (Ezechiel 47:8-12).
-228-
Un astfel de râu, de viaţă şi de vindecare, doreşte Dumnezeu să fie, prin puterea Sa lucrând în ele, sanatoriile noastre.
Sanatoriile noastre trebuie să arate lumii generozitatea cerului; şi, chiar dacă prezenţa vizibilă a lui Hristos nu se face simţită în clădire, cei care lucrează în ele pot să invoce promisiunea: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
Promisiunile făcute de Dumnezeu lui Israel sunt valabile şi în dreptul instituţiilor înfiinţate astăzi pentru slava Numelui Său: „Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul: «Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.» Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia: … «Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie. … Îi voi curăţi de toate nelegiuirile. … Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face.»” „În zilele acelea, Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum îl vor numi: «Domnul, Neprihănirea noastră»” (Ieremia 33:2-9,16).