Datoria conferințelor noastre
Conferinţele noastre aşteaptă de la şcoli lucrători educaţi şi bine pregătiţi şi ar trebui ca, la rândul lor, să le ofere şcolilor cel mai generos şi mai inteligent suport. A fost dată o lumină clară cu privire la faptul că aceia care lucrează în şcolile noastre învăţându-i pe elevi Cuvântul lui Dumnezeu, explicându-le Scripturile şi educându-i în disciplinele spirituale, trebuie să fie susţinuţi din banii de zecime. Această instrucţiune a fost dată cu mult timp în urmă şi, recent, a fost repetată de mai multe ori.tură a fost dată cu multă vreme mai înainte, iar mai de curând a fost deseori repetată.
Oriunde se înfiinţează şcoli, trebuie să se asigure administratori înţelepţi, „oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei”, oameni care să facă tot ce pot mai bine în diferitele responsabilităţi pe care le implică postul lor. Ei trebuie să aibă competenţe administrative, dar de o şi mai mare importanţă este să umble smeriţi cu Dumnezeu şi să caute sfatul fraţilor lor care sunt oameni ai rugăciunii.
Administratorii şcolilor noastre trebuie să lucreze din motive curate. Dacă sunt altruişti, îşi vor aduce aminte că şi celelalte părţi ale marelui câmp de lucru au nevoie de aceleaşi înlesniri ca acelea asigurate pentru şcoala care se află în grija lor. În orice plan pe care îl fac, îşi vor aduce aminte că trebuie să se păstreze egalitatea şi unitatea. Ei vor calcula cu grijă
-216-
costurile oricărei întreprinderi şi se vor strădui să nu cheltuiască o sumă atât de mare, încât să priveze celelalte ramuri ale lucrării de susţinerea necesară.
Prea adesea, pastorilor li s-a cerut să poarte responsabilităţi pe care nu erau deloc pregătiţi sau potriviţi să le poarte. Lăsaţi aceste responsabilităţi asupra oamenilor care se pricep la afaceri, care se pot dedica afacerilor, care pot să viziteze şcolile şi să ţină contabilitatea acestora şi care, în acelaşi timp, pot să-i înveţe pe alţii să ţină rapoarte financiare. Lucrarea şcolii trebuie să fie inspectată de mai multe ori pe an. Pastorii să lucreze ca nişte consilieri, dar nu puneţi asupra lor responsabilităţi financiare.
Inspectarea de către revizorul conferinței generale
Lumina care mi-a fost dată de Domnul este că oameni înţelepţi, oameni competenţi în domeniul finanţelor ar trebui să viziteze şcolile noastre din orice ţară şi să facă un raport al situaţiei lor contabile. Aspectul acesta nu trebuie lăsat pe seama pastorilor sau a membrilor comitetului, care nu au timp să poarte această grijă. Nici profesorii nu trebuie lăsaţi să preia această responsabilitate. Contabilitatea şcolii necesită un dar care nu a fost cultivat.
Dacă liderii ar fi dat dovadă de clarviziune în anii trecuţi, nu s-ar fi îngăduit să se ajungă la situaţia financiară descurajatoare care pune atâtea piedici lucrării lui Dumnezeu în ultimii ani.
Dacă lucrarea noastră educaţională ar fi fost condusă în armonie cu instrucţiunile date pentru îndrumarea noastră, umbra întunecată a datoriilor grele nu ar fi atârnat astăzi asupra instituţiilor noastre.
Școlile de pe lângă bisericile locale
Aceleaşi principii care, dacă ar fi urmate, ar aduce succes şi binecuvântare asupra şcolilor şi colegiilor noastre
-217-
ar trebui să conducă şi planurile şi activitatea şcolilor de pe lângă bisericile locale. Toţi să ia parte la cheltuieli. Biserica să urmărească dacă aceia care urmează să beneficieze de susţinerea ei frecventează şcoala. Familiile sărace să fie ajutate. Noi nu ne putem numi misionari adevăraţi, dacă îi neglijăm pe cei care se află chiar la uşa noastră, care se află la vârsta cea mai critică şi au nevoie de ajutorul nostru ca să obţină cunoştinţele şi experienţa care să-i facă potriviţi pentru a-I sluji lui Dumnezeu.
Domnul doreşte să se facă eforturi serioase pentru educaţia copiilor noştri. Adevărata lucrare misionară făcută de învăţătorii care învaţă zilnic de la Dumnezeu va aduce multe suflete la cunoaşterea adevărului aşa cum este el în Isus, iar copiii vor fi astfel educaţi să le ducă şi altora lumina şi cunoştinţele dobândite de ei. Oare membrii bisericii vor da bani pentru înaintarea cauzei lui Hristos printre străini şi îi vor lăsa pe copiii lor să facă lucrarea lui Satana şi să-i slujească lui?
Pe măsură ce sunt înfiinţate şcoli pe lângă bisericile locale, cei care sunt poporul lui Dumnezeu vor descoperi că este de folos să înveţe cum să conducă şcoala pe o bază care să asigure succesul financiar. Dacă nu se poate face acest lucru, închideţi şcoala până când, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor face planuri pentru funcţionarea ei fără acumularea de datorii. Oameni cu competenţe financiare trebuie să verifice rapoartele contabile o dată, de două ori sau chiar de trei ori pe an, pentru a constata care este adevărata situaţie a şcolii şi a proceda astfel încât cheltuielile enorme care conduc la acumularea de datorii să nu se mai facă. Trebuie să ne ferim de datorii cum ne ferim de lepră.
Mulţi dintre tinerii noştri care doresc să obţină o educaţie sunt prea puţin îngrijoraţi de faptul că intră în datorii. Ei consideră că studierea cărţilor constituie principalul mijloc de educaţie. Ei nu îşi dau seama de valoarea cunoştinţelor în ce priveşte administrarea practică a afacerilor şi sunt mulţumiţi să fie [218] întreţinuţi în anii de studii pe banii altora, în loc să lucreze şi să se întreţină singuri. Ei nu privesc critic la consecinţele acestui lucru. Nu judecă de la cauză la efect.
-218-
Adeseori, urmarea unei astfel de atitudini este o dezvoltare disproporţionată a aptitudinilor. Elevul nu înţelege care sunt punctele slabe ale caracterului său şi nu îşi dă seama de propriile deficienţe. Depinzând de alţii, el pierde o experienţă a vieţii practice pe care îi va fi greu să o recupereze. Nu învaţă să se bazeze pe sine. Nu învaţă cum să-şi exercite credinţa. Adevărata credinţă va face sufletul în stare să iasă dintr-o stare subdezvoltată, imatură, şi să înţeleagă care este adevărata înţelepciune. Dacă elevii îşi vor dezvolta în mod armonios mintea, oasele şi muşchii, vor fi mai capabili să studieze şi mai bine calificaţi să facă faţă realităţilor vieţii. Dar, dacă îşi urmează propriile idei greşite cu privire la ce înseamnă educaţia, nu vor deveni nişte oameni multilaterali şi independenţi.
„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă, în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi” (Proverbele 3:13-18).