O bună administrare
Managementul financiar al unora dintre şcolile noastre poate fi mult îmbunătăţit. Mai multă înţelepciune şi mai multă putere intelectuală trebuie implicate în susţinerea lucrării. Trebuie să fie aplicate mai multe metode practice pentru a opri creşterea cheltuielilor care vor conduce la îndatorare. În Battle Creek şi în College View au fost investiţi prea mulţi bani în clădiri şi au fost cheltuiţi mai mulţi decât era necesar pentru mobilarea căminelor şcolare.
Când descoperă că veniturile nu acoperă cheltuielile şi că se adună datoriile, administratorii şcolii ar trebui să acţioneze ca nişte oameni de afaceri echilibraţi, chibzuiţi, şi să-şi schimbe metodele şi planurile. Când un an a dovedit că managementul financiar a fost greşit, să se facă auzit glasul înţelepciunii. Să se facă o reformă hotărâtă. Profesorii pot să manifeste virtuţile creştine gândind şi plănuind serios pentru a îmbunătăţi starea de lucruri. Ei ar trebui să adere cu toată inima la planurile administratorilor şi să împartă cu ei poverile.
Taxe școlare mici
În unele dintre şcolile noastre, taxele şcolare sunt prea mici. Lucrul acesta a fost în multe privinţe în detrimentul lucrării educaţionale. A adus datorii descurajante, a aruncat asupra administraţiei o continuă suspiciune de calcule greşite, de lipsă de economie şi de planificare greşită, i-a descurajat foarte mult pe profesori şi i-a determinat pe oameni să ceară taxe la fel de mici şi la alte şcoli. Indiferent care ar fi fost motivul stabilirii unor taxe şcolare mai mici decât costurile reale, faptul că o şcoală o duce greu este un motiv suficient pentru reconsiderarea planurilor şi pentru modificarea taxelor, pentru ca, în viitor, lucrurile să se poată schimba. Suma încasată ca taxă şcolară şi cheltuieli de întreţinere şi cazare ar trebui să fie suficientă pentru a plăti salariile profesorilor, pentru a asigura o masă îmbelşugată cu alimente hrănitoare, sănătoase, pentru a întreţine mobilierul din camere, pentru repararea clădirilor şi pentru acoperirea cheltuielilor curente. Lucrul acesta este important şi necesită nu zgârcenie, ci o analiză amănunţită. Este nevoie de sfatul Domnului. Şcoala trebuie să aibă un venit suficient nu doar pentru a plăti cheltuielile curente, ci şi pentru a le putea asigura elevilor, în timpul anului şcolar, obiectele esenţiale pentru activitatea lor.
-211-
Nu trebuie lăsat ca datoriile să se acumuleze trimestru după trimestru. Cea mai înaltă educaţie care poate fi dată este aceea de a ne feri de înglodarea în datorii aşa cum ne ferim de o boală. Când trece an după an şi nu este niciun semn de diminuare a datoriilor, ci, mai degrabă, acestea cresc, trebuie să se pună odată stop acestei stări de lucruri. Administratorii să spună: „Refuzăm să mai păstrăm şcoala în funcţiune, dacă nu se iniţiază un sistem sigur.” Ar fi mai bine, mult mai bine, să se închidă şcoala până când administratorii învaţă să o conducă într-un mod rentabil. De dragul lui Hristos, ca oameni aleşi ai lui Dumnezeu, faceţi-vă datoria şi introduceţi un sistem financiar rentabil în şcolile noastre.
Ori de câte ori este necesar să se mărească taxele şcolare, să se pună problema mai întâi înaintea celor care susţin şcoala, arătându-le că taxele stabilite sunt prea mici şi că, în consecinţă, se acumulează datorii asupra şcolii, stânjenindu-i şi împiedicându-i activitatea. Creşterea corespunzătoare a taxelor şcolare s-ar putea să scadă numărul de înscrieri, dar numărul mare de elevi nu ar trebui să fie un motiv de bucurie mai mare decât eliberarea de datorii.
Una dintre urmările taxelor mici de la Battle Creek a fost strângerea într-un singur loc a unui număr mai mare de elevi şi de familii decât era înţelept. Dacă două treimi dintre cei din Battle Creek ar fi fost ca un răsad al Domnului în alte localităţi, ei ar fi avut loc să crească. S-ar fi obţinut rezultate mai bune dacă o parte din timpul şi din energia consumate ca şcoala mare de la Battle Creek să fie păstrată în stare de funcţionare ar fi fost folosită pentru şcoli din alte localităţi, unde este teren pentru practicarea agriculturii, care să fie introdusă ca parte a educaţiei. Dacă ar fi existat bunăvoinţa de a urma căile şi planurile Domnului, ar fi crescut multe răsaduri şi în alte locuri. În repetate rânduri, cuvântul Domnului ne-a spus că trebuie sădite biserici şi şcoli şi în alte localităţi, că s-au adunat prea multe responsabilităţi grele într-un singur loc. Scoateţi oamenii din centrele mari şi stabiliţi centre de interes în alte locuri – acesta este îndemnul dat. Dacă acest îndemn ar fi fost ascultat, dacă ar fi existat o distribuire a resurselor şi a facilităţilor, banii cheltuiţi pentru clădirile noi ale colegiului de la Battle Creek ar fi fost mai mult decât suficienţi pentru a se înfiinţa două şcoli noi în alte localităţi, iar acestea ar fi crescut şi ar fi adus roade, aşa cum nu se văd acum, deoarece oamenii aleg să-şi urmeze propria înţelepciune.
-212-
Fraţii noştri spun că pastorii şi părinţii insistă, susţinând că, în rândurile noastre, există zeci de tineri care au nevoie de avantajele şcolilor noastre şi care nu pot să beneficieze de ele dacă taxele şcolare sunt mai mari. Dar cei care cer taxe mici ar trebui să cântărească problema pe toate feţele, cu multă atenţie. Dacă elevii nu pot să obţină singuri suficienţi bani ca să achite cheltuielile lucrării bune şi pline de dedicaţie care se face pentru educarea lor, nu ar fi mai bine ca părinţii, prietenii şi bisericile de care aparţin sau alţi fraţi generoşi şi binevoitori din Conferinţa lor să îi ajute, decât să fie adusă asupra şcolii povara unor datorii? Ar fi mult mai bine să fie lăsaţi numeroşii susţinători ai instituţiei să ia parte la cheltuieli, astfel încât şcoala să nu intre în datorii.
-213-
Trebuie găsite metode pentru a preveni acumularea de datorii în dreptul instituţiilor noastre. Nu trebuie lăsată să sufere întreaga lucrare a lui Dumnezeu din cauza datoriilor care nu vor fi achitate niciodată, dacă nu se produce o schimbare completă şi dacă lucrarea nu continuă pe o bază diferită. Toţi cei care au permis acumularea acestui nor de datorii să simtă că este responsabilitatea lor să facă tot ce pot pentru a-l îndepărta.
Susținerea elevilor merituoși
Bisericile din diferite localităţi ar trebui să simtă că asupra lor stă responsabilitatea solemnă de a-i educa pe tineri şi de a forma talente care să se angajeze în lucrarea misionară. Când văd că tinerii bisericii care promit să devină lucrători folositori nu au posibilitatea să se susţină singuri în şcoală, ei trebuie să-şi asume responsabilitatea de a-i trimite la una dintre şcolile noastre. În biserici există capacităţi excelente, care trebuie să fie puse în slujire. Există oameni care ar face o lucrare bună în via Domnului, dar mulţi dintre ei sunt prea săraci pentru a obţine educaţia necesară fără să fie ajutaţi. Bisericile trebuie să considere că este un privilegiu să ia parte la acoperirea cheltuielilor acestora.
Cei care au adevărul în inima lor sunt întotdeauna generoşi, ajutând acolo unde este necesar. Ei iau iniţiativa şi alţii le urmează exemplul. Dacă sunt tineri care ar trebui să beneficieze de avantajele unei şcoli şi care nu pot plăti toată contravaloarea taxelor şcolare, bisericile să-şi arate dărnicia, ajutându-i.
Pe lângă aceasta, în fiecare conferinţă ar trebui strâns un fond din care să fie împrumutaţi elevii merituoşi care sunt săraci şi care vor să se dedice lucrării misionare, iar în unele cazuri aceştia ar trebui chiar să primească donaţii. Când a fost înfiinţat colegiul de la Battle Creek, a existat un fond deschis la sediul editurii Review and Herald în folosul celor care [214] doreau să dobândească o educaţie, dar nu aveau posibilităţi materiale. Acest fond a fost folosit de mulţi studenţi, până când au putut să pornească bine, apoi, din veniturile lor, au pus înapoi ce luaseră, astfel încât şi alţii să poată beneficia de acel fond. Tinerilor trebuie să le fie prezentat clar faptul că trebuie să muncească şi să se întreţină singuri, acoperind cât de mult pot din cheltuielile şcolare. Ceea ce costă puţin va fi puţin apreciat, dar, când costul este aproape de valoarea lui reală, va fi apreciat corespunzător.
Deprinderea de se sustine siguri
Prin învăţătură şi prin exemplu, să-i învăţăm [pe tineri] tăgăduirea de sine, spiritul de economie, generozitatea şi autosusţinerea. Oricine are un caracter adevărat va avea capacitatea de a face faţă dificultăţilor şi va fi gata să urmeze un „Aşa zice Domnul”. Oamenii nu sunt pregătiţi să înţeleagă obligaţiile pe care le au faţă de Dumnezeu până când nu au învăţat în şcoala lui Hristos să poarte jugul Său de restricţii şi de ascultare. La baza lucrării noastre de proclamare a adevărului şi de înfiinţare de instituţii ale bisericii, stă sacrificiul. El reprezintă o parte esenţială a educaţiei. Sacrificiul trebuie să devină ceva obişnuit în clădirea caracterului nostru în această viaţă, dacă vrem să avem în cer, pentru veşnicie, o clădire care nu este făcută de mâini omeneşti.
Prin idei greşite cu privire la folosirea banilor, tinerii sunt expuşi la multe pericole. Ei nu trebuie să fie întreţinuţi şi alimentaţi mereu cu bani ca şi când ar exista un depozit inepuizabil din care pot să scoată pentru a-şi satisface orice presupusă nevoie. Banii trebuie să fie priviţi ca un dar pe care ni-l încredinţează Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa, pentru a clădi Împărăţia Sa, iar tinerii trebuie să înveţe să-şi ţină în stăpânire dorinţele. Învăţaţi-i că nimeni nu poate să-şi irosească şi să-şi pervertească puterile în satisfacerea plăcerilor egoiste. Cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu abilitatea de a câştiga bani au faţă de El obligaţia de a folosi acei bani, prin înţelepciunea [215] dată de cer, spre slava Numelui Său. Fiecare bănuţ risipit pentru satisfacerea dorinţelor egoiste sau dăruit unor prieteni speciali care îl vor cheltui pentru a-şi satisface mândria şi egoismul înseamnă jefuirea tezaurului lui Dumnezeu. Banii cheltuiţi pentru a face impresie constituie o sumă care ar fi putut fi folosită pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu în locuri noi. O, dacă Dumnezeu le-ar da tuturor o înţelegere corectă a ceea ce înseamnă să fii creştin: înseamnă să fii asemenea lui Hristos, şi Hristos nu a trăit ca să-Şi placă Lui Însuşi.