Nevoile bisericii
Mulți vin la adunarea în tabără cu inimile pline de murmur și plângeri. Prin lucrarea Spiritului Sfânt, aceștia trebuie aduși să vadă că murmurările lor sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie conduși acolo, încât să simtă mustrarea de sine pentru faptul că au îngăduit vrăjmașului să le stăpânească mintea și judecata. Plângerea trebuie să se preschimbe în pocăință, iar nesiguranța și dezamăgirea într-o întrebare serioasă: “Cum să devin un credincios adevărat?”
Când omul este părtaș naturii dumnezeiești, iubirea lui Hristos devine un principiu dăinuitor în suflet, iar eul și ciudățeniile lui nu sunt date pe față. Dar este un lucru trist să-i vezi pe aceia care ar trebui să fie vase de cinste cum se dedau la împlinirea poftelor firii pământești și umblă pe cărări pe care conștiința le osândește. Oamenii care se declară a fi urmași ai lui Hristos decad, văitându-se mereu de nedesăvârșirile lor, dar niciodată nu încearcă să-l biruie și să-l zdrobească pe Satana. Vina și osânda împovărează sufletul și pe bună dreptate strigătul unora ca aceștia poate fi: “O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7, 24.) Prin lăsarea în voia păcatului, se pierde respectul de sine, și, când acesta s-a dus, scade și respectul pentru alții; noi credem că alții sunt tot atât de nedrepți ca și noi.
-53-
La adunările noastre anuale, lucrurile acestea ar trebui puse înaintea oamenilor, și ei ar trebui să fie încurajați să afle în Hristos eliberare de sub puterea păcatului. El zice: “Dacă Mă veți căuta cu toată inima, Mă voi lăsa găsit de voi”. (Ieremia 29, 13-14.) Standardul ar trebui să fie înălțat, iar predicile să fie de cel mai spiritual caracter, pentru ca oamenii să poată fi conduși să vadă motivul slăbiciunii și nefericirii lor. Mulți sunt nefericiți, pentru că sunt nesfinți. Numai curăția inimii și nevinovăția minții pot fi binecuvântate de Dumnezeu. Când se cultivă păcatul, în final, el nu poate produce decât nefericire; iar păcatele care conduc la cele mai nefericite rezultate sunt mândria inimii, lipsa de simpatie și iubire creștină.
Cum să se prezinte solia
Pretutindeni sunt suflete care strigă după Dumnezeul cel viu. În comunități s-au ținut predici care nu satură sufletul flămând. În aceste predici nu există acea manifestare divină care atinge mintea și încălzește sufletul. Ascultătorii nu pot spune: “Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24, 32.) Mare parte din învățătura dată este lipsită de puterea de a-l trezi pe cel vinovat sau de a convinge sufletele de păcat. Cei care vin să asculte Cuvântul au nevoie de o lămurită și directă prezentare a adevărului. Unii dintre cei care au auzit cândva Cuvântul lui Dumnezeu au locuit multă vreme într-o atmosferă în care nu era Dumnezeu, iar acum ei doresc după prezența divină.
Lucrul cel dintâi și cel mai de seamă este acela de a topi și supune sufletul, prezentându-L pe Domnul nostru Isus Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele. Niciodată să nu se țină o predică sau să se dea învățătură din Biblie în orice privință, fără a îndrepta atenția ascultătorilor la “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29.) Orice doctrină adevărată face din Hristos centrul ei, învățătura primind forță din cuvintele Sale.
-54-
Înălțați înaintea oamenilor crucea de pe Golgota. Arătați ce a pricinuit moartea lui Hristos: călcarea Legii. Păcatul să nu fie acoperit sau tratat ca ceva de mică importanță. El trebuie să fie prezentat ca vinovăție împotriva Fiului lui Dumnezeu. Apoi, îndreptați-i pe oameni la Hristos, spunându-le că nemurirea se obține numai prin primirea Lui ca Mântuitor personal.
Treziți-i pe oameni pentru a vedea cât s-au depărtat de rânduielile Domnului, adoptând rânduieli lumești și conformându-se la principii lumești. Acestea i-au dus la călcarea Legii lui Dumnezeu.
Mulți oameni din lume își leagă inima de lucruri care în ele însele nu sunt rele; dar ei ajung să fie mulțumiți de lucrurile acestea; și nu mai umblă după lucrurile acelea mai mari și mai înalte, pe care Hristos dorește să le dea. Nu trebuie să căutăm să-i lipsim cu brutalitate de ceea ce le este drag. Descoperiți-le frumusețea și scumpătatea adevărului. Ajutați-i să-L privească pe Hristos în frumusețea Lui; atunci ei se vor întoarce de la tot ce le-ar îndepărta inima de la El. Acesta este principiul purtării Mântuitorului cu oamenii; acesta este principiul care trebuie să fie introdus în biserică.
“Hristos a venit pe lume să-i vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea.” (Isaia 61, 1.) Soarele îndreptățirii va răsări “și tămăduirea va fi sub aripile Lui”. (Maleahi 4, 2.) Lumea este plină de bărbați și femei care duc o grea povară de amărăciune, suferință și păcat. Dumnezeu îi trimite pe copiii Săi să le facă cunoscut pe Acela care ridică povara și dă odihnă. Este misiunea servilor lui Hristos de a ajuta, a aduce binecuvântare și a vindeca.
-55-
Tema favorită a lui Hristos era caracterul patern și iubirea îmbelșugată a lui Dumnezeu. Această cunoaștere a lui Dumnezeu a fost darul dat personal de Hristos oamenilor, și darul acesta El l-a încredințat poporului Său pentru a fi transmis lumii de către ei.
Când prezentăm oamenilor diferitele învățături și avertismente ale soliei speciale pentru timpul prezent, trebuie să ținem minte că nu toate sunt la fel de corespunzătoare pentru persoanele care se adună la adunările noastre de tabără. Chiar și Isus spunea ucenicilor Săi, care fuseseră timp de trei ani împreună cu El: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta”. (Ioan 16, 12.) Trebuie să ne străduim să prezentăm adevărul în măsura în care oamenii sunt pregătiți să-L asculte și să-i aprecieze valoarea. Spiritul lui Dumnezeu lucrează asupra minții și inimii oamenilor, și noi trebuie să lucrăm în armonie cu El.
Cu privire la unele adevăruri, oamenii au deja ceva cunoștințe. Sunt unele care-i interesează, cu privire la care sunt bucuroși să învețe mai mult. Arătați-le semnificația acestor adevăruri, și legătura lor cu altele pe care ei nu le înțeleg. În felul acesta, veți trezi o dorință după mai multă lumină. Aceasta înseamnă a împărți “drept Cuvântul adevărului”. (2 Timotei 2, 15.)
Solia pentru timpul de față trebuie să fie prezentată nu în vorbiri lungi și greoaie, ci în vorbiri scurte și la subiect. Să nu credeți că, dacă odată ați trecut printr-un subiect, puteți trece îndată la alte subiecte și că ascultătorii vor reține tot ce s-a prezentat. E primejdia de a trece prea repede de la un punct la altul. Dați lecții scurte, în practică pe înțeles, simple, și ele să fie deseori repetate.
-56-
Nu prezentați o predică imediat după alta, ci lăsați să intervină o perioadă de odihnă, pentru ca adevărul să poată prinde rădăcini în minte și să se dea prilej de meditație și rugăciune atât predicatorilor, cât și poporului. În felul acesta, va fi o creștere în cunoașterea și experiența religioasă.
Concentrați-vă mintea asupra câtorva puncte vitale. Nu aduceți idei lipsite de importanță în predicile voastre. Dumnezeu nu vrea ca voi să credeți că sunteți mișcați de Spiritul Său când săriți de la un subiect la altul, introducând lucruri care nu au nici o legătură cu textul vostru. Abătându-vă de la linia dreaptă și introducând lucruri care depărtează mintea de la subiect, pierdeți legătura și slăbiți tot ce ați spus mai înainte. Dați ascultătorilor voștri grâu curat, bine ales.
Aveți grijă ca niciodată să nu pierdeți simțul prezenței Străjerului divin. Aduceți-vă aminte că vorbiți nu numai în fața unei adunări de oameni, ci în fața Unuia pe care ar trebui să-L recunoașteți întotdeauna. Vorbiți ca și cum Universul întreg v-ar sta în față.
Într-o noapte, înaintea unei importante adunări, în timp ce dormeam, mi se părea că mă găsesc într-o adunare cu frații mei, ascultând pe cineva care vorbea ca unul care avea autoritate. El spunea: “Multe suflete vor participa la adunarea aceasta, persoane care sunt în mod sincer necunoscători ai adevărului ce va fi prezentat. Ei vor asculta și vor ajunge să fie interesați, deoarece Hristos îi atrage; conștiința le spune că ceea ce aud este adevărat, deoarece se întemeiază pe Biblie. Este necesar să se acorde cea mai mare grijă atunci când se umblă cu aceste suflete.