Toți să fie lucrători
“Și el a dat pe unii apostoli; pe alții prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. (Efeseni 4, 11-13.)
Textele acestea prezintă un larg program de lucru ce poate fi introdus în adunările noastre de tabără. Toate darurile acestea trebuie să fie puse la lucru. Fiecare lucrător credincios va sluji la desăvârșirea sfinților.
Aceia care sunt în curs de formare pentru a lucra în oricare ramură a lucrării ar trebui să folosească fiecare ocazie de a lucra la adunările în tabără. Oriunde s-ar ține adunările în tabără, tinerii care au primit o educație în lucrarea medicală ar trebui să considere ca o datorie a lor aceea de a da o mână de ajutor. Ei ar trebui să fie încurajați nu numai să lucreze în domeniul medical, dar și să vorbească despre punctele adevărului prezent, arătând motivele pentru care ei sunt adventiști de ziua a șaptea. Tinerii aceștia, dacă li se dă prilej să lucreze împreună cu predicatorii mai bătrâni, vor primi mult ajutor și multe binecuvântări.
-49-
Există câte ceva de lucru pentru fiecare. Fiecare suflet care aude adevărul trebuie să stea la locul rânduit lui zicând: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) Angajându-se în lucrarea ce se face la adunarea în tabără, toți pot învăța cum să lucreze cu succes în comunitățile lor de acasă.
Bine condusă, adunarea în tabără este o școală în care pastorii, prezbiterii și diaconii pot învăța să facă o lucrare mai desăvârșită pentru Domnul. Ea trebuie să fie o școală în care membrii comunității, bătrâni și tineri, au prilejul de a învăța mai bine calea Domnului, un loc în care credincioșii pot primi o educație care îi va ajuta și pe ei să fie de folos altora.
Părinții care vin la adunarea în tabără ar trebui să ia în mod deosebit seama la învățăturile ce se dau pentru instruirea lor. Apoi, în viața de familie, prin învățătură și exemplu, ei trebuie să dea copiilor lor învățăturile acestea. Atunci când se străduiesc în felul acesta să-și scape copiii de sub influențele stricăcioase ale lumii, ei vor vedea o îmbunătățire a situației în familiile lor.
Ajutorul cel mai bun, pe care predicatorii comunităților noastre îl pot da membrilor nu este saturarea lor cu predici, ci plănuirea de lucru pentru ei. Dați fiecăruia ceva de lucru pentru alții. Ajutați-i pe toți să vadă că în calitate de primitori ai harului lui Hristos ei sunt obligați să lucreze pentru El. Și toți să fie învățați cum să lucreze. În mod deosebit, cei veniți la credință trebuie să fie învățați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu. Dacă sunt puși la lucru, cei descurajați vor uita curând de descurajarea lor; cei slabi vor ajunge tari; cei neștiutori vor deveni pricepuți, și toți vor fi pregătiți să prezinte adevărul așa cum este el în Isus. Ei vor găsi un ajutor înălțător, ce nu lipsește, în Acela care a făgăduit să-i mântuiască pe toți cei care vor veni la El.
Rugăciune și sfat
Aceia care muncesc la adunările în tabără ar trebui ca deseori să se angajeze împreună la rugăciune și sfat, pentru ca să poată lucra cu pricepere. La adunările acestea sunt multe lucruri care cer atenție. Dar predicatorii ar trebui să-și ia timp pentru ca să se întâlnească în fiecare zi pentru rugăciune și consfătuire. Voi trebuie să stați împreună, ca toate lucrurile să meargă în perfectă armonie, “că”, așa după cum mi-au fost spuse cuvintele, “toți stau umăr la umăr, mergând drept înainte, și neabătându-se din cale”. Când lucrarea este săvârșită în felul acesta, va fi o unire a inimilor, și armonie în acțiune. Acesta va fi un minunat mijloc de a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului.
Înainte de a ține o cuvântare, predicatorii ar trebui să-și ia timp și să-L caute pe Dumnezeu pentru a primi înțelepciune și putere. Mai mult, predicatorii se retrăgeau undeva și se rugau împreună, și ei nu încetau până când Spiritul lui Dumnezeu nu răspundea la rugăciunile lor. Apoi, se întorceau de la locul rugăciunii cu fețele luminate; și când vorbeau adunării, cuvintele lor erau pline de putere. Ei atingeau inima oamenilor, deoarece Spiritul care le dăduse binecuvântarea pregătise inimile pentru a primi solia lor. Se face mult mai mult de către universul ceresc decât ne dăm noi seama, în ce privește pregătirea drumului ca sufletele să fie convertite. Noi trebuie să lucrăm în armonie cu solii cerești. Noi trebuie să-L avem tot mai mult pe Dumnezeu; nu trebuie să ne închipuim că vorbirea și predicarea noastră pot face lucrarea. Dacă la oameni nu se ajunge prin Dumnezeu, nu se va ajunge niciodată la ei. Trebuie să ne sprijinim numai pe Dumnezeu, prezentând stăruitor făgăduința: “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. (Zaharia 4, 6.)
Când aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat răspunderea de conducători se tem și tremură înaintea Lui din cauza răspunderii lucrării; când își simt propria lor nevrednicie și-L caută pe Domnul în smerenie, când se curăță pe ei înșiși de tot ce-I este neplăcut, când se roagă stăruitor de El până știu că au iertare și pace, atunci Dumnezeu Se va manifesta prin ei. Atunci lucrarea va merge înainte cu putere.
-51-
Frați conlucrători, noi trebuie să-L avem pe Isus, pe scumpul Isus, locuind în inimile noastre pe deplin, dacă urmează să avem succes în prezentarea Lui înaintea oamenilor. Avem mare nevoie de influența cerească, de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru a da putere și eficiență lucrării noastre. Avem nevoie să ne deschidem inima față de Hristos. Avem nevoie de o credință mai tare și de o consacrare mai plină de zel. Avem nevoie să murim față de eu și să cultivăm în minte și în inimă o iubire plină de adorare față de Mântuitorul nostru. Atunci când vom căuta pe Domnul cu toată inima, Îl vom găsi și inimile noastre vor fi toate cuprinse de iubire față de El. Eul va rămâne fără de însemnătate și Isus va fi totul în tot pentru suflet.
Hristos ne dăruiește nouă, celor care suntem însetați, apa vieții, pentru ca noi să putem bea din plin; când facem aceasta, avem pe Hristos înăuntrul nostru ca un izvor de apă care curge în viață veșnică. Atunci cuvintele noastre sunt pline de sevă. Suntem pregătiți să adăpăm pe alții.
Noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu. Trebuie să fim împreună lucrători cu El, altminteri în tot ceea ce întreprindem se vor da pe față slăbiciuni și greșeli. Dacă s-ar lăsa pe seama noastră să administrăm interesele cauzei lui Dumnezeu după vederile noastre, noi nu am avea motiv să așteptăm prea multe; dar, dacă eul este ascuns în Hristos, toată lucrarea noastră va fi săvârșită în Dumnezeu. La fiecare pas, să avem credință în Dumnezeu. În timp ce ne dăm seama de propria noastră slăbiciune, să nu fim lipsiți de credință, ci să credem.
Dacă Îl vom crede pe Dumnezeu pe cuvânt, noi vom vedea mântuirea Lui. Evanghelia pe care o prezentăm pentru a salva sufletele care pier trebuie să fie exact Evanghelia aceea care ne salvează propriile noastre suflete. Trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu, să mâncăm Cuvântul, să trăim Cuvântul, căci el este carnea și sângele Fiului lui Dumnezeu. Noi trebuie să mâncăm carnea Lui și să bem sângele Lui — să primim prin credință însușirile Lui spirituale.
-52-
Noi trebuie să primim lumină și binecuvântare, pentru ca să avem ceva de dat. E privilegiul fiecărui lucrător ca mai întâi să vorbească cu Dumnezeu în locul tainic al rugăciunii, și apoi să vorbească cu oamenii în calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Bărbații și femeile care au legături strânse cu Dumnezeu, care Îl au pe Hristos în inimile lor, fac ca însăși atmosfera să fie sfântă, deoarece ei conlucrează cu îngerii sfinți. Asemenea martori sunt necesari pentru vremea aceasta. Avem nevoie de puterea ce topește a lui Dumnezeu, puterea de a atrage împreună cu Hristos.