Deși lucrarea în câmpurile străine n-a înaintat așa cum ar fi trebuit, ceea ce s-a realizat oferă totuși un motiv de recunoștință și temei pentru încurajare. Mult mai puține mijloace s-au cheltuit în câmpurile acestea decât în câmpurile din patrie, și lucrarea s-a făcut sub cea mai grea presiune și fără mijloacele necesare cuvenite. Totuși, analizând ajutorul care a fost trimis în câmpurile acestea, rezultatul este într-adevăr surprinzător. Succesul nostru misionar a fost pe deplin proporțional cu efortul nostru plin de lepădare de sine și de sacrificiu de sine. Numai Dumnezeu poate să aprecieze lucrarea săvârșită atunci când solia Evangheliei a fost proclamată în cuvinte clare și directe. S-a intrat în câmpuri noi și s-a făcut lucrare agresivă. S-au semănat semințele adevărului, lumina a strălucit asupra multor minți, aducând vederi mai cuprinzătoare cu privire la Dumnezeu și o apreciere corectă cu privire la caracterul ce trebuie să fie format. Mii de oameni au fost aduși la cunoașterea adevărului așa cum este el în Isus. Ei au fost umpluți de credința care lucrează prin iubire și curăță sufletul.
Valoarea acestor foloase spirituale este mai presus de înțelegerea noastră. Cine poate să arate adâncurile cuvântului predicat? Ce balanțe pot cântări corect influența celor care sunt convertiți la adevăr? La rândul lor, ei devin misionari pentru a lucra în favoarea altora. În multe locuri s-au ridicat locașuri de închinare. Biblia, scumpa Biblie este cercetată. Tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii și El locuiește cu ei.
Să ne bucurăm că s-a făcut în aceste câmpuri o lucrare pe care Dumnezeu o poate aproba. În Numele Domnului, să ridicăm glasul cu laudă și mulțumire pentru rezultatele obținute în lucrarea din străinătate.
Și cu toate acestea, Generalul nostru, care niciodată nu greșește, ne spune: “Înaintați, intrați în teritorii noi. Înălțați stindardul în orice țară. Ridică-te, luminează-te căci lumina ta a venit, și slava Domnului a răsărit asupra ta”.
-29-
Cuvântul nostru de ordine trebuie să fie: “Înainte, mereu înainte”. Îngerii lui Dumnezeu vor merge înaintea noastră pentru a pregăti calea. Povara noastră pentru “regiunile îndepărtate” nu poate fi abandonată, până ce pământul întreg nu va fi luminat de slava Domnului.
Spiritul misionar are nevoie să fie reînviat în comunitățile noastre. Fiecare membru al bisericii ar trebui să cerceteze spre a vedea ce ar putea face ca lucrarea lui Dumnezeu să înainteze, atât în misiunile din patrie, cât și în țările străine. Nu se face nici a mia parte din lucrarea ce ar trebui să se facă în câmpurile misionare. Dumnezeu îi invită pe lucrătorii Săi să intre în teritorii pentru El. Sunt câmpuri bogate de muncă, așteptând un lucrător credincios. Și îngerii slujitori vor conlucra cu fiecare membru al comunității care va lucra neegoist pentru Domnul.
Biserica lui Hristos de pe pământ a fost organizată în scopuri misionare, și Domnul dorește să vadă că întreaga biserică alcătuiește planuri și găsește mijloace prin care oameni de sus și de jos, bogați și săraci, să poată auzi solia adevărului. Nu toți sunt chemați la lucrare personală în câmpurile străine, dar toți pot face ceva prin rugăciunile lor și prin darurile lor pentru a ajuta lucrarea misionară.
Un om de afaceri american, care era un creștin zelos, într-o conversație avută cu un conlucrător spunea că el lucrează pentru Hristos douăzeci și patru de ore pe zi. “În toate legăturile mele de afaceri”, spunea el, “mă străduiesc să-L reprezint pe Domnul meu. Când am prilejul caut să-I câștig pe alții la El. Toată ziua lucrez pentru Hristos. Iar noaptea, în timp ce dorm, am pe cineva care lucrează pentru El în China”.
-30-
Pentru a da lămuriri a adăugat: “În tinerețe, mă hotărâsem să merg ca misionar la păgâni. Dar la moartea tatălui meu a trebuit să preiau afacerile lui pentru ca să întrețin familia. Acum, în loc să merg eu însumi, întrețin un misionar. În orașul cutare, în provincia cutare a Chinei, se găsește lucrătorul meu. Așa că și atunci când dorm, prin reprezentantul meu încă lucrez pentru Hristos”.
Oare nu există adventiști de ziua a șaptea care să facă la fel? În loc să țină predicatorii la lucru pentru comunitățile care cunosc deja adevărul, membrii bisericilor ar trebui să spună acestor lucrători: “Duceți-vă și lucrați pentru sufletele care pier în întuneric. Noi singuri ne vom îngriji de îndeplinirea slujbelor în comunitate. Noi vom ține adunările și, rămânând în Hristos, vom menține viața spirituală. Noi vom lucra pentru sufletele care sunt în jurul nostru, vom înălța rugăciuni și vom transmite darurile noastre pentru a-i susține pe lucrători în câmpurile mai nevoiașe și mai lipsite.”
De ce nu s-ar uni membrii unei comunități sau ai mai multor comunități mai mici pentru a susține un misionar în câmpurile străine? Dacă ar renunța la îngăduințele egoiste, dacă ar renunța la lucruri nefolositoare și dăunătoare, ei ar putea face lucrul acesta. Fraților și surorilor, n-ați vrea să dați ajutor la lucrul acesta? Vă rog să faceți ceva pentru Hristos și să faceți acum. Prin învățătorul pe care banii voștri l-ar susține în câmp, sufletele pot fi salvate de la ruină, pentru a străluci ca stelele în coroana Mântuitorului.
Secțiunea 2 — Lucrarea evanghelistică
“Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul tău împărățește!’”
-31-
Adunările în tabără
Adunările în tabără alcătuiesc unul din cele mai de seamă instrumente din lucrarea noastră. Aceasta este una din metodele cu cel mai mare efect pentru a atrage atenția oamenilor, pentru a ajunge la toate clasele sociale cu invitația Evangheliei. Timpul în care trăim noi este un timp de intensă agitație. Ambiția și războiul, plăcerea și câștigul financiar absorb mințile oamenilor. Satana vede că timpul lui e scurt, și el a pus la lucru toate uneltele lui, pentru ca oamenii să poată fi înșelați, amăgiți, ocupați, și fermecați până când se sfârșește punerea la probă, și ușa harului se închide pentru totdeauna. Este lucrarea noastră aceea de a da lumii întregi — oricărei națiuni, oricărui neam, oricărei limbi și oricărui popor — adevărurile mântuitoare ale îngerului al treilea. Dar a ști cum să ajungem la oamenii din marile centre populate a fost și este o problemă grea. Nu ni se îngăduie intrarea în diferite biserici. În orașe, sălile mari sunt costisitoare, și în cele mai multe cazuri puțini vor veni la sălile cele mai bune. Am fost vorbiți de rău de către aceia care nu ne cunoșteau. Temeiurile credinței noastre nu sunt înțelese de popor, și noi am fost priviți ca fanatici, care, din ignoranță, țin sâmbăta în loc de duminică. În lucrarea noastră eram puși în încurcătură, neștiind cum să ne deschidem calea prin barierele spiritului lumesc și ale prejudecății și să aducem înaintea oamenilor adevărurile prețioase care înseamnă atât de mult pentru ei. Domnul ne-a dat îndrumarea că adunările în tabără constituie unul din cele mai importante mijloace pentru împlinirea acestei lucrări.
-32-
Noi trebuie să plănuim înțelepțește, ca oamenii să poată avea ocazia de a auzi ei înșiși ultima solie de har pentru lume. Oamenii ar trebui să fie avertizați, spre a se pregăti pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu, care a și sosit. Nu avem timp de pierdut. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ajunge la oameni acolo unde sunt ei. Lumea ajunge acum la hotarul nepocăinței și disprețuirii legilor guvernării lui Dumnezeu. În fiecare oraș al lumii noastre trebuie să fie proclamată solia de avertizare. Tot ce se poate face trebuie să se facă fără întârziere.
Adunările noastre în tabără mai au un scop, unul pregătitor în vederea acestui lucru. Ele trebuie să promoveze o viață spirituală în mijlocul propriului nostru popor. Lumea, în înțelepciunea ei, nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Lumea nu poate să vadă frumusețea, grația, bunătatea și sfințenia adevărului divin. Și, pentru ca oamenii să poată înțelege aceasta, trebuie să existe un canal prin care să ajungă în mijlocul lumii. Biserica a fost făcută canalul acela. Hristos ni se descoperă nouă, pentru ca noi să-L putem descoperi altora. Prin poporul Său trebuie să se dea pe față bogățiile și slava acestui neasemuit dar.
Dumnezeu a încredințat mâinilor noastre o lucrare deosebit de sfântă și avem nevoie să ne întâlnim pentru a primi instrucțiuni, pentru a fi pregătiți să îndeplinim lucrarea Lui. Noi avem nevoie să înțelegem ce parte suntem chemați fiecare să îndeplinim pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ, pentru apărarea sfintei Legi a lui Dumnezeu și pentru înălțarea Mântuitorului ca “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29.) Avem nevoie să ne adunăm împreună și să primim atingerea divină pentru a înțelege lucrarea noastră în familie. Părinții au nevoie să înțeleagă cum pot trimite, din sanctuarul căminului, pe fiii și fiicele lor în așa fel formați și educați, încât să poată fi pregătiți să strălucească în lume ca lumini. Avem nevoie să înțelegem ceva cu privire la diviziunea muncii și la felul cum trebuie făcută fiecare parte a lucrării. Fiecare trebuie să înțeleagă partea pe care el o are de făcut, pentru ca să fie armonie în plan și în muncă în lucrarea unită a tuturor.