Mărturii pentru Comunitate Vol. 6 | 686

Câștigarea maselor

În predica de pe munte, Hristos a spus ucenicilor: “Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o țină sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. (Matei 5, 14-16.) Dacă adunările noastre în tabără sunt conduse așa cum trebuie, ele vor fi cu adevărat o lumină în lume. Ele ar trebui să fie ținute în orașele mari, acolo unde solia adevărului nu a fost proclamată. Ele ar trebui să continue timp de două sau trei săptămâni. Uneori, s-ar putea să fie bine ca să se țină câte o adunare în tabără, în mod succesiv, de câteva ori în același loc; dar, de regulă, locul adunării ar trebui să fie schimbat în fiecare an. În loc de a avea câte o adunare uriașă în câteva localități, ar fi mult mai bine dacă s-ar putea face adunări mai mici în mai multe locuri. În felul acesta, lucrarea s-ar întinde mereu, în câmpuri noi. De îndată ce stindardul adevărului este înălțat într-o localitate și ne asigurăm că lăsându-i singuri pe noii convertiți ei sunt în siguranță, noi trebuie să facem planuri pentru a intra în câmpuri noi. Adunările noastre în tabără sunt o putere, și când se țin într-un loc unde locuitorii pot fi mișcați, ele vor avea o putere mult mai mare decât atunci când, pentru înlesnirea a lor noștri, sunt fixate acolo unde, datorită adunărilor anterioare și lepădării adevărului, interesul publicului este mort.

-34-

S-a făcut o greșeală atunci când s-au ținut adunări de tabără în locuri izolate și când s-a continuat ținerea lor în același loc, an după an. Lucrul acesta s-a făcut pentru a reduce cheltuiala și munca; dar economia ar fi trebuit să fie făcută la alte capitole. În câmpurile noi, mai ales lipsa de mijloace face adesea să fie greu de acoperit cheltuielile făcute cu adunările în tabără. Ar trebui să se facă multă economie și să se alcătuiască planuri necostisitoare; deoarece se poate economisi mult în felul acesta. Dar lucrarea nu trebuie să fie stânjenită. Metoda aceasta de a prezenta adevărul înaintea oamenilor este după planul lui Dumnezeu. Când trebuie să se lucreze pentru suflete și când adevărul trebuie să fie adus înaintea acelora care nu-l cunosc, lucrarea nu trebuie să fie împiedicată pentru a se face economie.

Adunările noastre în tabără ar trebui să fie în așa fel conduse, încât să realizeze cea mai mare cantitate de bine posibilă. Adevărul să fie prezentat și reprezentat cum se cuvine de către aceia care-l cred. Ceea ce-i trebuie lumii este lumina, lumina cerului, și orice-L face cunoscut pe Domnul Isus Hristos este lumină.

O învățătură intuitivă

Fiecare adunare în tabără ar trebui să fie o învățătură intuitivă sau model de curățenie, ordine și bun gust. Noi trebuie să fim foarte atenți la economie și să evităm fastul, dar tot ce ține de terenul taberei trebuie să fie curat și plăcut. Gustul și talentul contribuie foarte mult la atragerea oamenilor. În toată lucrarea noastră noi trebuie să dăm pe față disciplina organizației și ordine.

Totul trebuie să fie în așa fel aranjat, încât să impresioneze atât pe ai noștri, cât și lumea cu sfințenia și importanța lucrării lui Dumnezeu. Regulile observate la așezarea taberei la israeliți sunt un exemplu pentru noi. Cel care a dat lui Israel instrucțiunile acelea speciale a fost Hristos, și El a socotit ca ele să fie bune și pentru noi, cei asupra cărora a venit sfârșitul veacurilor. Noi ar trebui să studiem cu grijă prevederile Cuvântului lui Dumnezeu, și să practicăm aceste îndrumări, ele fiind voia lui Dumnezeu. Tot ce e în legătură cu tabăra trebuie să fie curat, și sănătos. Trebuie să se dea o deosebită atenție tuturor instalațiilor sanitare, și oameni cu judecată și discernământ sănătos să ia seama ca să nu se îngăduie nimic ce ar contribui la semănarea semințelor bolii și morții în tot cuprinsul taberei.

-35-

Corturile să aibă stâlpii bine întăriți, și, dacă sunt semne de ploaie, să se facă șanțuri de scurgerea apei, la fiecare cort. Sub nici un motiv să nu se neglijeze lucrul acesta. S-au contractat boli serioase și chiar fatale din cauza neglijării acestei precauțiuni.

Noi trebuie să ne dăm seama că suntem reprezentanți ai adevărului care este de origine cerească. Noi trebuie să vestim laudele Aceluia care ne-a chemat de la întuneric la lumina Lui minunată. Trebuie să ținem totdeauna minte faptul că îngerii lui Dumnezeu umblă prin tabără, privind la rânduiala și aranjamentul din fiecare cort. Pentru marele număr de oameni care vin la aceste adunări, toate aranjamentele sunt o ilustrare a crezului și a principiilor celor care conduc adunarea. Ar trebui să fie ilustrarea cea mai bună cu putință. Tot ceea ce este în jur ar trebui să fie o lecție intuitivă. Îndeosebi corturile de familii ar trebui ca, prin plăcuta lor înfățișare și ordine, să dea un aspect al vieții de cămin, să fie o predică statornică despre rânduielile, obiceiurile și practicile adventiștilor de ziua a șaptea.

Asigurarea participării

Pe când ne pregăteam să ținem o adunare în tabără, în apropierea unui mare oraș unde ai noștri erau foarte puțin cunoscuți, într-o noapte, se pare că eram într-o consfătuire convocată pentru alcătuirea de planuri cu privire la lucrarea ce era de făcut înainte de începerea adunării în tabără. Se propunea să se facă eforturi și cheltuieli mari pentru distribuirea de înștiințări și reviste. Se făceau aranjamente pentru punerea în practică a acestui lucru, când Cineva înțelept la sfat a spus: “Ridicați-vă corturile, începeți adunările, și apoi faceți anunțurile și se va realiza mai mult”.

-36-

“Adevărul rostit de predicatorul viu va avea o mai mare influență decât dacă aceleași lucruri ar fi tipărite în ziare. Dar ambele metode combinate vor avea o forță mai mare. Nu e cel mai bun plan de urmat, ca să se facă același efort an după an. Schimbați ordinea lucrurilor. Când lăsați timp și oferiți ocazie, Satana e pregătit pentru a-și mobiliza forțele și el va lucra la nimicirea oricărui suflet cu putință. Nu treziți împotrivirea înainte ca oamenii să fi avut prilejul să audă adevărul și să știe la ce se împotrivesc. Rezervați-vă mijloacele pentru a face o lucrare puternică, mai bine după adunare decât înainte. Dacă se poate asigura o tipografie, pentru a fi folosită în cursul adunării — tipărind foi, broșurele, înștiințări, reviste pentru a fi distribuite — aceasta va avea o influență puternică”.

La unele dintre adunările noastre din tabără, au fost organizate grupe puternice de lucrători, care au mers în oraș și în suburbii, au distribuit literatură și au invitat oamenii la adunare. În felul acesta, în cursul ultimei părți a adunării, s-au asigurat sute de persoane ca participanți regulați, care altminteri nu s-ar fi gândit la așa ceva.

Noi trebuie să luăm orice măsură îndreptățită pentru a aduce lumina înaintea oamenilor. Să fie folosită presa și să fie întrebuințată orice agenție publicitară, care să atragă atenția asupra lucrării noastre. Lucrul acesta să nu fie socotit ca fiind fără însemnătate. La fiecare colț de stradă puteți vedea pancarte și afișe atrăgând atenția la diferite lucruri care au loc, unele dintre ele fiind de cel mai josnic caracter, iar cei care au lumina vieții ar putea să fie oare mulțumiți cu eforturi slabe pentru a atrage atenția maselor la adevăr?

-37-

Cei care au ajuns să fie interesați au dat piept cu sofistăria și greșita reprezentare din partea deservenților cultici ai bisericilor populare și ei nu știu cum să răspundă la lucrurile acestea. Adevărul prezentat de predicator trebuie să fie publicat în forma cea mai condensată cu putință și să fie larg răspândit. Pe cât e cu putință, cuvântările mai de seamă, ținute la adunările noastre în tabără, să fie publicate în ziare. În felul acesta, adevărul care a fost pus în fața unui număr limitat de persoane poate să ajungă înaintea multor minți. Și acolo unde adevărul a fost greșit reprezentat, oamenii au ocazia să cunoască exact ce a spus predicatorul.

Puneți lumina voastră în sfeșnic pentru ca să poată lumina tuturor celor care sunt în casă. Dacă adevărul ne-a fost dat, noi trebuie să-l facem cunoscut altora atât de lămurit, încât cei sinceri să-l poată recunoaște și să se bucure în razele lui strălucitoare.

Natanael s-a rugat să poată ști dacă Acela pe care-L anunțase Ioan Botezătorul, ca fiind Mesia, era Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Pe când înfățișa lui Dumnezeu nedumerirea sa și cerea lumină, Filip l-a chemat și, cu o voce serioasă și voioasă, a exclamat: “Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege, și proorocii; pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif”. (Ioan 1, 45.)

Dar Natanael avea prejudecăți împotriva Nazarineanului. Din cauza influenței unor învățături greșite, necredința s-a furișat în inima lui și a întrebat: “Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Filip nu a încercat să combată prejudecata și necredința lui. El a spus numai: “Vino și vezi!” Lucrul acesta a fost înțelept, deoarece, îndată ce L-a văzut pe Isus, Natanael a fost convins că Filip avea dreptate. Necredința lui a fost alungată, și sufletul lui a fost ocupat de o credință tare și dăinuitoare. Isus a lăudat credința plină de încredere a lui Natanael.

-38-

Sunt mulți în aceeași stare în care era Natanael. Ei au prejudecăți și necredință din cauză că niciodată nu au venit în contact cu adevărurile speciale pentru aceste zile de pe urmă sau cu persoanele care le susțin și nu va fi nevoie decât de participarea la o adunare plină de Spiritul lui Hristos pentru a înlătura necredința lor. Indiferent ce am avea de întâmpinat — orice împotrivire care ar abate sufletele de la adevărul de obârșie cerească — trebuie să facem publicitate credinței noastre, pentru ca sufletele sincere să poată vedea, auzi și să fie, personal, convinse. Lucrarea noastră este aceea de a spune așa cum a făcut Filip: “Vino și vezi!”

Noi nu avem o învățătură pe care dorim să o ascundem. Pentru aceia care au fost educați să țină ziua întâia a săptămânii ca pe o zi sfântă, lucrul cel mai respingător al credinței noastre este Sabatul poruncii a patra. Dar nu declară oare Cuvântul lui Dumnezeu că ziua a șaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului nostru? E adevărat, nu e un lucru ușor a face schimbarea cerută de la ziua întâi la ziua a șaptea. Aceasta implică o cruce. Se ciocnește cu preceptele și practicile oamenilor. Bărbați școliți i-au învățat pe oameni tradiția până când aceștia au ajuns plini de necredință și prejudecată. Totuși, noi trebuie să spunem acestor oameni: “Vino și vezi!” Dumnezeu cere de la noi să vestim adevărul și să-l lăsăm să dea pe față rătăcirea.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment