Aș dori să pot să imprim în fiecare lucrător pentru cauza lui Dumnezeu nevoia cea mare pentru o continuă și zeloasă viață de rugăciune. Ei nu pot să stea continuu pe genunchi, dar pot să-și înalțe inimile spre Dumnezeu. Acesta este modul în care Enoh a umblat cu Dumnezeu. Fii atent, ca nu cumva mulțumirea de sine să pună stăpânire pe tine și să dai afară pe Isus Hristos și să lucrezi mai degrabă în propria ta putere decât în spiritul și tăria Domnului. Nu irosi clipele de aur în conversații frivole. Când te întorci de la lucrarea misionară, nu te lăuda, ci înalță-L pe Hristos; înalță crucea Golgotei. Nu îngădui nimănui să te laude, să te lingușească, să se prindă de mâinile tale, ca și când n-ar mai vrea să le dea drumul. Teme-te de orice manifestare de genul acesta. Când persoane tinere sau căsătorite dau pe față dispoziția de a-și deschide față de tine secrete din familia lor, ferește-te. Când exprimă dorința unei simpatii, atunci trebuie să știi că este cazul să manifești o mare prudență. Cei care sunt plini de Duhul lui Dumnezeu și care umblă cu Dumnezeu nu vor alerga după simpatii. Ei au o comuniune care satisface orice dorință a minții și inimii. Bărbații căsătoriți care acceptă atenții, laude și lingușeli din partea femeilor să fie siguri că iubirea și simpatia de acest gen nu sunt vrednice de obținut.
Femeile sunt prea adesea ispititoare. Sub un pretext sau altul, ele atrag atenția bărbaților căsătoriți sau necăsătoriți, până când aceștia ajung să calce Legea lui Dumnezeu, până când capacitatea lor de a fi de folos este ruinată și sufletele lor sunt în primejdie. Istoria lui Iosif a fost raportată pentru binele tuturor acelora care sunt ispitiți, asemenea lui. În ceea ce privește principiul, el a fost hotărât ca o stâncă și a răspuns ispititorului: “Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” O putere morală ca a lui este ceea ce ne trebuie astăzi. Dacă femeile și-ar înălța viața și ar deveni lucrători împreună cu Hristos, atunci primejdia influenței lor ar fi mai mică; dar cu sentimentele lor prezente în ceea ce privește nepreocuparea lor față de răspunderile căminului și având în vedere și cerințele lui Dumnezeu față de ele, influența lor este adesea puternică în direcția cea rea, puterile lor sunt pipernicite și lucrarea lor nu poartă amprenta divină. Ele nu sunt misionare nici în cămin și nici în afara căminului; și adesea, căminul, prețiosul cămin, este lăsat în paragină.
-597-
Fiecare dintre cei care mărturisesc pe Hristos să caute să biruiască orice lipsă de bărbăție, orice slăbiciune și nebunie. Unii bărbați nu ajung niciodată să crească până la plinătatea staturii de bărbați în Isus Hristos. Ei sunt copilăroși și îngăduitori cu ei înșiși. O evlavie plină de umilință ar corecta toate acestea. Adevărata religie, religia curată, nu are nici o caracteristică copilăroasă sau a îngăduinței de sine. Ea este onorabilă în cel mai înalt grad. Deci, nimeni dintre aceia care sunt înscriși ca soldați ai lui Hristos să nu fie gata să cedeze, să cadă în ziua încercării. Toți trebuie să simtă că ei au o lucrare serioasă de făcut, aceea de a ridica, de a înălța pe semenii săi. Nimeni nu are dreptul să se oprească din lupta de a face virtutea de dorit și viciul de urât. Nu există odihnă pentru creștinii vii de această parte a vieții veșnice. A asculta de Legea lui Dumnezeu înseamnă a face ce este drept și numai drept. Aceasta este bărbăția creștină. Dar mulți au nevoie să învețe adesea lecții din viața Domnului Hristos, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. “Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” Trebuie să manifestați o creștere în harul creștin. Dând pe față blândețe chiar când este provocat și crescând departe de ceea ce este pământesc, decăzut și dând dovadă că Mântuitorul este prezent în tine, atunci fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă îi atrage pe oameni mai degrabă la Hristos decât spre tine. Este foarte mult lucru de făcut și mai este numai puțin timp pentru a-l face. Lucrarea vieții tale să fie aceea de a-i inspira pe toți cu gândul că au o lucrare de făcut pentru Hristos. Oriunde sunt datorii de împlinit pe care alții nu le înțeleg pentru că nu doresc să vadă, să înțeleagă lucrarea vieții lor, să o accepte și să o îndeplinească.
Standardul moralității nu este înălțat destul de sus în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulți dintre cei care mărturisesc că păstrează poruncile lui Dumnezeu, și care stau în apărarea lor, le calcă. Ispitele se prezintă singure în așa fel, încât cei ispitiți gândesc că au o scuză pentru a păcătui. Cei care intră în câmpul misionar ar trebui să fie bărbați și femei care umblă și vorbesc cu Dumnezeu. Cei care stau ca pastori la amvonul sfânt trebuie să fie oameni cu o reputație fără reproș. Viața lor trebuie să fie fără pată, mai presus de orice ar mirosi a necurăție. Nu vă puneți reputația în primejdie, mergând în întâmpinarea ispitei. Dacă o femeie uită să-ți mai dea drumul mâinii, retrage-o repede și salveaz-o de la păcat. Dacă ea manifestă sentimente necurate și se plânge că soțul ei n-o iubește și nu simpatizează cu ea, nu căuta să suplinești această lipsă. Atitudinea ta sigură și înțeleaptă într-un asemenea caz este aceea de a-ți păstra simpatia pentru tine. Asemenea cazuri sunt numeroase. Îndreaptă aceste suflete către Cel ce poartă poverile, singurul și adevăratul Sfătuitor. Dacă ea L-a ales pe Hristos ca tovarăș, El îi va da har să suporte această neglijare fără să murmure; între timp, ar trebui ca, în mod inteligent și cu stăruință, să facă tot ce îi stă în putere pentru a-L lega pe soțul ei de ea printr-o strictă fidelitate față de el și credincioșie în a-și face căminul atractiv și fericit. Dacă toate eforturile ei sunt zadarnice și neapreciate, ea va avea totuși simpatia și ajutorul binecuvântatului Răscumpărător. El o va ajuta să-și poarte toate poverile și s-o mângâie în dezamăgirile ei. Ea manifestă neîncrederea în Domnul Isus atunci când caută lucruri omenești pentru a suplini locul pe care Domnul Hristos este totdeauna gata să-l umple. Prin murmurarea ei, ea păcătuiește împotriva lui Dumnezeu. Ea ar face bine să-și examineze inima în mod critic, pentru a vedea dacă nu cumva păcatul este ascuns în suflet. Inima, care în felul acesta caută simpatie omenească și acceptă atențiile interzise din partea oricui, nu este curată și fără greșeli înaintea lui Dumnezeu.
-598-
Biblia prezintă multe ilustrații izbitoare ale influenței puternice a femeilor a căror minte este stăpânită de cel rău. Când Balaam a fost chemat să blesteme pe Israel, nu i s-a permis să facă acest lucru; pentru că Domnul “nu vede nici o fărădelege în Iacov. Nu vede nici o răutate în Israel.” Dar Balaam, care se supusese deja ispitei, a devenit acum în totul un agent al lui Satana; și el era hotărât să împlinească în mod indirect ceea ce Dumnezeu nu i-a îngăduit să facă în mod direct. El a pus dintr-o dată un laț prin care Israel să fie fermecat de frumusețea femeilor moabite, care să-i facă să păcătuiască împotriva Legii lui Dumnezeu. Forțele aveau să fie foarte mult slăbite și vrăjmașii lor nu mai aveau să se teamă de puterea lor, pentru că prezența Domnului oștirilor n-a fost cu armatele lor. Aceasta ar trebui să fie o zi de avertizare pentru copiii lui Dumnezeu că trăiesc în timpul din urmă. Dacă ei caută neprihănirea și adevărata sfințenie, dacă țin toate poruncile lui Dumnezeu, lui Satana și agenților lui nu li se va îngădui să-i biruiască. Toată opoziția celor mai înverșunați vrăjmași ai lor se va dovedi neputincioasă și nu vor putea nimici sau smulge via plantată chiar de Dumnezeu. Satana a înțeles ceea ce Balaam a învățat printr-o experiență tristă, și anume că împotriva lui Iacov nu are putere nici o vrajă și nici descântecul împotriva lui Israel, atâta vreme cât nelegiuirea nu este cultivată printre ei; de aceea, puterea și influența lui vor fi totdeauna folosite pentru a distruge unitatea lor și a mânji curăția caracterului lor. Cursele lui sunt întinse în mii de căi pentru a slăbi puterea lor spre bine.
-599-
Din nou pun înaintea voastră nevoia curăției oricărui gând, oricărui cuvânt, oricărei acțiuni. Noi avem o răspundere personală față de Dumnezeu, o lucrare individuală de făcut, pe care nimeni n-o poate face pentru sau în locul nostru, și anume lucrarea de a face lumea mai bună prin cuvânt, prin efort personal și prin exemplu. În vreme ce ar trebui să cultivăm sociabilitatea, ea să nu fie numai un amuzament, ci să aibă un scop. Sunt suflete de salvat. Apropiați-vă de ele printr-un efort personal. Deschideți ușile pentru cei interesați. Dacă sunt plini de greșeli, căutați să corectați aceste greșeli, nu stați departe de ei, ci veniți lângă ei. Aduceți-i în casa voastră; invitați-i la altarul familial din casa voastră. Există o lucrare de care au nevoie mii de oameni. În fiecare pom din grădina lui Satana atârnă ispita, fructe otrăvite și un vai este rostit în dreptul fiecăruia dintre cei care rup și mănâncă. Să nu uităm ce anume cere Dumnezeu de la noi, adică să facem calea spre ceruri clară, strălucitoare și atractivă, ca să putem smulge și îndepărta suflete de farmecele distrugătoare ale lui Satana.
-600-
Dumnezeu ne-a dat rațiunea pentru a fi folosită în scopuri nobile. Noi suntem candidați la viața veșnică. Este o perioadă prea solemnă pentru fiecare dintre noi ca să ne mișcăm în nesiguranță. Relațiile noastre cu alții trebuie să fie caracterizate de sobrietate și îndreptate spre cer. Conversațiile noastre trebuie să fie despre lucrurile cerești. “Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui; pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.”
Ce este mai de preț pentru a captiva mintea, decât planul de mântuire? Acesta este un subiect inepuizabil. A iubi pe Isus, mântuirea oferită omului căzut prin iubirea Sa infinită, prin sfințenia inimii Sale, adevărurile prețioase și mântuitoare pentru aceste zile de pe urmă, harul lui Dumnezeu — acestea sunt subiecte care pot anima sufletul și-i pot face pe cei cu inima curată să simtă bucuria pe care ucenicii au simțit-o atunci când Isus a venit și a mers cu ei pe drumul spre Emaus. Cei care și-au concentrat afecțiunile asupra Domnului Hristos vor stimula acest fel de asociere sfântă și vor strânge tărie divină printr-o astfel de legătură; dar acela care nu are nici o dorință pentru acest fel de discuții și căruia îi place cel mai mult să vorbească despre probleme sentimentale, despre fleacuri, s-a îndepărtat de Dumnezeu și a ajuns mort față de aspirații sfinte și nobile. Ceea ce este senzual și pământesc este interpretat de unii ca aceștia ca fiind ceresc. Când discuțiile au un caracter frivol și de nemulțumire, umblând după aprecierea și simpatia omenească, acestea izvorăsc dintr-un sentimentalism bolnăvicios și nici tinerii, nici cei cu părul alb nu sunt în siguranță. Când adevărul lui Dumnezeu este un principiu stabil în inimă, acesta va fi asemenea unui izvor de apă vie. Încercări se pot face pentru a-l înăbuși, dar el va izbucni în altă parte. El este acolo și nu poate fi înăbușit. Adevărul din inimă este un izvor de viață. El răcorește pe cel obosit și înăbușă, stăpânește gândurile și cuvintele rele.
-601-
Nu sunt destule cele ce au loc în jurul nostru ca să ne arate primejdiile care ne asaltează pe cale? Oriunde am privi, vedem naufragiul omenesc, altare familiale neglijate, familii destrămate. Există o stranie abandonare a principiului; o cădere a standardului moralității; păcatele se înmulțesc cu repeziciune, ceea ce a făcut ca judecățile lui Dumnezeu să fie revărsate asupra pământului la potop și cazul nimicirii Sodomei prin foc. Ne apropiem de sfârșit. Dumnezeu a suportat mult timp perversitatea omenirii, dar pedepsirea lor nu este nicidecum nesigură. Cei care mărturisesc a fi lumina lumii să se depărteze de orice nelegiuire. Noi vedem astăzi manifestarea aceluiași spirit împotriva adevărului care a fost văzut și în timpul Domnului Hristos. Căci, lipsindu-le argumentele biblice, cei care dau la o parte Legea lui Dumnezeu vor fabrica argumente false, care să-i susțină și să-i înșele pe lucrători. Ei au făcut lucrul acesta Răscumpărătorului omenirii, vor face lucrul acesta și urmașilor Săi. Presupunerea că noi nu avem nici cea mai mică temelie a credinței noastre va fi prezentată ca fiind adevărată.
Dumnezeu a binecuvântat poporul Său păzitor al poruncilor Sale și toată opoziția și falsurile ce pot fi aduse împotriva lor nu vor face decât să întărească pe aceia care stau hotărâți în apărarea credinței care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Dar dacă cei care mărturisesc a fi depozitarii adevărului lui Dumnezeu devin călcători ai acestei Legi, protecția Sa va fi retrasă și mulți vor cădea din cauza perversității și a destrăbălării. Atunci, într-adevăr, nu vom fi în stare să stăm în fața vrăjmașilor noștri. Dar, dacă poporul Său rămâne despărțit de lume, ca o națiune care trăiește în neprihănire, atunci Dumnezeu va fi apărarea lor și nici o armă îndreptată împotriva lor nu va reuși să-i atingă.
Având în vedere primejdiile acestui timp, noi, ca popor al lui Dumnezeu, păzitor al poruncilor Lui, vom îndepărta oare dintre noi orice păcat, orice nelegiuire și orice perversitate? Femeile care mărturisesc adevărul să nu aibă oare un control strict asupra lor, ca să nu îngăduie nici cea mai mică familiaritate? Ele pot închide ușile ispitei dacă vor avea întotdeauna o rezervă strictă și un comportament corect. Bărbații să găsească un exemplu în viața lui Iosif și să stea ferm la principii, oricât ar fi ispita de puternică. Noi dorim să fim puternici pentru ceea ce este drept. Cei din jurul nostru sunt slabi din punct de vedere al puterii morale. Ei au nevoie să fie în compania acelora care sunt hotărâți și ale căror inimi sunt strâns legate cu inima Domnului Hristos. Principiile fiecăruia vor fi puse la probă. Dar sunt și dintre aceia care merg spre ispită asemenea unui nebun la casa de corecție. Ei invită vrăjmașul să-i ispitească. Se descurajează, slăbesc în ceea ce privește puterea morală, iar rezultatul sunt rușinea și confuzia.
-602-
Înaintea unui Dumnezeu sfânt, sunt de condamnat aceia care mărturisesc a sta în apărarea Legii Sale și cu toate acestea violează preceptele ei. Ei aduc un reproș asupra cauzei prețioase a lui Dumnezeu și dau împotrivitorilor adevărului ocazia de a triumfa. Niciodată n-ar trebui ca semnul de deosebire dintre urmașii Domnului Isus și urmașii lui Satana să fie șters. Există o linie clară, trasată chiar de Dumnezeu, între lume și biserică, între păzitorii poruncilor și călcătorii ei. Ei nu se amestecă laolaltă. Ei sunt tot așa de deosebiți ca și miezul zilei față de miezul nopții — deosebiți în ceea ce privește gustul, scopurile, căile pe care le urmează și caracterele lor. Dacă cultivăm iubirea și temerea de Dumnezeu, atunci vom evita chiar și cea mai mică apropiere de nelegiuire.
Fie ca Domnul să atragă suflete la El și să le dea în mod individual un simțământ al responsabilității lor sacre de a forma astfel de caractere, încât Domnului Hristos să nu-I fie rușine să-i numească frați. Ridicați standardul și apoi binecuvântarea cerului va fi rostită asupra voastră în ziua aceea, în care fiecare om va primi o răsplată după faptele pe care le-a făcut în trup. Cei care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să trăiască frumos, ca în fața Sa, și să se dezvolte în mod continuu în caracter, în adevărata virtute și în evlavie. Mintea și inima lor trebuie să fie atât de pline de Spiritul lui Dumnezeu și așa de pătrunse de sfințenia soliei pe care o au de vestit, încât fiecare gând, fiecare acțiune, fiecare motiv să fie mai presus de cele pământești, de cele senzuale. Fericirea lor nu va consta în satisfacerea a ceea ce este interzis și egoist, ci în Isus și în iubirea Lui.
-603-
Rugăciunea mea este: “O, Doamne, unge ochii poporului Tău, ca ei să poată face deosebire între păcat și sfințenie, între pângărire și neprihănire și să poată, în final, să fie biruitori.”