Iosua și îngerul
Dacă vălul care desparte lumea vizibilă de cea invizibilă ar putea să fie ridicat și poporul lui Dumnezeu să poată privi marea luptă ce are loc între Domnul Hristos și îngerii Săi și Satana și îngerii cei răi cu privire la răscumpărarea omului; dacă ei ar putea să înțeleagă lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sufletelor din robia păcatului și continua exercitare a puterii Sale pentru ocrotirea lor de răutatea celui rău, atunci ei ar fi mai bine pregătiți pentru a se opune înșelăciunilor lui Satana. Mintea lor ar fi solemnizată, având în vedere vasta extindere și importanță a planului de mântuire și a măreției lucrării dinaintea lor, ca împreună lucrători cu Domnul Hristos. Ei vor fi umili, dar încurajați că tot cerul este interesat în mântuirea lor.
O ilustrație mai puternică și mai impresionantă a lucrării lui Satana și a lucrării Domnului Hristos și a puterii Mijlocitorului nostru de a înfrânge pe acuzatorul poporului Său este dată în profeția lui Zaharia. În viziune sfântă, profetul privește pe Iosua, marele preot, “îmbrăcat în haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând mila lui Dumnezeu în favoarea poporului Său care se află într-o profundă suferință. Satana stătea la dreapta sa, să i se împotrivească. Deoarece Israel fusese poporul ales să păstreze pe pământ cunoașterea lui Dumnezeu, ei au fost, chiar de la începutul existenței lor ca națiune, ținta specială a vrăjmășiei lui Satana, și el a hotărât să determine nimicirea lor. El nu putea să le facă nici un rău atâta timp cât ascultau de Dumnezeu; de aceea, și-a folosit toată puterea și viclenia pentru a-i face să păcătuiască. Ademeniți de ispitele sale, ei au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu și astfel au fost separați, rupți de Izvorul tăriei lor și au fost astfel lăsați să devină pradă vrăjmașilor lor păgâni. Au fost duși în captivitate în Babilon și au rămas acolo mulți ani. Cu toate acestea, Domnul nu i-a uitat. Profeții Săi au fost trimiși la ei cu mustrări și avertizări. Poporul a fost trezit să-și vadă vinovăția, s-a umilit înaintea lui Dumnezeu și s-a întors la El cu o adevărată pocăință. Apoi Domnul le-a trimis solii de încurajare, declarând că El îi va elibera din captivitate și îi va readuce în grația Sa. Tocmai acest lucru era hotărât Satana să-l evite. O rămășiță a lui Israel se întorsese deja în țara lor și Satana căuta să miște națiunile păgâne, care erau instrumente ale lui, pentru a-i distruge cu desăvârșire.
-468-
În timp ce Iosua pleda în umilință pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, Satana stătea plin de îndrăzneală în picioare, pentru a i se împotrivi. El arăta spre păcatele lui Israel ca un argument pentru care poporul acesta nu trebuia să fie readus în grația lui Dumnezeu. El îi considera ca fiind prada lui și cerea să fie dați în mâinile lui pentru a fi nimiciți.
Marele preot nu se putea apăra pe el însuși sau pe poporul său de acuzațiile lui Satana. El nu pretindea că Israel este fără păcat. În hainele sale murdare, simbolizând păcatele poporului, pe care le purta ca reprezentant al lui, el stătea înaintea Îngerului, mărturisind vinovăția lor și totuși arătând spre pocăința și umilința lor, sprijinindu-se pe mila Răscumpărătorului iertător al păcatului, cerând în credință împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.
-469-
Apoi Îngerul, care este Hristos în persoană, Mântuitorul celor păcătoși, a adus la tăcere pe acuzatorul poporului Său, declarând: “Domnul să te mustre, Satano, Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Israel rămăsese de mult în cuptorul încercărilor, al suferinței. Din cauza păcatelor lor, ei fuseseră aproape consumați în flăcările aprinse de Satana și de agenții lui spre a-i distruge, dar Dumnezeu și-a întins acum mâna pentru a-i scoate. Mântuitorul nu va lăsa pe poporul Său pradă puterii crude a păgânilor. “Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.”
Pentru că mijlocirea lui Iosua a fost acceptată, s-a dat porunca: “Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” și lui Iosua Îngerul i-a spus: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare, și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine.” Păcatele sale și cele ale poporului său au fost iertate. Israel era îmbrăcat cu “haine de sărbătoare” — neprihănirea Domnului Hristos atribuită lor. Mitra pusă pe capul lui Iosua era cea care era purtată de preoți și care purta inscripția: “Sfințenie Domnului”, înțelegându-se prin aceasta că în ciuda păcatelor lui de mai înainte, el era acum pregătit să slujească înaintea lui Dumnezeu în sanctuarul Său.
După această solemnă învestire cu demnitatea preoției, Îngerul a declarat: “Așa vorbește Domnul oștirilor: Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca și casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele și te voi lăsa să intri cu cei ce sunt aici.” El avea să fie așezat ca judecător sau conducător asupra templului și serviciilor lui; el va umbla chiar din viața aceasta printre îngerii ce erau prezenți acolo și, în final, avea să se alăture mulțimii glorificate din jurul tronului lui Dumnezeu.
“Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu și tovarășii tăi de slujbă, care stau înaintea ta — căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla”. Aici ni se prezintă nădejdea lui Israel. Prin credința în venirea Mântuitorului au primit Iosua și poporul său iertarea. Prin credința în Hristos au fost readuși în grația Domnului Hristos. În virtutea meritelor Sale, dacă aveau să umble în căile Sale și să păzească poruncile Sale, ei aveau să fie “oameni care vor sluji ca semne”, onorați ca aleși ai cerului printre națiunile pământului. Domnul Hristos a fost speranța lor, apărarea lor, îndreptățirea și răscumpărarea, tot așa cum El este nădejdea bisericii Sale de astăzi.
-470-
După cum Satana acuza pe Iosua și poporul său, tot așa în toate veacurile el a acuzat pe acela care caută mila și favoarea lui Dumnezeu. În Apocalipsa, el este acuzat a fi “pârâșul fraților noștri”, “care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru”. Lupta se repetă cu fiecare suflet care este salvat de sub puterea celui rău și al cărui nume este scris în Cartea Vieții Mielului. Niciodată nu este primit cineva din familia lui Satana în familia lui Dumnezeu fără să trezească o hotărâtă rezistență a celor nelegiuiți. Acuzațiile lui Satana împotriva acelora care-L caută pe Domnul nu sunt determinate de neplăcerea față de păcatele lor. El jubilează pentru caracterele lor defectuoase. Numai prin călcarea de către ei a Legii lui Dumnezeu poate să obțină el putere asupra lor. Acuzațiile lui pornesc numai din vrăjmășia sa împotriva Domnului Hristos. Prin planul de mântuire, Isus rupe lanțul lui Satana din jurul familiei omenești și scapă sufletele de sub puterea lui. Toată ura și răutatea arhirebelului este trezită atunci când vede dovada supremației Domnului Hristos și, cu putere diabolică și înșelătoare, el acționează pentru a abate de la El rămășița fiilor oamenilor care au primit mântuirea Sa.
El duce pe oameni la scepticism, făcându-i să-și piardă încrederea în Dumnezeu și să se despartă de iubirea Lui; el îi ispitește să calce Legea Sa și apoi îi pretinde ca fiind robii lui și contestă dreptul Domnului Hristos de a-i smulge din mâinile sale. El știe că cei care caută la Dumnezeu cu stăruință iertare și har le vor obține; de aceea, le prezintă păcatele pentru a-i descuraja. El caută continuu ocazii împotriva acelora care încearcă să asculte de Dumnezeu. Chiar și cele mai bune și mai acceptabile servicii el caută să le facă să apară ca fiind corupte. Prin nenumărate planuri, dintre cele mai subtile și mai crude, el se străduiește să se asigure de condamnarea lor. Omul nu poate să răspundă singur acestor acuzații. În hainele sale mânjite de păcat, mărturisindu-și vinovăția, el stă înaintea lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus, Avocatul nostru, prezintă o apărare eficientă în dreptul tuturor acelora care, prin pocăință și credință, și-au încredințat Lui ființa spre a fi păzită. El pledează pentru cauza lor și înfrânge pe acuzatorul lor prin argumentele puternice ale Golgotei. Desăvârșita lui ascultare de Legea lui Dumnezeu, chiar până la moartea Sa pe cruce, I-a dat toată puterea în cer și pe pământ și pentru omul vinovat El cere de la Tatăl Său milă, împăcare. Acuzatorului poporului Său El îi spune: “‘Domnul să te mustre, Satano!’ Aceștia sunt răscumpărați cu sângele Meu, cărbuni scoși din foc.” Aceia care se sprijină prin credință pe El vor primi asigurarea plină de mângâiere: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Toți aceia care s-au îmbrăcat cu haina neprihănirii Domnului Hristos vor sta înaintea Lui ca aleși, credincioși, devotați și sinceri. Satana nu are nici o putere pentru a-i smulge din mâna Domnului Hristos. Nici unui suflet, care în pocăință și credință a cerut protecția Lui, Domnul Hristos nu-i va îngădui să ajungă sub puterea vrăjmașului. Cuvântul Lui este garanție: “Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu mine, da, vor face pace cu Mine”. Făgăduința făcută lui Iosua este valabilă pentru toți: “Dacă vei păzi poruncile Mele … te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. Îngerii lui Dumnezeu vor merge într-o parte și alta a lor, chiar în lumea aceasta, și vor sta în final printre îngerii ce înconjoară tronul lui Dumnezeu.
-471-
Faptul că poporul recunoscut al lui Dumnezeu este reprezentat ca fiind înaintea Domnului în haine murdare trebuie să conducă la umilință și la o profundă cercetare a inimii din partea tuturor acelora care mărturisesc Numele Lui. Aceia care într-adevăr și-au curățit sufletele prin ascultarea de adevăr vor avea cea mai umilă părere despre ei. Cu cât văd mai de aproape caracterul nepătat al Domnului Hristos, cu atât mai puternică va fi dorința lor de a fi asemenea chipului Său și cu atât mai puțin vor vedea în ei curăție și sfințenie. Dar în timp ce trebuie să ne dăm seama de starea păcătoșeniei noastre, trebuie să ne sprijinim pe Domnul Hristos ca fiind neprihănirea noastră, sfințenia noastră și răscumpărarea noastră. Noi nu putem răspunde acuzațiilor lui Satana aduse împotriva noastră. Numai Domnul Hristos poate face o apărare eficientă în favoarea noastră. El este în stare să aducă la tăcere pe acuzator cu argumente ce sunt fundamentate nu pe meritele noastre, ci pe ale Sale.